Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a implementat o nouă inițiativă – așa-numita Platformă de Partajare a Cunoștințelor, disponibilă acum în trei limbi care nu sunt oficiale pentru Consiliul Europei: română, ucraineană și turcă.

Drepturile omului fără barieră lingvistică: CEDO a lansat versiunile în limbile română, turcă și ucraineană ale platformei sale de partajare a cunoștințelor (Knowledge Sharing),

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a implementat o nouă inițiativă – așa-numita Platformă de Partajare a Cunoștințelor, disponibilă acum în trei limbi care nu sunt oficiale pentru Consiliul Europei: română, ucraineană și turcă.
Pentru cei 300 de milioane de oameni care trăiesc în statele membre ale Consiliului Europei, acest lucru a deschis accesul în propria limbă la o resursă unică, care anterior era disponibilă doar în engleză și franceză.
Pe parcursul a peste 65 de ani de activitate, CEDO a dezvoltat un număr imens de poziții juridice privind înțelegerea Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare Convenția), a formulat doctrine importante, unice pe care se bazează efectiv dreptul internațional al drepturilor omului și care stau la baza identității europene moderne.
Practica Curții este în continuă evoluție.
Formează concluzii asupra unui număr imens de probleme ale vieții publice. Unele dintre aceste probleme nu existau înainte, cum ar fi rețelele sociale, problemele legate de schimbările climatice etc. Având în vedere acest lucru, Curtea clarifică uneori și mai rar își schimbă pozițiile juridice.
În total, au fost publicate zeci de mii de hotărâri judecătorești, iar numărul acestora este în creștere. Deși textele deciziilor Curții sunt disponibile în baza de date electronică HUDOC, este destul de dificil de urmat practica Curții (și de înțeles deciziile).
De aceea, CEDO creează noi instrumente pentru a se asigura că avocații din statele membre ale Consiliului Europei sunt la curent cu opinia Curții cu privire la o anumită problemă. Și și mai important, care sunt cerințele pentru statul într-o situație specifică: cum ar trebui să acționeze pentru a asigura drepturile omului garantate de Convenție.
Pentru a facilita accesul la astfel de informații, CEDO a creat și actualizează constant ghiduri articol cu ​​articol în care își sistematizează practica în raport cu un articol specific al Convenției (de exemplu, Ghidul privind articolul 2 din Convenția privind dreptul la viață). Curtea produce și alte manuale tematice (de exemplu, despre cetățenie sau discriminare în accesul la educație). Platforma, la rândul său, oferă acces la principalele materiale analitice ale CEDO, cum ar fi manualele descrise și alte cărți de referință.
O astfel de sistematizare nu numai că simplifică foarte mult căutarea informațiilor acumulate de-a lungul deceniilor, ci permite cunoașterea sistematică a practicii CEDO.
Pentru specialiştii din România şi din Ucraina, problema a fost că aceste materiale au fost traduse doar parţial în română și în ucraineană.
Activitățile lor de traducere au fost foarte sporadice și nu au ținut cont de realitatea în schimbare discutată mai sus.
Practica curentă a Curții este de a actualiza în mod regulat astfel de manuale – uneori de până la trei ori pe an, dar nimeni nu a furnizat traduceri ale acestor actualizări, iar ediția originală este în mare parte depășită, dar ar putea fi percepută ca actualizată.
Alegerea limbilor în care Platforma este tradusă în primul rând nu este întâmplătoare. Acestea sunt limbile statelor împotriva cărora CEDO primește în prezent cel mai mare număr de plângeri: Turcia, Ucraina, România.
Acest punct este important pentru înțelegerea ideii mai globale din spatele funcționării Platformei. Într-adevăr, prin creșterea accesului și o mai bună înțelegere a jurisprudenței sale la nivel național, CtEDO încearcă să pună în aplicare principiul subsidiarității, conform căruia CtEDO joacă un rol de sprijin (suplimentar) în asigurarea respectării drepturilor garantate de Convenție de către statele membre ale Consiliului Europei.
În schimb, rolul principal revine statului însuși - organele sale, în special instanțele, care trebuie să fie ghidate în activitatea lor de Convenție și de pozițiile juridice ale Curții Europene a Drepturilor Omului.
Acest lucru ne permite să vorbim despre responsabilitatea comună a instituțiilor naționale și europene în domeniul protecției drepturilor omului, despre existența unui spațiu juridic unic și formarea unei culturi juridice europene comune.
Înlăturarea barierelor lingvistice ajută această cultură să se răspândească nestingherită în diferite sisteme juridice, iar calea către respectarea drepturilor omului devine mult mai scurtă.
Succesul integrării europene a Ucrainei depinde în mare măsură de dezvoltarea unei astfel de culturi juridice, astfel încât accesul la Platformă în limba ucraineană poate contribui semnificativ la aceasta. Publicațiile din secțiunea „Opinia expertului” nu sunt articole editoriale și reflectă exclusiv opiniile autorilor.
Zorile Bucovinei cu referire la Evropeiska Pravda