14 august 2020
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

SĂ SALVĂM SUFLETUL NOSTRU – PE EMINESCU

17 mai 2014 р. | Categorie: Noutăţi

Să aibă atâta nenoroc iubitul nostru Poet? Sau se intenţionează să i se scuipe din nou în suflet, să i se şteargă paşii din dulcea lui Bucovină – la Noua Suliţă bustul Poetului a fost vopsit, cu câţiva ani în urmă,  în negru, la Hliboca, vara precedentă, a fost decapitat, ca în Cernăuţi să-l înghită gunoaiele şi murdăriile?

Gheorghe COZMA e unul din  puţinii antreprenori români care nu rămâne surd şi mut dacă aproapele cere o mână de ajutor. Adevărul e că de când în scuarul din faţa  restaurantului lui din centrul Cernăuţiului, al cărui proprietar este de 17 ani, a fost înălţat monumentul Marelui Poet Mihai Eminescu, şi-a asumat răspunderea, ca bun român şi gospodar, să întreţină ordinea şi curăţenia – a amenajat frumos teritoriul, a fost înverzit parcul, au fost sădite flori. La monumentul geniului literaturii române nu reuşesc să se ofilească florile. Întotdeauna a avut grijă ca aromele lor şi verdeaţa arbuştilor să atragă trecătorii  şi să le bucure sufletul, dar nu să-i alunge mirosul respingător de murdării în consecinţa pieţei stihinice ce a apărut în ultimul timp în faţa lui Eminescu, pe strada Vatutin. Ce-i drept, de vreun an întreprinzătorul se luptă cu îndrăzneală ca liniştea Luceafărului Poeziei Româneşti să nu fie curmată de zgomotele şi murdăriile pieţei, care se tot extinde, încât, dacă se continuă astfel, într-o bună zi, poate să-l „înghită” pe Eminescu. Se luptă vigilent cu indiferenţa  şi nepăsarea unor oameni prost educaţi,  care, posibil, n-au citit nici măcar o carte în viaţă, un vers eminescian, de altfel  nu şi-ar permite, ca în centrul vechi al urbei, în deosebi pe teritoriul din faţa monumentului lui Eminescu, să-şi întindă legumele şi produsele la vânzare. Mai mult ca atât, să fi Eminescu atât de insuportabil în ochii acelor care se străduiesc să-l acopere cu gunoaie şi murdării?  Din ce cauză apar asemenea probleme? Cine e semănătorul acestor rele? De ce e ameninţat iarăşi Eminescu? Să fie oare vinovate doar neglijenţa şi pasivitatea  noastră sau a pus cineva ochiul ager şi viclean pe această palmă de pământ ce-i aparţine lui Eminescu?

N-a fost deloc greu să aflu adevărul, căci şi businessmanul  Gheorghe Cozma e indignat peste măsură, căutându-l de peste un an. Evident, l-a aflat, dar cu atât a şi rămas, căci  carul aşa şi nu s-a urnit din loc. Serhii Gomonovyci, arhitectul principal al Cernăuţiului, insistent susţine proiectul înaintat spre aprobare comitetului executiv orăşenesc încă în anul precedent ce a fost deja de două ori respins, care, sub pretextul înverzirii şi amenajării scuarului, prevede construcţia a două chioşcuri – unul în stânga şi celălalt în dreapta monumentului Poetului nostru naţional – pentru vânzarea pateurilor, comerţ foarte profitabil. Oare cât Cernăuţiul este de mare, nu se găseşte un alt loc, dar  în sufletul lui Eminescu?

Indignaţi de o asemenea neruşinare şi bătaie de joc de Eminescu, ne-am adresat lui Gheorghe Cozma, să facă lumină în această problemă. „Sincer vorbind, am amenajat frumos teritoriul şi ne-am străduit să păstrăm curăţenie, ca Poetul să simtă dragostea noastră. Acum se vând în faţa monumentului  produse şi se face murdărie, lumea calcă florile şi iarba, cânii îşi fac treaba. Anul trecut am înaintat şi eu un proiect de alternativă de reamenajare a teritoriului ce prevede construirea unui gard decorativ în jurul scuarului, a unor bănci ca oamenii să aibă unde se odihni, iluminarea teritoriului, pavarea, plantarea florilor, interzicerea comerţului stihinic în faţa monumentului pentru a păstra oglinda oraşului, ansamblul lui arhitectural, obiectivul turistic al Cernăuţiului etc. Spre regret şi marea mea indignare,  proiectul înaintat de mine nici n-a fost examinat, căci  Serhii Gomonovyci lobează proiectul despre care v-am vorbit. Executivul orăşenesc îl respinge a doua oară, iar el îl înaintează cu aceleaşi grosolane încălcări. Acest fapt dovedeşte că interesul arhitectului joacă fesul. Consider că toată vina o poartă el, principala obligaţie a căruia e ca partea istorică a urbei să fie păstrată frumoasă şi curată, precum ne-au lăsat-o înaintaşii. Probabil, pe arhitect nu-l interesează altceva nimic, doar să câştige. De altfel nu-i înţeleg încăpăţânarea, fiindcă aici şi aşa sunt vreo cinci alimentare. Trebuia măcar să se consulte cu conducerile societăţilor naţional-culturale româneşti din ţinut, în deosebi cu cea a Societăţii „M. Eminescu”, care e responsabilă de monument. Oare puţine pieţe alimentare sunt în Cernăuţi? Ce scop urmăreşte arhitectul?”.

Nu înţelegem nici noi, cei de la „ZORILE  BUCOVINEI”, membrii Societăţii  Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi, cu ce scop se face aceasta. Ne adresăm conducerii oraşului să pună stavilă poftei nesăţioase a arhitectului, ca acest loc sfânt pentru noi românii, să rămână cum a fost până nu demult, un loc de meditaţie şi relaxare spirituală, cum este pentru ucraineni şi pentru toţi bucovinenii  monumentul lui T. Şevcenko din Piaţa Centrală a municipiului. Acei care insistă să transforme în bazar stihinic scuarul de la intersecţia străzilor Vatutin şi Universităţii, unde se înalţă unica statuie cu  chipul juvenil al Poetului,  ar avea oare îndrăzneala să facă acelaşi lucru lângă monumentul Cobzarului ucrainean?  Ar fi oare arhitectul principal al Cernăuţiului tot atât de disponibil şi lobbist?

Haideţi, dragi conaţionali, să salvăm împreună sufletul nostru – pe Eminescu.

 Felicia NICHITA-TOMA