
Astăzi, la Cernăuți, ne rugăm pentru odihna eroilor și martirilor neamului cunoscuţi şi necunoscuţi, care au murit, s-au sacrificat pentru reîntregirea României Mari și a Neamului românesc
Să le binecuvântăm amintirea şi să înălţăm rugăciuni către Dumnezeu ca sufletul lor nemuritor să se odihnească în liniște și pace.
În fiecare an, de Ziua Eroilor, ne apropiem cu pietate de Panteonul Neamului Românesc din Cimitirul vechi din Cernăuți. În lacrima Neamului ne adunăm în fostul cimitir militar din perimetrul cimitirului evreiesc din Cernăuți, de Ziua Înălțării, în acest loc sfânt, unde odihnesc osemintele eroilor care s-au sacrificat pentru Neam, Libertate. Venim să ne închinăm memoriei lor când clopotele bisericilor din Țară bat pentru toți eroii neamului, aduși la baștină doar prin numele înscrise pe monumente funerare, care zac în pământ străin, fără morminte, cruci și lumânări la căpătâi.
Adunați în jurul președintelui Societății ”Golgota”,Vasile Răuț, avându-i alături pe diplomații români - dna Irina-Loredana Stănculescu, consulul general al României la Cernăuți, și Cristian Dacica, consul general de carieră, în ziua înălțătorului praznic, români din Cernăuți - lideri de societăți, jurnaliști, cu Tricolorul în suflet, simbol pentru care au mers la moarte, s-au jertfit pentru Patrie cei 695 de eroi români, căzuți în cel de-al doilea război mondial și 400 de români executați în închisoarea nr.1 din Cernăuți în primul an de instaurare în ținut a puterii sovietice, am venit în acest loc sfânt să înalțe o rugăciune, să aprindă o lumânare pentru cei cărora le datorează dăinuirea pe aceste meleaguri străbune.
Astăzi sărbătorim Înălţarea Domnului - Pomenirea eroilor neamului
Să ne plecăm fruntea şi să ne aducem prinosul de recunoştinţă pentru eroii și martirii cei mulţi ai naţiunii.
Pomenirea eroilor neamului românesc la praznicul Înălţării Domnului a fost hotărâtă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1920. Această decizie a fost consfinţită prin alte două hotărâri sinodale recente din anii 1999 şi 2001 care au proclamat această zi ca sărbătoare naţională bisericească.
Totodată, Legea 379/2003 privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război a proclamat cea de-a patruzecea zi de la Sfintele Paşti, sărbătoarea Înălţării Mântuitorului Iisus Hristos - Ziua Eroilor, ca sărbătoare naţională a poporului român.
La mormântul Eroilor din Panteonul Martirilor din Cernăuți
Nu știu dacă au liniște și împăcare eroii care și-au găsit veșnicul repaus aici, în panteonul durerii neamului românesc, care, în pofida faptului că a fost înălțat cu permisiunea autorităților ucrainene locale, timp de 17 ani așa și n-a fost legalizat, dar, cred, împăcați cu faptul că președintele Vasile Răuț și soția sa Aliona au grijă ca lumina candelei memoriei martirilor să nu se stingă, să nu crească pe morminte bălării.
Anul acesta n-a fost oficiată nici înălțătoarea slujbă divină pentru odihna celor ce-au murit pentru Țară, precum făcea în fiecare an părintele Cristofor Gabor, parohul Capelei Mitropolitane din Cimitirul vechi din Cernăuți, la temelia căreia și-a zidit sufletul regretatul preot martir Mihai Ivasiuc, vrednic slujitor la altarul credinței și neamului, care a militat pentru Limbă, Credință și Identitate, deoarece Capela Mitropolitană a fost preluată de biserica autocefală ucraineană și sigilată de autoritățile ucrainene, aici nu se mai fac slujbe, nu se mai aude cuvântul lui Dumnezeu.
Lipsa preotului e o dovadă că au sosit timpuri nefaste pentru credința și bisericile noastre ortodoxe, iar comunitatea românească din ținut, în aceste timpuri dificile, urmează să-și apere sfintele altare - ultimele bastioane ale perpetuării Neamului Românesc în Bucovina răstignită.
Ne bucură măcar faptul că nu suntem singuri în durere și disperare, alături de noi e Patria noastră istorică – România, Consulatul General al României la Cernăuți prin prezența și susținerea dnei Irina-Loredana Stănculescu, Consulul General al României la Cernăuți, care, împreună cu dl Cristian Dacica, cu un Tricolor de flori, a amintit de jertfa prin care eroii, servind Credinţa şi Neamul, şi-au câştigat veşnicia.
Din istoria Capelei Mitropolitane, construită pe mijlocele bănești ale Mitropoliei Bucovinei, la altarul căreia odihnesc 2 episcopi şi 5 mitropoliţi ai Bucovinei
Deşi Capela Mitropolitană, construită pe mijlocele bănești ale Mitropoliei Bucovinei, la altarul căreia odihnesc 2 episcopi şi 5 mitropoliţi ai Bucovinei, a fost închisă în perioada sovietică, până în 1992, şi-a îmbrăţişat din nou enoriaşii, când părintele Mihai Ivasiuc, cu binecuvântarea actualului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Daniel, pe atunci Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a reparat acest templu al ortodoxiei, păstorind cu evlavie până în 2007, când a plecat la cele sfinte, apărând spiritualitatea ortodoxă românească şi prin încercarea de constituire a Vicariatului Ortodox Român, în consecinţă trecând prin multe furtuni şi greutăţi ale vieţii, fiind chiar alungat din Biserică. Anume la această perioadă activă şi tragică a duhovnicului revenea scriitorul şi publicistul, colegul nostru Dumitru Covalciuc, preşedintele Societăţii „Arboroasa”. Părintele Mihai a avut de suferit şi din partea unor români – 3 dintre care l-au îmbrâncit şi i-au luat cheile de la Biserica din Corovia, pe când era acolo paroh, numai pentru faptul că a cutezat să deschidă clase româneşti la şcoala din localitate. Când a preluat Capela Mitropolitană, aici era un adevărat haos – în ajunul Crăciunului din 1996 nişte vandali au spart 526 de cripte din cimitirul vechi şi oasele erau împrăştiate în faţa paraclisului. Părintele Ivasiuc le-a adunat, le-a pus în racle şi le-a înhumat. Când a început să slujească aici, Mihai Ivasiuc a introdus o frumoasă tradiţie ca în noaptea Învierii Domnului să aprindă lumânări mari de cununie la mormintele personalităţilor marcante ale Bucovinei. Era o Înviere nemaipomenit de frumoasă! Pe unde a slujit – Bisericile din Hârbovăţ, Cotul Bainsc, Valea Cosminului, Corovia – a lăsat amintiri foarte frumoase.
A fost în fruntea luptei cu autocefalii ce au venit să cucerească Biserica de la Universitatea Cernăuţeană. Preotul Ivasiuc s-a înfăşurat în Tricolor şi s-a pus în calea lor în pragul Bisericii, căci peste preot nu se trece. Însă ei, au trecut şi peste preot. Iar în timpul „revoluţiei” (cum îi spun) românilor din nordul Bucovinei din 17 septembrie 1991, când am pichetat sediul Administraţiei Regionale de Stat, cerându-ne dreptul la Limbă şi Tricolor, părintele Mihai Ivasiuc a fost în frunte, a hrănit mii de oameni, aducând din propriile-i mijloace pâine, salam, slănină, apă şi cafea. Au fost nişte acţiuni ce nu se uită! Regretăm că a plecat în veşnicie şi odată cu el şi-a încetat activitatea Societatea Creştin-Ortodoxă „Mitropolitul Silvestru Morariu” şi Societatea „Doamnele Române”, condusă de soţia regretatului dispărut, Victoria, care a avut şi ea de suferit mult. Dă Doamne să avem demni urmaşi de-ai continua vrednicia de preot, opera-i bisericească şi patriotică.
Au fost timpuri cumplite, românii au mers la moarte, dar nu s-au dezis de credință, limbă, Țară. Și în prezent nu sunt dintre cele mai bune, când oameni nevinovați mor în sângerosul război declanșat tot de imperiul răului, care ne-a dus la moarte buneii și străbuneii, după ”eliberarea” Bucovinei”.
Să fim tari cu duhul, să păstrăm ce e al nostru din moși-strămoși – credința, limba, să venim la acest simbol al jertfei supreme întru nemurirea neamului românesc, să ne cinstim Eroii, să nu uităm pentru care idealuri ei s-au jertfit.
Felicia Nichita-Toma, Zorile Bucovinei, Cernăuți, nordul istoric al Bucovinei