28 mai 2020
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

INTERVIU CU POETUL ILIE TUDOR ZEGREA

3 iunie 2014 р. | Categorie: Noutăţi

-Prezentaţi-vă cititorilor noştri.

- Ilie Tudor Zegrea, sau, dacă vreți, mai simplu, ca în satul meu de baștină – Sinăuții-de-Jos, -  Ilie al lui Toader Zegrea.

-Principala dumneavoastră trăsătură de caracter.

- E greu și nici nu e bine să te caracterizezi singur… Personal, îi stimez pe oamenii modești, sinceri, deștepți, cu demnitate și sentimente naționale curate.…

- Credeţi în vise? Ce visaţi în copilărie?

- Am visat de toate.  Uneori aveam și vise în culori. Culori care nu le mai găsesc în realitate, din păcate.

-A cui părere o preţuiţi cel mai mult în activitatea dumneavoastră?

- Evident, mă strădui să țin cont de părerile mai multor oameni, și în primul rând - a prietenilor

- Dacă aţi fi preşedintele ţării, ce-aţi face în primul rând?

- Aș interzice o dată pentru totdeauna ca miliardarii și milionari să ocupe posturi de conducere în instituțiile și organizațiile de stat. Aceștia trebuie să-și vadă de afacerile  lor, iar în conducerea țării să avem oameni cinstiți, intelectuali adevărați, specialiști în domeniile de care se ocupă.

- Întotdeauna spuneţi ceea ce gândiţi?

- Mă strădui.  Și din această cauză am avut de suferit cel mai mult: multora nu le place când le spui adevărul în față. Or, cum afirmă  poetul italian Leopardi, speța umană „nu urăște niciodată atât de mult pe cel care face un rău, nici răul însuși, cât pe acela care îl numește… oamenii sunt gata să îndure de la semeni sau de la soartă orice nenorocire, numai să nu fie pomenită în vorbe”.

- Ce vă oboseşte cel mai mult?

- Flecăreala unora, care  bat apa în piuă și cred că cei din jur sunt niște creduli și naivi.

- Vă este caracteristică dictatura?

- Nu dictatura cât ordinea și respectarea cerințelor creștine în relațiile dintre oameni.

- Pentru ce nu v-ar părea rău să cheltuiţi un milion?

- Dar de unde să-l iau?

 - Hobby-ul şi odihna preferată.

- Lectura, lectura și iar lectura. Cum spunea marele nostru înaintaș, cea mai frumoasă zăbavă este cetitul cărților.

- Cine e „capul” în familia dumneavoastră?

- Nu m-am gândit nicicând la  „cap” sau la „coadă”. Fiecare să-și facă lucrul cinstit și calitativ.

- Cine este prietenul dumneavoastră cel mai apropiat?

- Se poate să nu-l divulg ? Mulțumesc.

- Ce preţuiţi cel mai mult la prieteni?

- Sinceritatea.

- Ce nu le puteţi ierta nici celor mai buni prieteni?

- Minciuna, trădarea. 

- Credeţi în maxima: „Totul ce se face, se face spre bine”?

- Uneori chiar ne convingem de acest adevăr.

- Ce aţi deveni, dacă ar apărea posibilitatea să începeţi totul de la început? Ce talent v-ar plăcea să aveţi?

- Cuvântul „talent” mă cam sperie. Mă mulțumesc cu ceea ce și cât mi-a dat Dumnezeu.

- Ce vă lipseşte cel mai mult în prezent?

- Timp.

- Calităţile pe care doriţi să le întâlniţi la bărbaţi şi la femei.

- Sinceritate, modestie, deșteptăciune, dragoste pentru frumos…

- Idealul dumneavoastră de femeie, de bărbat.

- Vezi răspunsul la întrebarea de mai sus.

- Fericirea pe care v-o doriţi.

- Să  mai calc pe iarba verde încă un timp, pe care mi-l va da bunul Dumnezeu.

-Locul cel mai drag pe Pământ.

- Satul Sinăuții-de-Jos.

- În care ţară şi în care secol aţi dori să trăiţi şi cine v-ar fi plăcut să fiţi?

- E greu să răspund  deoarece este imposibil de realizat. Dar, după umila mea părere, cea mai importantă ființă pe pământ este țăranul, care poate face o mie și una de lucrări: ară, seamănă, seceră, treieră, coace pâine, crește animale, face case, căruțe, crește copiii, coase haine, îngrijește de albine, prinde pește, se roagă lui Dumnezeu,îi iartă pe dușmanii săi … Și cine credeți că distruge toate acestea? Politicianul hrăpăreț, întotdeauna  dirijat de dorința de putere, avid de avere, lăfăindu-se  în lux și folosindu-se de bunurile create de mâna țăranului.

-Dacă după moarte aţi avea o a doua viaţă, v-aţi întoarce pe Pământ sub forma unui obiect, animal, persoană, plante, păsări? Ce credeţi că aţi fi?

- Nu prea cred în reîncărnare. Dar, oricum, nu aș fi pește, că acela tace tot timpul… 

- Care este neajunsul dumneavoastră cel mai mare?

- Prea ușor cred tuturor, chiar și celor care mă mint și mă folosesc în scopurile lor, uneori nu prea cinstite.

- Cum procedaţi cu duşmanii, dacă-i aveţi?

- Încerc să-i uit, să nu-i observ. Și-i iert, rugându-L pe Părintele Ceresc să-i ierte și El.

- Aveţi simţul umorului şi când aţi râs ultima dată din tot sufletul?

- Râd și eu odată cu cei din jur atunci când e cazul.  Din păcate, motive de râs sunt din ce în ce mai puține. Dar prostia omenească, împăunată de fudulie a fost întotdeauna un prilej de râs, ca în poveștile lui Creangă, unde ilustrul scriitor și înțelept își bate joc de prostie și de neghiobia  unora. Uneori, când văd prin preajmă anumite persoane, am impresia că vin direct din Caragiale: Trahanache și compania…

- Care este ultima carte pe care aţi citit-o?

- În ultimul timp mai recitesc din cărțile îndrăgite. Chiar zilele acestea am deschis din nou volumul de eseuri ale lui Emil Cioran. Că știți cum se întâmplă: îți vine, așa, un dor de ceva nou, dar și vechi în același timp. Și la un Cioran, Paler, Noica, Patapievici găsești anume ceea ce cauți, dacă ne referim numai la autori români.

- Emisiunea televizată, revista, ziarul cel mai interesant?

- Vă rog s-o lăsați mai moale cu televiziunea, cu radioul… În primul rând, prefer emisiunile despre viața animalelor. În orice caz, animalele sunt mai sincere în comportamentul lor, conducându-se după instinctele  cele mai ordinare,  decât mulți „intelectuali” de-ai noștri care-și ies din pepeni.

Din păcate, lipsesc aproape cu desăvârșire emisiunile literare, culturale interesante. Oare chiar nu are cine să le facă? Personal, sunt umilit și indignat în același timp, când văd pe ecranul televizorului niște copii lipsiți total de auz muzical, de voce dar care sunt prezentați cu mult aplomb, numai din cauză că părinții lor au buzunarele pline cu dolari și vor să facă din acești copii nevinovați niște vedete ale scenei. Eu cred că e o crimă să procedezi în halul acesta cu propriul copil.

- Interpretul şi cântecul îndrăgit.

- La drept vorbind, am mai mulți interpreți preferați: Maria Tănase, Ducu Bertzi, Grigore Leșe, Tudor Gheorghe, Sofia Vicoveanca, Maria Iliuț, Victoria Costinean… Îi apreciez din cauză că sunt sinceri în ceea ce cântă, autentici în mesajul transmis și … talentați.

- Filmul îndrăgit şi personajul preferat.

- Vă pot răspunde doar în privința câtorva actori preferați: Amza Pelea (în „Mihai Viteazul”)  Armen Djigarhanean, Florin Piersic, Mihai Volontir… 

- Automobilul preferat.

- Cel care merge, nu te hurducă și nu te izbește în stâlpi…

- Îmbrăcămintea preferată.

- Ei, aici e simplu de tot: îmbrăcămintea în care mă simt comod.

- Culoarea preferată.

- Toate culorile curcubeului.

- Sportul îndrăgit.

- Pescuitul, culesul ciupercilor, când e timpul lor. Or, mersul pe jos prin pădure tot e un fel de sport, nu-i așa?

- Anotimpul îndrăgit.

- Toamna. Cu toate că , dacă suntem sinceri, fiecare anotimp are farmecul său. Din păcate, în ultimele decenii aceste anotimpuri sau cam amestecat și e greu să-ți dai seama unde te afli…

- Florile cele mai plăcute şi mai frumoase.

- Evident, crinii… Sunt flori regale, florile  lui Dumnezeu

- Bucatele preferate.

- Cele gustoase, preparate acasă…

- Băutura preferată.

- Palinca de 50 – 60 de grade.  E ceva natural, bun pentru suflet și sănătos pentru corpul omenesc.

- Care e pentru dumneavoastră principala şi cea mai mare sărbătoare?

- Desigur, Învierea  Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Dar și Crăciunul, cu farmecul obiceiului și al colindelor noastre naționale, nealterate de manelismul din ce în ce mai agresiv.

- Ce vă displace cel mai mult?

- Minciuna, prostia împăunată… Că vorba ceea: prostului nu-i stă bine dacă nu-i și fudul.

- Ce fel de greşeli iertaţi mai uşor?

- Cele făcute de un copil sau cele făcute de noi din prea multă grabă, din neatenție…

- Ce regretaţi cel mai mult?

- Că timpul trece ireversibil, neirtător de repede…

- Care este averea la care ţineţi cel mai mult?

- Sănătatea mea și a familiei. Din păcate, uneori înțelegem acest lucru cam târziu, după ce ne-am cam bătut joc și de sănătate, și de  ziua noastră de mâine…

- Deviza dumneavoastră.

- Dacă faci un lucru, apoi să-l faci din inimă. Și nu te lăuda singur. Dacă meriți, o vor face alții.

- Ce le-aţi dori cititorilor ziarului nostru?

- Multă sănătate, pace și măcar un dram de noroc. Și, desigur, demnitate și conștiință  națională.

Felicia NICHITA-TOMA

Întinereşte lumea pentru o zi, pentru o viaţă…

Poeţii, aceşti neisprăviţi investitori, dar şi risipitori de vise, se menţin veşnic tineri – la nouăzeci ca şi la douăzeci de ani. Poetul, publicistul, preşedintele Uniunii Scriitorilor Români din Cernăuţi, Ilie Tudor ZEGREA, un nume de referinţă în lirica românească din Bucovina, se încadrează undeva la meridianul acestor limite arbitrare – cu tinereţea şi temeritatea viselor, cu îngândurările cugetului şi neliniştile inimii, cu rănile din puritatea crinilor… Romantic, galant, de-o excelentă eleganţă în arta armonizării cuvintelor, el se manifestă principial, fulminant, categoric în pledoariile pentru apărarea şi promovarea drepturilor naţionale ale românilor noştri năpăstuiţi de atâtea nedreptăţi ale destinului istoric.

Din fericire, realitatea crudă în care i-a fost dat să trăiască şi să creeze, nevoia de a se angaja în lupta deloc uşoară pentru o soartă mai bună a conaţionalilor nu i-au atins supleţea adierilor lirice, nu i-au abrutizat sentimentele romantice, nu i-au întunecat aura poeziei. Ieri a fost data când Ilie T. Zegrea, aidoma unui pom ce intră-n vară scuturat de floare, dar încărcat de rod, s-a bucurat de o frumoasă aniversare, iar atunci când se bucură poeţii, credem noi, lumea întinereşte măcar pentru o zi.

Şi nu numai pentru că a lucrat în prourul tinereţii la ziarul „Zorile Bucovinei”, ci mai mult datorită faptului că întotdeauna a fost şi este un fidel susţinător al idealurilor promovate de publicaţia noastră, aniversarea poetului Ilie T. Zegrea nu putea trece pe lângă colectivul redacţiei. Adunaţi simbolic sub ninsoarea florilor de tei, invocând curcubeul viselor romantice, vă dorim, distins şi stimat confrate întru cuvânt şi credinţă românească, o perpetuă prosperitate şi sănătate haiducească, înnobilată de vigoarea permanenţelor creaţiei. Să vă plouă cerul cu metafore şi să sorbiţi nectarul inspiraţiei din cupole de crin. Ca un râu cu ape line să vi se reverse împlinirile din izvorul nesecat al vieţii. La mulţi ani încărcaţi de binele ce vi-l doriţi!

Cu mult drag faţă de poet şi creaţia sa, colectivul ziarului 

„Zorile Bucovinei”