
La Cernăuți, cu melancolia vremurilor ce trec și vin, dar tot cu Eminescu! Tot cu atâta dragoste pentru Poetul Național Nepereche – Eminescu
De două ori pe an venim la Marele Copac al Neamului din care toți ne tragem – Eminescu. Și la acest 15 iunie 2025, la împlinirea a 136 de ani de la trecerea în eternitate a Poetului, am venit cu o floare, cu o lacrimă de dor, cu bucurie, dar și cu tristețe în suflet. Or, nu poate să nu trezească tristețe și durere Casa Memorială a iubitului său mentor, dascălului Aron Pumnul, viitorul Muzeu ”Mihai Eminescu”, care, mai ales în ultimul timp, ne întâmpină cu o rugă aproape strigătoare: că mâine-poimâine cade, se deteriorează complet. Despre această durere ne vorbește în fiecare an dna Elena Vântu-Tărâțeanu, directoarea Muzeului, care, împreună cu fiica Cristina Tărâțeanu-Mihăiesi, președinta Fundației ”Casa Limbii Române”, îngrijește de ceea ce se mai poate păstra.
Ne-am adunat în jurul Consulatului General al României la Cernăuți –consulului general de carieră Cristian Dacica, referentului principal Florin Stan, președintelui Societății ”M. Eminescu” Vasile Bâcu, președintelui Societății Scriitorilor Români din Cernăuți Nicolae Șapcă, organizatorii manifestării, însoțiți de oaspeți dragi din România - Suceava și Iași, pentru ai aduce un omagiu celui care ne-a înveșnicit graiul în frumosul veșmânt al Limbii Române, care ne-a unit în această simbolică și înălțătoare zi din istoria Neamului nostru Românesc.
După depunerile de flori la bustul lui Eminescu din curtea Casei lui Aron Pumnul, marea de flori a vălurat spre centrul orașului de pe Prut, la monumentul juvenil al Poetului, unde întreaga suflare românească din dulcea Bucovină, avându-i alături pe frații întru duh și aspirații din România - Marian și Elena Mândru, președintă a Societății Scriitorilor fără Frontiere din Iași, maeștrii Radu Bercea și Constantin Bulboacă, etc., reprezentanți ai autorităților locale, a călcat cu grijă și a vărsat o lacrimă pe florile sfinte de tei, care îi înmiresmează Luceafărului nemurirea.
Înălțător, răvășitor și dulce, ca însăși romanțele eminesciene interpretate, au răsunat vocile maeștrilor Corului ”Armonia” și ”Dragoș Vodă”, Ansamblului ”Fetele din Bucovina”, dirijați de prof. Luminița Demianic - ”Pe lângă plopii fără soț” și pe ”Pământul Daciei străbune”.
”Mai am un singur dor…”- dorul românilor din Cernăuți, nordul istoric al Bucovinei – dorul de Eminescu!
Duios și încântător au răsunat vocile ”Fetelor din Bucovina”, dirijate de viorista Luminița Demianic – romanța eminesciană ”Mai am un singur dor…”, la fel precum tulburător de frumos s-a auzit hăt departe în Cernăuțiul lui Eminescu flautul fermecat a lui Puiu Crețu din Fălticeni, România.
După tradiționala depunere de flori, ziua lui Eminescu a continuat la sediul Palatului Național al Românilor din Cernăuți, unde a staționat cenaclul literar ”Mașina cu poeți”, iar președintele Vasile Bâcu a anunțat editarea, cu această ocazie, a unui număr special al ziarului „Plai Românesc”.
Un emoționant elogiu
geniului eminescian i-a adus diplomatul român Cristian Dacica, consul general
de carieră.
După prelegerea colonelului Ioan Abutnăriței, antrenat în cercetarea istoriei, a subiectului „Eminescu și Istoria Bucovinei”, din propriile creații dedicate Marelui Eminescu au citit Constantin Bulboacă ,Valerian Bedrule, Maria Crețu, Elena Mândru, care a dăruit Bibliotecii „Mihai Eminescu” două volume de publicistică eminesciană, Maria Toacă, Nicolae Șapcă, Costel Befu, Sauciuc, Cezar Straton, Sofia Roșca, Dorin Misichevici, Gheorghe Bodnariuc, Gheorghe Ungureanu, Vasile Carlașciuc, Tatiana Golciuc, Dumitru Zaidel.
Eminescu e cea mai frumoasă, cea mai curată lacrimă a noastră.- Carolina Jitaru și Elena Tărâțeanu au dat citirii unor fragmente din creațiile de vârf a scriitorilor din epoca ”de aur” a Bucovinei – Grigore Bostan, Mircea Lutic, Vasile Tărâțeanu, Ilie Zegrea, etc. , dedicate lui Eminescu.
Duios și dulce, vibrant și armonios s-au revărsat vocile cântărețelor Carolina Jitaru, Sofia Roșca și Natalia Proțiuc, picurând în sufletele celor prezenți aroma cântecului și lirismul versului eminescian, melancolia vremurilor ce trec și vin, dar tot cu Eminescu! Tot cu atâta dragoste pentru Poetul nostru Național Nepereche – Eminescu.
Felicia Nichita-Toma, Zorile Bucovinei, Cernăuți