29 martie 2024
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

E TIMPUL PENTRU A STRÂNGE PIETRELE (Maidanul după euforia victoriei)

4 iunie 2014 р. | Categorie: Noutăţi

Orice lucru îşi are momentul oportun. „Pentru toate există o vreme şi orice lucru de sub ceruri îşi are timpul său. Un timp pentru a arunca cu pietre şi un timp pentru a strânge pietre. Un timp pentru a dărâma şi un timp pentru a zidi”, citim în Eclesiast.

Au trecut deja şapte luni de la data primelor manifestări în masă pe Piaţa Independenţei din centrul capitalei Ucrainei, perioadă în care, cu preţul unor mari sacrificii umane, protestatarii şi-au atins scopul. A fost răsturnat regimul dictatorial al lui Ianukovyci, au fost scoase în vileag cazuri odioase de corupţie, s-au desfăşurat alegerile prezidenţiale, ţara şi-a legitimat cursul spre Occident, la conducere au venit forţele democratice, de orientare proeuropeană. Pentru toate cuceririle democratice s-a plătit tribut de sânge, partea rea fiind că victoria s-a soldat cu raptul de către Rusia a Crimeii şi declanşarea conflictului armat în estul ţării.

Pe fonul operaţiilor antiteroriste desfăşurate în regiunile Doneţk şi Lugansk s-ar părea că Maidanul nu mai este actual, nici necesar. În ultimele două luni între politicienii de la conducerea ţării, diverse organizaţii publice şi activişti din partea forţelor patriotice ucrainene au loc discuţii aprinse în privinţa menţinerii sau împrăştierii Maidanului. Bunăoară, Vitali Klyciko, încă înainte de a fi ales primar al Kyivului, şi-a exprimat părerea că Maidanul şi-a îndeplinit misiunea şi trebuie să se autodizolve, iar baricadele pot fi demontate. Adică e timpul ca protestatarii care s-au reţinut până acum pe Maidan să se întoarcă la casele şi familiile lor, să revină la viaţa paşnică şi să reia munca pentru pâinea cea de toate zilele, începând reformele cerute de societate. Drept că, după ce sâmbătă, 31 mai, când kyivenii se pregăteau de Ziua Oraşului, a eşuat prima încercare a lucrătorilor comunali de a face curăţenie în principala piaţă a capitalei, Vitali Klyciko şi-a schimbat părerea, declarând că Maidanul e în drept să-şi decidă singur viitorul. Tot sâmbătă, în centrul capitalei au fost aprinse două ruguri, vreo 30 de bărbaţi mascaţi aducând noi anvelope pentru menţinerea focului. Acesta a fost semnalul că o parte din activiştii Maidanului nu sunt de acord să cedeze poziţiile. Ei consideră că Maidanul trebuie menţinut în permanenţă ca un fel de sperietoare, de avertizare pentru puterea de azi şi cea de mâine. La 28 mai doar sotnia din Vinnyţa părăsiseră Kyivul. Oponenţii acesteia au răspândit zvonul că liderii ei s-au vândut puterii pentru 150 mii de dolari, fapt contestat de cei învinuiţi.

Deşi oamenii rămaşi pe Maidan stau fără nici o treabă, ei au adoptat un manifest către conducerea ţării în care îşi formulează cerinţele, motivând că alegerile nu e scopul lor final şi că nu acceptă limbajul ultimativelor, ci doar al tratativelor. După cum comunică Ukrinform, Maidanul oscilează între fierbere şi somnolenţă – unii dorm în corturi, unii le propun trecătorilor suveniruri cu simbolica revoluţionară şi portretul lui Bandera... Mai fumegă focul la bucătărie, se mai adună ceva bani în cutiile pentru donaţii, care, spre deosebire de primele luni, stau în principal goale. Printre cei mai neîndoioşi activişti, decişi să transforme Maidanul într-o structură permanenţă de supraveghere a puterii, se află un moş în vârstă de 74 de ani din Lviv – Taras Senyk, căpetenia sotniei nr.4, care se autodefineşte drept general al cazacilor. El stă de şapte luni pe Maidan şi ţine morţiş că nu se va da dus de acolo până la „victoria finală”. Pentru el acest ceas va bate doar atunci când vor veni oamenii din toate colţurile Ucrainei să-i mulţumească pentru faptul că, în sfârşit, în localităţile lor au venit la putere politicieni cinstiţi, care îi vor conduce în Uniunea Europeană.

Unii din cei mai ardenţi activişti, care nu acceptă să-şi ridice corturile şi să li se demonteze baricadele, au revenit pe Maidan după ce au dat o raită pe la casele lor. Găsind aceeaşi sărăcie, aceleaşi drumuri cu gropi şi aceeaşi corupţie prin spitale, şcoli şi alte instituţii de stat, ei s-au întors pe insula libertăţii din centrul capitalei, aşteptând schimbările râvnite, locuri de muncă, o viaţă mai bună… Ei nu vor să înţeleagă simplul adevăr că pe baricade nu creşte grâul şi că după victoria obţinută mai trebuie să dea vârtos din coate pentru a-şi asigura bunăstarea visată.

În acest sens, politologul Vladimir Fesenko opinează că un al treilea Maidan va duce la ruinarea totală a ţării, menţionând că cele circa două sute de activişti rămaşi acolo n-au împuterniciri de a vorbi în numele poporului şi a-i cere puterii să facă dări de seamă în faţa lor. Totodată, el e de părerea că politica de cadre nu se face pe Maidan, nici deciziile politice nu sunt luate acolo. Celor care continuă să trăiască cu euforia trecutei glorii li se aminteşte adevărul biblic că după aruncarea pietrelor a sosit timpul pentru a strânge pietrele.

Maria TOACĂ