05 august 2020
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

CLIPA CÂND ŞI ÎNGERII NE CÂNTĂ OSANALE…

8 iunie 2014 р. | Categorie: Noutăţi

După ce a trecut prin fantasticul „e îngrozitor să auzi”, după cum s-a exprimat despre marcarea jubileului său de 75 de ani poetul Mircea Lutic, personalitate atotcuprinzătoare a culturii române din nordul Bucovinei, Ilie Tudor Zegrea, un alt maestru al condeiului, mai tânăr ca vârstă, urmează să-şi retrăiască momentele de graţie, parcurgând şi respectiva cronică a derulării sărbătorii sale. În cazul acesta, „e îngrozitor să auzi” sau „e îngrozitor să citeşti” înseamnă ceva extraordinar de frumos, grozav de plăcut, când omul îşi simte valoarea, înţelege că toate zbuciumările, neliniştile, sacrificiile nu i-au fost zădarnice, că n-a greşit calea în viaţă, nu şi-a irosit darul menit de Dumnezeu. Or, deşi e primit ca la date jubiliare persoana sărbătorită să fie înălţată în slăvi, să audă numai laude, totuşi puţini sunt fericiţii care au parte de aprecierile de care s-au bucurat la aniversările lor Mircea Lutic (29 mai), şi Ilie Tudor Zegrea, proaspătul sărbătorit, la 3 iunie. De fapt, scriitorii noştri, care ne adună în ultimii ani la jubilee, ar merita să audă mai des asemenea cuvinte. Însă nu de laudele noastre au ei nevoie. Mulţumirea lor sufletească e mai mare să ne vadă cu o carte în mână, să asculte cum ne pulsează inimile româneşte, să simtă că ni-i drag şi ni-i scump tezaurul spiritualităţii neamului...

Fiecare dintre cei angajaţi la perpetuarea cuvântului românesc în spaţiul şi condiţiile noastre îşi alege benevol drumul cel mai spinos, pe care răsar beneficii materiale. Dar, cu cât calea este mai grea, cu atât e mai mare bucuria de pe urma izbânzilor, cu atât mai mângâios se lipeşte de inimă un gest de gratitudine din partea conaţionalilor. Şi deoarece săptămâna aceasta decurge sub însemnul celor 65 de îngemănări primăveri-veri ale poetului Ilie Zegrea, la acest moment aniversar toţi laurii i-au revenit numai lui. Probabil, nu doar din modestie a ales să-şi adune prietenii, colegii de condei şi fraţii de idei în localul ziarului „Zorile Bucovinei”. Presupunem că şi-a dorit regăsirea începutului, în sala unde a trăit emoţiile primului cenaclu literar, când şi-a citit cu voce tremurândă primele versuri în faţa călăuzitorului său prin miracolul cuvintelor – poetul şi redactorul-şef de atunci al ziarului, Vasile Leviţchi. După aproape jumătate de secol de la acel botez literar, şi la cenaclul jubiliar i-a avut alături pe susţinătorii de  odinioară – Mircea Lutic, Simion Gociu, Grigore Crigan, Vasile Tărâţeanu… Atât doar că, după cum a sesizat Simion Gociu, investit cu dregătoria sărbătorii, Ilie apare azi ca un navigator prin tumultul anilor – „de la pârdalnică vârstă cu plete blonde până la tâmplele înspicate de argint”.

Asistând la cea mai plăcută judecată, de care poate să se bucure un muritor (chiar dacă nu e de rând), jubiliarul şi-a revăzut aievea etapele cruciale ale vieţii, poposind cu profesorul universitar, doc. Ilie Luceac, consăteanul său, în peisajul rustic de la Sinăuţii de Jos, pe cel mai pitoresc Deal din lume, pe la iazul curţii, ascultând flatante estimări ale creaţiei sale de la critici competenţi şi exigenţi cum sunt Mircea Lutic, doc. Lora Bostan, Ştefan Broască… Fiecare din vechii cunoscuţi a venit cu o amintire deosebită, însă şi cei foarte apropiaţi, şi cei mai distanţaţi au accentuat asupra caracterului principial, poziţiei de om al literelor şi al comunităţii, căreia îi serveşte cu sincer devotament. Şi reprezentanţii puterii (Valeriu Ungureanu, Consiliul Regional Cernăuţi, Miroslav Medvid, Administraţia Regională de Stat) au evidenţiat două calităţi reprezentative ale poetului – cea de literat înzestrat cu har şi de cetăţean angajat în serviciul neamului său. În diplomele primite de la structurile puterii i se menţionează contribuţia la îmbogăţirea evantaiului multicultural bucovinean. Astfel, oamenii care au verticalitate şi nu servesc la mai mulţi stăpâni sunt stimaţi şi apreciaţi chiar şi de acei care stau pe alte poziţii.

Panoul diplomelor ce-i disting activitatea pe tărâm naţional s-a îmbogăţit cu una primită de la actualul preşedinte al Societăţii „Mihai Eminescu”, Vasile Bâcu, care a evocat influenţă benefică ce a avut-o distinsul poet asupra sa încă din copilărie. De la alma mater, Catedra de Filologie Română şi Clasică a Universităţii Cernăuţene, i-a sosit un coş de trandafiri, înmânat de doamna Lora Bostan, care i-a fost mai întâi colegă de grupă, iar mai târziu profesoară. De fapt, nu e vorba de o stranie întorsătură a vieţii, ci de simpla întâmplare că tânărul student a fost chemat în armată, iar domnişoara Lora şi-a urmat studiile.

Trecând de la hazul situaţiei la lucruri mai profunde, dumneaei a detaliat virtuţile liricii zegriene, evoluarea-i rapidă pe tărâmul literelor româneşti, axele poetice care-i definesc sinele poetic dornic de a urca treptele perfecţiunii artistice. Invocând primele culegeri – „Timpul ierbilor”, „Crinul îngândurat”, „Navigator în septembrie” – le-a definit drept simboluri ale plaiului nostru mioritic. Mai ales firul de iarbă este motivul preluat pe parcursul tuturor cărţilor semnate de el, îndărătnicia autorului asemănându-se firavului fir care străbate din măduva pământului. Astfel s-a înălţat pe verticală destinul unui creator care urcă, coboară, revenind la esenţele sale proprii. Un cuvânt aparte a avut dna L. Bostan, ca şi alţi vorbitori, referitor la aşteptatele emisiuni literare din anii de activitate a lui Ilie T. Zegrea la Radiodifuziunea regională. Cu regret după acele timpuri a vorbit şi tânărul poet Dumitru Mintencu, jurnalist la săptămânalul „Concordia”. Consolându-l pentru „neajunsul” de a nu fi agonisit bunuri materiale, fosta colegă de facultate a conchis că „după o perioadă de trecere prin viaţă, înţelegem că averea spirituală, bunătatea, demnitatea sunt cele mai mari bucurii, dacă nu le ai eşti foarte sărac”.

În numele Statului Român şi a instituţiei ce o conduce, la mulţi ani, sănătate şi mulţumiri pentru tot ce a realizat şi face în prezent pe tărâmul literelor şi consolidării relaţiilor cu Patria-mamă i-a dorit sărbătoritului dna Eleonora Moldovan, Consulul General al României la Cernăuţi: „Mă bucur că la fel ca la 29 mai, Bucovina îşi celebrează valorile într-un select format literar. Grupul acestor convorbiri literare reunit la „Zorile Bucovinei” înţelege ce înseamnă literatura de calitate, care întruneşte valorile culturale într-o formă solemnă şi înălţătoare. Mă bucur că Societatea Scriitorilor Români din Cernăuţi, condusă de dl Ilie T. Zegrea, ne invită la asemenea discuţii dragi şi frumoase. Prin dumneavoastră „acasă” devine un loc pe care sufletul îl caută şi-l găseşte în orice slovă şi orice carte, ce le daţi generaţiilor noastre şi culturii universale. Mulţumesc şi redacţiei „Zorilor Bucovinei” pentru găzduire”.

Buna şi oportuna găzduire a sensibilizat-o şi dna Alexandrina Cernov, membru de onoare al Academiei Române, menţionând că „ne aflăm într-o sală istorică, în care au crescut şi de unde şi-au luat zborul toţi poeţii români din Bucovina, fapt pentru care ar trebui transformată într-un mic muzeu”. Ne-am dori-o şi noi, dacă am avea susţinere, ajutorul necesar de la societăţile româneşti şi toţi cei interesaţi de realizarea acestei idei. Pentru dna A. Cernov poezia lui Ilie T. Zegrea este luminoasă şi atunci când ascunde lucruri tenebroase, pentru că „Dumnezeu l-a ferit de un postmodernism stâlcit”.

Mircea Lutic l-a numit „dragă frate Ilie”, recunoscând că au mâncat la aceeaşi masă mămăliga vieţii, mămăliga ziaristicii şi a literaturii. E mândru că-l are de prieten pe un om oricând săritor la nevoie şi o persoană de o rară sensibilitate poetică. Primul dintre poeţi, Mircea Lutic, mărturiseşte că simte o invidie luminoasă pentru suavele metafore, ce-i apar parcă respirând. La fel şi Vasile Tărâţeanu, membru de onoare al Academiei Române, care, alături de Ilie Luceac, îl cunoaşte de-o viaţă, admiră harul poetic al colegului său: „Eu sunt din vale şi n-am păscut vacile cu cei doi Ilie pe la iazul curţii, poate de aceea ne mai ciondănim uneori, însă ca poet pentru mine Ilie Zegrea e mai presus de toate”.

După urarea de sănătate şi îmbrăţişarea surorii Floriţa, a venit şi rândul unei surprize aducătoare de veselă înviorare. Redactorul-şef al „Zorilor Bucovinei” l-a făcut pe omagiat să se privească în oglinda tinereţii, arătându-i caracteristica şi cererea de a fi primit la ziar, păstrate în arhiva redacţiei. Revenind la realitate, dl Nicolae Toma a menţionat combativitatea, poziţia fermă de care dă dovadă acest om neconformist, neabătut de la principiile sale, exprimând dorinţa ca fiecare din noi să avem o astfel de atitudine faţă de apărarea limbii şi valorilor naţionale. În rigoarea principialităţii, însă, cel mai bine îl cunoaşte consoarta, dna Doina Colesnicov, care a încununat partea declaraţiilor de afecţiune amicală cu fireasca-i dorinţă s-o mângâie încă mulţi ani „cu metafora gingaşă şi puterea bărbătească”

Printre cei care au lăsat tonul grav acasă s-au numărat Tudor Andrieş, redactor-şef al săptămânalului „Concordia”, criticul literar Ştefan Broască, maestrul fotograf Vasile Paladean, profesoara de la Gimnaziul nr. 6 Larisa Jar, care i-a amintit că au fost moderatori la prima ediţie a Festivului „Mărţişor”, fiul său, Dan Zegrea, care a promis solemn „să-l supere mai puţin de acum încolo”… Ne-a readus la seriozitate dl Mircea Pilat, o persoană foarte apropiată de poet, mai ales întru promovarea românismului ambii sunt ca dintr-o bucată.

Mai retras, asculta cu interes vorbele noastre oaspetele prezentat de dna Lora Bostan –Julien Iglesias, un tânăr cercetător din Belgia, sosit la Cernăuţi cu scopul de a scrie o carte despre noi. Fascinându-ne pe toţi cu româna sa perfectă, el i-a mărturisit lui Ilie Zegrea: „Abia aştept să vă citesc”. Cine a fost trecut cu vederea de moderatorul Simion Gociu sau a uitat ceva bun şi frumos să-i glăsuiască, a avut destul timp la un pahar, mai concret, de vorbă. Sarmalele, vinul şi cafeaua au aburit pentru sănătate, pentru inspiraţie, pentru noi, multe şi captivante cărţi, pe care, asemenea belgianului Julien Iglesias, abia aşteptăm să le vedem scoase la lumină.

Maria TOACĂ

Fotografii de Vasile PALADEAN