17 noiembrie 2017
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

VENEA LA NOI DUPĂ CĂRŢI

22 iunie 2014 р. | Categorie: Din poşta redacţiei

(Ion Gheorghiţă ar fi împlinit 75 de ani)

Despre „Zorişti” a scris mult şi interesant dl Grigore Crigan. Mă încumet să scriu şi eu câteva rânduri despre unul dintre cei care au lăsat o amintire luminoasă cititorilor din generaţia mea. E vorba de poetul Ion Gheorghiţă, care anul acesta, în înfloritoarea lună a lui Prier ar fi împlinit 75 de ani. L-am cunoscut încă din perioada când era student la Universitatea din Cernăuţi. Venea deseori la noi să împrumute cărţi, reţinându-se în lungi discuţii cu soţul meu, profesorul de limba română Vasile Bizovi. Şi mai târziu, când a început să lucreze la redacţia „Zorilor Bucovinei” era oaspete dorit în casa noastră. Mai bine zis, devenise un prieten apropiat al familiei noastre. Ne bucuram de vizitele lui şi stăteam cu plăcere în jurul unei mămăliguţe.

După ce a plecat la Chişinău, ne întâlneam mai rar, dar ne trimitea scrisori. Una din scrisori, în care ne anunţa despre tipărirea cărţii „La răspântia Boianului”, se termina cu întrebările: „Ce mai faceţi? A apărut vreun manual din cele proiectate la Cernăuţi? Aş putea să am şi eu vreunul. Aveţi nevoie de careva cărţi? Scrieţi-mi. Cu stimă, Gheorghiţă”. În anul 1969 ne-a trimis o carte cu dedicaţia: „Prietenului Vasile Bizovi. Am ieşit în lume fără haine de circumstanţă. Osândeşte-mă, dar nu mă judeca. Cu dragoste, Gheorghiţă”.

Eram la curent cu toate bucuriile, grijile şi nevoile poetului. Primeam de la el, din Chişinău, toate cărţile ce reuşea să le editeze. Le răsfoiesc şi acum, copleşită de nostalgice amintiri. Fiecare îmi răscoleşte emoţii de nedescris. Pe una din ele, bunăoară, a scris: „Pentru V. Bizovi, gândindu-mă cu drag la clipele noastre de întâlnire”. Îmi pare rău că n-am asistat la toate discuţiile lor. Totuşi, am reţinut cuvintele sale, rostite odată când stăteam împreună la masă: „Dragi prieteni, pe mine mă pasc duşmanii…”. Aceste cuvinte mi s-au întipărit adânc în memorie.

Născut la 3 aprilie 1939, în satul Larga, după absolvirea Universităţii din Cernăuţi, poetul Ion Gheorghiţă şi-a început cariera ziaristică la „Zorile Bucovinei”. După stabilirea cu traiul la Chişinău, a lucrat ca redactor la revista „Moldova” şi redactor-şef al Colegiului de traducere al USM. Este autorul mai multor volume de versuri, majoritatea cărţilor sale aflându-se şi în biblioteca noastră personală. În aprilie 2009, la aniversarea a 70-a a naşterii, poetul a fost comemorat cu mult drag de către elita intelectuală a Chişinăului, în Sala de festivităţi a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Alături de Lucia Gheorghiţă, soţia regretatului poet, s-au aflat valoroşi oameni de litere – academicianul Mihai Cimpoi, scriitorii Arcadie Suceveanu, Dumitru Matcovschi, Vasile Tărâţeanu şi alţii care i-au apreciat meritele deosebite la mişcarea de eliberare naţională şi renaştere spirituală a poporului român din Basarabia. Cu prilejul datei aniversare a fost editat volumul selectiv de versuri „Întemeierea frunzelor”, selecţia şi prefaţa aparţinând academicianului Mihai Cimpoi, care a menţionat că „Ion Gheorghiţă a fost un spirit rector al înnoirilor în perioada renaşterii basarabene, făcând să fie promovat adevărul despre noi, cei de la marginea câmpiei române”. Tot atunci a fost inaugurată şi o expoziţie aniversară cu genericul „Trece poetul prin grai”.

Din păcate, cele mai rele presimţiri, despre care a mărturisit Ion Gheorghiţă în casa noastră, s-au adeverit. Poetul a fost asasinat, la 28 noiembrie 1991, de o mână criminală (sau mai multe). Criminalii care i-au curmat viaţa au rămas necunoscuţi şi nepedepsiţi. Au trecut mai mult de două decenii de la acea dată sinistră, dar teroarea contra poeţilor luptători pentru libertatea neamului continuă. N-au fost descoperiţi, nu sunt traşi la răspundere cei care i-au băgat în mormânt pe mulţi din marii noştri patrioţi. Rămâne să li se facă dreptatea în ceruri, iar noi să ne rugăm pentru liniştea de care n-au avut parte pe pământ aceşti martiri. Printre cei care s-au jertfit în numele deşteptării noastre se află şi Ion Gheorghiţă – „copil al firii şi al primăverii”, cum a fost numit într-un articol comemorativ. În aceste zile de iunie, când ne pomenim martirii, victimele deportărilor şi terorii comuniste, să aprindem o lumânare şi pentru poetul Ion Gheorghiţă, martirizat de acelaşi regim ostil aspiraţiilor noastre.

Eleonora BIZOVI, corespondentă netitulară