05 aprilie 2020
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

MARIILE ŞI IUBIRILE LUI ŞTEFAN CEL MARE

2 iulie 2014 р. | Categorie: Istoria neamului

Astăzi se împlinesc 510 ani de la trecerea în nemurire a celui mai viteaz Domn al românilor. Poporul l-a numit „cel Mare”. „Cea  mai mare personalitate politică şi militară pe care au dat-o românii în istoria lor”, precum scria filozoful Petre Ţuţea, „Binecredinciosul” Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, figură emblematică în Panteonul naţiunii române, prăznuită la 2 iunie, faptele căruia dovedesc că „Atletul lui Christos”, „Apărătorul creştinătăţii”, după cum îl numea Papa Sixtus al IV-lea, merită cu prisosinţă un loc între sfinţi. Or, cronicele vremii atestă că principala şi unica abatere de la preceptele morale, atribuită Voievodului, era pasiunea sa puternică pentru  sexul frumos, care a şi generat polemici împotriva canonizării domnitorului, în 1992, de către Biserica Ortodoxă Română. Incontestabil rămâne şi faptul că viteazul şi neînfricatul Voievod iubea vinul de calitate şi femeile frumoase. Domnitorul a fost căsătorit de trei ori. Mulţi denigratori susţineau că a avut 50 de copii din flori. Evident, ştim că la urcarea pe tron, în 1457, Ştefan cel Mare nu era căsătorit, ci era „ocupat  de aşezarea ţării, pe la războaie şi pe la Marioare”. Avea însă un fiu, pe care-l chema Alexandru, şi care a văzut lumina zilei din marea iubire a  Voievodului faţă de Maria Maruşca, fiica unui boier. Se presupune că Ştefan Vodă a fost chiar căsătorit cu ea. Despre Maria Rareş aflăm din realizările fiului ei, domnitorul Petru Rareş. De altfel, după cum sensibilizează cercetătorul Andrei Vartic, Mariile au jucat un rol important în viaţa domnitorului. Munteanca Maria Oltea, era mama domnitorului, Evdochia Maria – prima sa soţie, Maria de Mangop – cea de-a doua soţie, Maria Voichiţa – cea de-a treia soţie şi cine ştie câte Marii au mai fost... Apropo de adevăr,  aproape toate căsătoriile Voievodului au avut ca scop alianţa politică şi, indiscutabil, consolidarea succesiunii la tron.

Cu Evdochia-Maria Olelkovici de Kiev, o ruteană foarte frumoasă din Kiev, fiica principelui  Olelko, care s-a stins din viaţă după patru ani de căsnicie, Voievodul se căsătoreşte în 1463. Prima sa soţie n-a reuşit să fie părtaşă la gloria soţului, murind în timp ce Ştefan Vodă purta război cu Matei Corvin. Se pare că domnitorul a rămas mult timp neconsolat după decesul soţiei, făcând danii pentru odihna sufletului ei şi după căsătoria sa cu Maria Voichiţa. Voievodul Ştefan a avut cu  Evdochia un fiu, pe care-l chema Petru şi care a decedat în 1480, şi o fiică, Elena, care a avut un destin tragic, căsătorindu-se cu ţareviciul Ivan cel Tânăr, fiul ţarului Moscovei, Ivan  Vasilievici al III-lea, care a murit în 1505, omorâtă de mătuşa Mariei de Mangop, Sofia Paleologul.

În 1472, Ştefan cel Mare se recăsătoreşte cu Maria de Mangop din familia princiară bizantină, care decedează după cinci ani. Pentru o perioadă de 32 de ani a avut-o alături pe cea mai iubită dintre soţii – Maria Voichiţa, care era aproape cu 30 de ani mai tânără decât el, fiica domnitorului muntean Radu cel Frumos, cu care Voievodul a purtat câteva războaie. Luate ostatice în 1471, după înfrângerea domnitorului valah, Ştefan cel Mare le ţinea – pe doamna Maria, soţia lui Radu cel Frumos, şi pe fiica lor Voichiţa, care moştenise frumuseţea tatălui său  – la Curtea Domnească de la Suceava. În scurt timp, însă, s-a îndrăgostit nebuneşte de ea. După înfrângerea în bătălia de la Războieni (1476), Ştefan Vodă şi Maria de Mangop, deşi erau căsătoriţi, se înstrăinaseră. Căsnicia sa cu Ştefan nu a fost deloc fericită. După cucerirea Mangopului de către turci, Ştefan se îndepărtează de soţia sa,  pierzându-şi speranţa de a stăpâni cândva acel ţinut. La aceasta s-a adăugat şi prezenţa Mariei Voichiţa.  Simţindu-se părăsită, având o rivală cu mult mai tânără şi mai frumoasă, Maria de Mangop s-a stins de durere în 1477, fiind înmormântată la Putna. După trei ani, în 1480, Voievodul se recăsătoreşte cu cea mai iubită dintre Marii – Maria Voichiţa, în vârstă de 19 ani, fiica lui Radu cel Frumos, fratele lui Vlad Ţepeş, cu care a trăit până la trecerea sa în veşnicie, 2 iulie 1504.

După căsătoria sa cu Maria Voichiţa, Voievodul stă mai mult pe lângă iubită, nedorind s-o părăsească, iar în 1487 începe construcţia de biserici în stilul medieval stefanian, neasemuit de frumos al Putnei. Iar la aniversarea de 30 de ani a scumpului său odor, domnitorul îi dăruie iubitei sale  Biserica Pătrăuţi, al doilea templu din fascinantele locaşuri de închinare.

Când a luat-o ca pradă de război, Maria Voichiţa avea doar 14 ani, iar în 1481 s-a născut  fiul lor,  viitorul domn, Bogdan al III-lea.  Nobilii soţi au mai avut două fiice – Ana şi Maria. Prima a decedat în 1499, iar a doua s-a căsătorit cu ducele polonez Teodor Wiesnowiecki şi a murit în 1518. Maria Voichiţa s-a stins din viaţă în 1511, în timpul domniei fiului ei, Bogdan al III-lea, fiind îngropată alături de soţ, în Mănăstirea Putna.

Cu excepţia fiului Alexandru,  ctitorul Bisericii Adormirea din Bacău, favoritul lui Ştefan, care a luat parte la întreaga politică internă şi externă a tatălui său, deoarece acesta voia să-l lase succesor la tron, care a murit înaintea domnitorului, fiind îngropat la Bistriţa, alături de strămoşul său, Alexandru cel Bun,  şi a lui Bogdan Vodă, care i-a supravieţuit, toţi fiii legitimi ai lui Ştefan cel Mare au decedat înainte de a atinge vârsta majoratului..

Deşi gurile rele afirmă că Ştefan a avut multe aventuri, singura relaţie extraconjugală cunoscută  este cea cu Maria Rarişoaia, o boieroaică frumoasă din părţile Hârlăului, căsătorită cu un bogat negustor de peşte, mama viitorului domn Petru Rareş. Or,  cert rămâne faptul că Ştefan Vodă a avut cel puţin un fiu ilegitim, recunoscut de Voievod, celebrul domnitor Petru Rareş, născut de iubita domnitorului, nobila Maria Rareş. Nu se cunoaşte precis data naşterii lui Petru Rareş, însă, ţinându-se cont de faptul că în momentul preluării tronului în 1527 avea vreo 40 de ani, se presupune că  fiul natural al Voievodului a văzut lumina zilei în perioada 1497-1490, când Ştefan cel Mare era căsătorit cu Maria Voichiţa.

Felicia NICHITA-TOMA