29 martie 2024
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

RODUL EVLAVIEI

16 martie 2013 р. | Categorie: Cernăuți

A nu şti ce s-a întâmplat înainte de a te fi născut, este tot aceea ca şi când ai fi necontenit prunc, căci, ce este vârsta omului, dacă memoria faptelor noastre nu s-ar uni cu veacurile de mai înainte?

(Cicero)

Din negura veacurilor răzbate înspre noi adevărul că, în toate timpurile, biserica a fost focarul de manifestare culturală, religioasă şi naţională. Biserica ortodoxă este rodul evlaviei neamului nostru. La Boian, oamenii au fost şi au rămas uniţi în jurul sfântului lăcaş ctitorit de familia cărturarului Ioan Neculce în anii 1830-1838 – Biserica Adormirea Maicii Domnului. Anul acesta se împlineşte o dată semnificativă – cea de-a 175-a aniversare de la prima sfinţire a lăcaşului nostru de închinare. Recent, am aflat noi date, bazate pe documente istorice, despre satul Boian şi, îndeosebi, despre biserica noastră. Consider de datoria mea să le aduc la cunoştinţa tuturora, deoarece ele completează istoria Boianului.

Pe vremea nepotului cronicarului Ioan Neculce, Biserica Adormirea Maicii Domnului avea trei eparhii: prima – cu 1037 de enoriaşi şi preotul Simion Andruhovici; II – cu 903 enoriaşi şi preotul Gheorghe Sorocean; III – cu 1229 credincioşi, dar fără preot. Prin anul 1876, moşia Boianului aparţinea lui Ştefan fon Ştefanovici, care era obligat să ocrotească biserica. Pe atunci erau 3211 de enoriaşi, iar paroh a fost Emilian Simidnovici, ajutat de Ioan Bugurovici. În anul 1907, protectorul bisericii devine Iacob fon Neuschotz, iar paroh – Gheorghe Volcinschi (născut în 1853, preot din 1880, paroh din 1886); ajutori erau preoţii Aurelian Tăutul şi Vasile Iftodi, iar dascăl  - Zaharia Verega. La altarul bisericii noastre a slujit, se poate spune, un sobor de preoţi, unii dintre ei lăsând în urmă fapte vrednice de amintirea urmaşilor.

În acest context nu pot să nu-l amintesc pe Iraclie Porumbescu, care a păstorit la Boian în anii 1857-1859, şi a ştiut să atragă „întreaga poporaciunea Boianului fără deosebire de confesiune şi naţionalitate” prin cuvântările sale însufleţite, ţinute în trei limbi – română, polonă şi germană. Merită să fie pomenit şi parohul Gheorghe Volcinschi, care a făcut ca biserica din Marele Boian să fie considerată drept una dintre cele mai frumoase lăcaşe de închinare din ţinut. După ce a reparat biserica deteriorată în primul război mondial, parohul Volcinschi s-a retras la mănăstirea Putna, unde s-a călugărit. În pleiada celor mai vrednici slujitori ai altarului merită să fie inclus şi parohul Boris Ţapu, care a stat de vegheat mai mult de jumătate de secol flacăra credinţei în satul nostru. În timpuri de tristă amintire, părintele a fost alături de credincioşi, participând la manifestările de renaştere naţională ale românilor din întreaga Bucovină. Merită laude şi enoriaşii care în toate timpurile au avut grijă de lăcaşul sfânt.

Sărbătorind semnificativa aniversare a bisericii, enoriaşii vor avea fericitul prilej să-l felicite, cu împlinirea unui tânăr jubileu, pe actualul paroh, Vasile Nicoriuc, născut la 16 martie 1973. Dar nu numai cu rotunjirea vârstei poate fi felicitat preotul nostru – vlăstar din arborele unui neam evlavios. După absolvirea ŞM Boian, şi-a continuat studiile la Facultatea de Teologie din Iaşi, iar după terminarea lor, în februarie 1995, a fost hirotonisit ca diacon. La numai câteva săptămâni, în acelaşi an a primit odăjdiile de preot. La 29 mai 1995 a fost numit preot-cooperator al Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Boian, fiind solicitat de la Mitropolia Cernăuţiului şi Bucovinei de către consăteni. Peste doi ani se vor împlini două decenii de când părintele Vasile ne slujeşte cu dragoste în limba strămoşilor noştri, bucurându-se de stima boincenilor. Sub îndrumarea lui şi cu susţinerea enoriaşilor, s-a înfăptuit reparaţia capitală a bisericii – în interior şi la exterior. La intrare a fost ridicată o mică capelă, unde credincioşii aprind lumânările. Teritoriul bisericii a fost frumos amenajat, s-a instalat o poartă nouă. La 23 august 2009, lăcaşul renovat a fost sfinţit de ÎPS Meletie, pe atunci episcop de Hotin.

Pentru pioasa-i slujire, părintele Vasile s-a învrednicit de înaltă preţuire din partea Mitropoliei – crucea de argint şi crucea de aur (august 2005), precum şi crucea ornamentată cu pietre scumpe (iunie 2012). În vara lui 2009 a fost investit cu rangul de protoiereu.

Modest din fire, preotul nostru nu-şi afişează meritele. Mulţi enoriaşi, probabil, nici nu ştiu despre aceste distincţii binemeritate. Însă important este faptul că tânărul paroh a preluat cele mai distinse calităţi de la înaintaşi şi ne slujeşte cu dragoste şi credinţă. Patruzeci de primăveri împlinite la acest miez de Mărţişor, încununate cu 18 ani de demnă păstorie, este o vârstă înfloritoare, când omul priveşte cu încredere şi mari speranţe înainte. Înnobilat cu energii creatoare, cu gânduri frumoase întru edificarea binelui – aşa îl găseşte cea de-a 175-a aniversare de la prima sfinţire a sfântului nostru lăcaş. Cu acest prilej de dublă sărbătoare, când la marea bucurie a satului se alătură şi părticica de sărbătoare personală a păstorului duhovnicesc, îi dorim cuviosului nostru părinte sănătate, bucurii pământeşti în familie, lumină în suflet, puteri mereu crescânde întru păstrarea credinţei, dragostei de neam şi prosperitatea sfintei ctitorii a lui Ioan Neculce. Să păşiţi cu bunătate pe calea arătată de Dumnezeu, conducându-i drept pe boinceni, ocrotind vatra strămoşească şi limba noastră românească.

Eleonora BIZOVI, corespondentă netitulară