CA PE UN APOSTOL AL LIMBII ROMÂNE, L-AM COMEMORAT PE NICOLAE TOMA LA UN AN DE LA TRECEREA ÎN ETERNITATE

Suntem trecători și oaspeți pe pământ, dar la toți ne este dat un strop de cer și un loc pe bolta nemuririi – prin urmași, prin faptele și amintirile ce le lăsăm după ireversibila plecare. Acum un an, la 25 februarie, ne-a scos de pe orbita cotidianului vestea morții lui Nicolae Toma, ultimul redactor al ziarului „Zorile Bucovinei, în format clasic, așa cum a apărut aproape opt decenii și care avea să-și sărbătorească a 85-a aniversare anul acesta, dacă nu-și înceta apariția în consecința constrângerilor de ordin financiar. Din 1999, după decesul subit al predecesorului său Gheorghe Mihalcean, şi până la ultimele numere din 2019, Nicolae Toma a înfruntat cu optimism și curaj toate vicisitudinile prin cîte a trecut şi a înfruntat „Zorile Bucovinei”, această moştenire frumoasă, încărcată de istorie, dar şi grea povară pe umerii săi, care i-a zdruncinat sănătatea și i-a grăbit plecarea la colegii noștri din ceruri. „ZORILE BUCOVINEI” a fost este şi va fi, iubea să spună ultimul redactor. Și n-a greșit, publicația continuă să apară online, prin străduința continuatorilor –soției sale Felicia Toma și fiicei Diana, care ne-au adunat la un moment de amintire. Deși Diana n-a avut posibilitatea să ajungă la Cernăuți, prezența i s-a făcut simțită la masa de pomenire, masă sfințită de cuvântul liturgic și rugăciunea preotului Vasile Covalciuc, protopor de Storojineț. Cuvintele părintelui Vasile Covalciuc, un prieten vechi și sprijin al „Zorilor Bucovinei”, ne-au luminat, ne-au întărit sufletește, ne-au deschis sufletele către împăcare și iertare, atenuând, mângâind durerea după cei plecați în Împărăția Domnului. În preajma Duminicii iertării, la intrarea în Postul Mare, părintele ne-a chemat să fim iertători, să primim cu sufletul curat sfânta împărtășanie, care ne izbăvește de boli și suferință, să ne eliberăm de orice rău ce ne macină chiar și gândurile, încât să lăsăm numai amintiri luminoase. Nu e simplu, nu e ușor să ne înfrânăm orgoliile, dar se poate, mărturie fiind evocările ce s-au depănat cu vibrantă sinceritate.

Deși ne-am adunat la Palatul Național al Românilor pentru Nicolae Toma, unde comemoratul de-atâtea ori și-a rostit pledoariile pentru cauza națională a comunității, am vorbit mai mult despre durerile și problemele de astăzi ale românilor, care, de fapt, se perindă de-a lungul anilor. Împărtășind crezul regertatului soț, Felicia Toma a mulțumit diplomaților români, consulului general al României la Cernăuți, doamnei Irina Loredana Stănculescu pentru permanentă grijă față de necesitățile comunității și susținerea acordată familiei sale în momentele cele mai grele. De asemenea, a exprimat recunoștință consulului de carieră Cristian-Toma Dacica, prezent la momentul de pomenire. Printre cei care primii i-au oferit mâna de ajutor, alături de părintele Vasile Covalciuc, s-a aflat Anatol Pițul, primarul comunei Ciudei, român de frunte și bun creștin, susținător în toate timpurile al valorilor naționale.

Nu e o întâmplare că omagierea memoriei lui Nicolae Toma a coincis cu Ziua Internațională a Limbii Materne. Nu putem vorbi despre asemenea oameni fără a trece peste idealurile pentru care ei au trăit, au luptat și-au consacrat întreaga viață. Bunăoară, inspirați de activitatea jurnalistică a comemoratului, Maria Calancea, președinta Asociației „Arboroasa” de la Suceava, și avocatul Claudiu-Vlad Lehaci, au făcut cunoscută intenția lor de a acorda o bursă nominală „Eugenia de Reus” pentru un tânăr jurnalist român din regiunea Cernăuți. Dacă regretatul Nicolae Toma ne-a auzit din ceruri, cred că s-a bucurat de cuvintele optimiste ale consului Cristian Dacica. Diplomatul ne-a încredințat că România ne este aproape, că primele persoane din guvern depun eforturi să nu ne pierdem liceele cu predarea în limba română. Un emoționant omagiu i-a adus primarul Anatol Pițul, recunoscând că a învățat de la Nicolae Toma să-și cunoască înaintașii, să le urmeze cauza, să se mândrească că e român. Cu note de umor, cum îi este firea, și-a depănat amintirile Vasile Bâcu, președintele Societății pentru Literatura și Cultura Română „Mihai Eminescu”, depănând întâmplări de poveste. De la Boian, baștina lui Nicolae Toma, care l-a învrednicit cu titlul „Cetățean de Onoare”, au venit doi colegi de clasă. Floarea Bosovici a vorbit despre extraordinara pasiune a regretatului coleg pentru lectură și dragostea sa de carte, iar Dumitru Olexiuc – despre cum scriau poezii și își împărtășeau din tainele creației la cenaclul literar, condus de legendarul profesor de română, Vasile Bizovi. Gheorghe Isac, jurnalist din generația mai veche a zoriștilor nu uită articolele ce le primea prin poștă de la elevul Nicolae Toma, care avea să-i devină coleg și prieten. Dintre colegii de generație ar fi avut ce povesti Vasile Carlașciuc și Tudor Andrieș, iar ca îndrumător – consăteanul Mihai Huțcal. Ceva mai târziu, la paharul de vorbă din jurul mesei, am ascultat din mărturisirile prietenelor din Pătrăuții de Jos ale „Zorilor Bucovinei” – Eleonora Schipor, Natalia Balan, Larisa Kedyk. Toate cuvintele care nu s-au spus, despre viața ca un vis, despre ce ne-am dorit, dar n-am trăit, au fost exprimate prin cântec. Ca în timpurile cele mai bune și mai frumoase, când casa mare a redacției „Zorile Bucovinei” devenea prea strâmtă la sărbătorile Zilei Bucovinei, Limbii Române, la comemorările înaintașilor neamului, s-au revărsat melancolic vocile cântăreței cu har poetic Sofia Roșca și nedespărțitei de noi, interpreta de înalt profesionalism Maria Dovghei. Cantautoarea și colega noastră de condei Carolina Jitaru, care, pe strune de chitară, dădea prinos de valoare sărbătorilor jubiliare ale ziarului condus de Nicolae Toma, a lăcrimat cu „Rugă pentru părinți”, versurile lui Adrian Păunescu prin vocea ei dăruind o dulce mângâiere celor care mai au părinți pe pământ. Dar și cei plecați pentru totdeauna revin printre noi, cât mai trăiește cineva care nu-i uită, le continuă drumul spre înălțimi...

Maria TOACĂ