11 august 2020
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

LA HRAMUL MĂNĂSTIRII LEORDA – ÎNTRU DĂINUIREA CREDINŢEI ŞI LUMINII

13 august 2014 р. | Categorie: Noutăţi

Aici, în oaza paradiziacă de la Mănăstirea Leorda, unde celestul se înalţă cu toate misterele omeneşti şi pământeşti, unde izvorăște liniştea din fineţi pitoreşti şi ecou de baladă, se unesc, într-o dulce sărutare, veşnicia şi divinul, iar pitorescul alintător al mioriticului plai te ademeneşte la reculegere şi visare. Cert, nu e un alt rai mai fascinant şi pacificator pe pământ, decât acest loc sfinţit prin istorii străbune şi legende, străbătând din străfundul veacurilor, prin faptele măreţe şi demne ale oamenilor, care au înălţat acest sacru locaş de închinare întru dăinuirea CREDINŢEI şi LUMINII.

Am ajuns aici, în leagănul dumnezeirii, unde ţi se pare că clipa s-a oprit în loc, unde liniştea profundă e tulburată doar de cântări divine şi dangăt de clopot, iar candoarea se revarsă cu binecuvântarea cerească, împreună cu Excelenţa Sa, dna Eleonora Moldovan, Consulul General al României la Cernăuţi, graţie osârduitorului ctitor al acestui TEMPLU al DĂINUIRII, Vasile Covalciuc, protopopul raionului Storojineţ, care ne-a invitat la hramul Mănăstirii, de sărbătoarea Sfântului Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon,  în ziua când sacrul locaş şi-a sărbătorit  protectorul.

La serviciul divin, oficiat de preacuviosul părinte Vasile Covalciuc, protopop de Storojineţ, însoţit de un ales sobor de 16 preoţi şi diaconi, a participat şi preacucernicul părinte Veniamin, stareţul Mănăstirii de la Horecea, care s-au rugat pentru pace în ţară, venind în faţa enoriaşilor cu un cuvânt de învăţătură creştină, exemplu fiindu-le faptele demne ale sfântului Pantelimon, care a trăit în a doua jumătate a secolului al III-lea,  începutul secolului al IV-lea, în timpul împăraţilor persecutori Diocleţian şi Maximian, şi care s-a jertfit pentru credinţă. La momentul liturgic, credincioşii, primeniţi sufleteşte şi trupeşte, au fost împărtăşiţi cu Sfintele Taine.
 Sfântul Pantelimon, cunoscut drept ocrotitor al medicilor și tămăduitor al bolnavilor, originar din Nicomidia, s-a născut dintr-un tată păgân şi o mamă creştină, primind numele de Pantoleon, adică „cel întru toate puternic, ca un leu”. După decesul mamei sale, a devenit ucenic al doctorului Eufrosin, de la care a învăţat tainele medicinii, apoi l-a botezat, punându-i numele Pantelimon, adică „cel cu totul milostiv”. Prin puterea credinţei, Sfântul Pantelimon a tămăduit trupurile şi sufletele multor bolnavi. După chinuri îngrozitoare, a fost decapitat în anul 305, în vremea persecuţiilor, declanşate de împăratul Diocleţian. Moaștele Sfântului Mare Mucenic Pantelimon au fost aduse, în 1931,  din Orient, la Catedrala Arhiepiscopală din Constanța..

Evocând faptele demne şi istoria vieţii Sfântului, preacuviosul părinte protopop Vasile Covalciuc a evidenţiat faptul că Sfântul Pantelimon era milostiv şi iubit de toată lumea pentru că trata bolnavii gratis, prin rugăciune, era vindecătorul sufletelor şi al trupurilor omeneşti, viaţa Sfântului fiind o paradigmă pentru tinerii care moştenesc credinţa de la părinţi pentru a lăsa-o patrimoniu urmaşilor, conștientizând că din viaţa Sfântului Pantelimon învăţăm multe adevăruri duhovniceşti – cum să ne creştem copiii în credinţă şi iubire ca apoi ei,  ca şi Sfântul Pantelimon, să fie milostivi şi să-i sprijine pe cei oropsiţi. Exprimându-şi dorinţa ca în Bucovina, Ucraina şi în întreaga lume să predomine pacea, preacucernicul protopop i-a îndemnat pe enoriaşi să se înscrie în partidul credincioşilor, căci credinţa  trebuie s-o avem fiecare în suflet.

Evidențiind că Mănăstirea Leorda reprezintă armonia dintre dumnezeire şi omenire, prin credinţa, prin solidaritatea şi prin bunătatea lor,  aceşti creştini, care au contribuit la înălţarea locaşului de cult, sunt o icoană a filantropiei, adresând cuvinte de laudă părintelui protopop Vasile Covalciuc, care are „viziuni diplomatice”, şi celorlalte feţe bisericeşti pentru păstrarea şi continuitatea credinţei în Catedrala spirituală a Neamului, pentru sprijinul acordat enoriaşilor,  Excelenţa Sa, dna Eleonora Moldovan, a conchis: „Purtător de cultură şi adevăr, aveţi un dialog deschis şi sincer cu  cei pe care-i păstoriţi, de aceea comunitatea are încredere în dumneavoastră. Ar fi bine ca în aceste momente dificile pentru Ucraina să fie alături de oameni şi autorităţile  locale şi noi, diplomaţii, căci protestele din ultima perioadă ne-au cam speriat, fiindcă apar foarte multe semne de întrebare referitoare la situaţia conaţionalilor. De aceea trebuie să-i sprijinim conform convenţiei internaţionale şi în sens creştinesc. Dumneavoastră sunteţi acei care urmează să-i îndrumaţi pe credincioşi la responsabilitate, la cunoaşterea situaţiei, ca ei, având probleme, să apeleze la autorităţile locale, care trebuie să-i asculte şi să-i ajute, să-şi facă datoria, ca oamenii să aibă încredere în ei, să înţeleagă că nu sunt lăsaţi în voia sorţii la nevoi şi la necaz. Românii din Ucraina trebuie să insiste să le fie respectate drepturile. Prezenţa mea şi a autorităţilor în mijlocul oamenilor va consolida încrederea în cei de la conducere, important e ca ultimii să aibă o poziţie corectă. Preacuvios părinte protopop, sunteţi un model, vă integraţi excelent în patrimoniul Bucovinei, doar astfel dialogul şi interferenţele culturale pot ajuta cetăţenii, doar astfel sporeşte binele, credinţa”.

Unicul, prezent la sărbătoarea bisericii dintre autorităţile raionului, Mykola Karliciuk, primarul Storojineţului, care, de altfel, nu lipseşte la nici un eveniment cultural sau religios când e vorba de dialog cu oamenii simpli, a specificat: „Astăzi, ca nicicând, puterea trebuie să fie alături de oameni, să-i audă şi să-i susţină, de acest dialog depinde viitorul nostru – spiritual şi material. Îi mulţumesc din suflet dnei Eleonora Moldovan pentru prietenie şi colaborare, că e alături mereu de noi, de românii din raion, susţinându-ne în lupta pentru a birui răul. Dacă în întreaga Ucraină ar fi ordine şi înţelegere ca între preacuvioşii părinţi din raionul nostru, ar fi mai mult bine. Aveţi, preacucernice părinte protopop, o familie şi copii exemplari şi vă adresez cuvinte de mulţumire pentru tot ceea ce faceţi pentru prosperarea raionului Storojineţ, să fie în competenţa mea v-aş oferi titlul de Arhitect emerit al Ucrainei”.

La finalul Sfintei Liturghii, tuturor credincioşilor prezenţi la praznic, le-au fost dăruite iconiţe cu chipul sfântului ocrotitor Pantelimon.

Aşezământul monahal, aflat sub ocrotirea Sfântului Mare Mucenic Pantelimon, înălţat  prin filantropia unor oameni de bună credinţă ca Vasile Bobiştean, Gheorghe Rotar, Gheorghe Berezovschi ş.a., în cătunul Leorda din Pătrăuţii de Sus, pe locul unei vechi bisericuţe, aflat în stadiu de construcţie,  e străjuit de cei trei stâlpi ai credinţei, cele trei locaşuri de închinare cu hramul Sfântului Mucenic Pantelimon, Sfintelor Femei Mironosiţe, Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, care ţin nezdruncinate rădăcinile şi spiritul neamului. Ascunsă parcă în platoşa pitorescului deal  ce veghează asupra satului, pe un ax ce străbate inima localităţii, Mănăstirea de maici Leorda e un pilon pe care se sprijină credinţa şi nădejdea românilor.

Însoţiţi de părintele protopop Vasile Covalciuc, de cei trei fii ai săi – părintele-diacon Gheorghe, Ioan şi Mina, de maica egumenă Susana,  împreună cu Excelenţa Sa, dna Eleonora Moldovan, ne-am închinat sfinţilor ocrotitori, vizitând  cele trei biserici al fascinantului centru duhovnicesc, noul corp hotelier de chilii pentru pelerini cu cinci nivele, în proces de construcţie, unde va funcţiona şi un atelier de croitorie. Majoritatea lucrurilor păstrate în biserici, exceptând cele două clopote donate de Guvernul României, au fost procurate sau dăruite de oameni evlavioşi – catapetesmele, incrustate în lemn de stejar sunt lucrate şi aduse din Ţară,  precum şi unele cruci şi icoanele, două dintre care au fost dăruite de părintele stareţ Melchisedec Velnic de la Mănăstirea Putna. Două cruci mari au fost donate de o creştină Ileana, originară din Ropcea, care după 1940, după ”eliberarea” Bucovinei de sovietici, s-a refugiat în România, şi a fost de 7 ori la Ierusalim Pe drumul Crucii. Alte sfinte relicve au fost aduse de la Sinaia, de pe Sfântul munte Athos, de la Lavra Pecerska etc. Aici, în acest templu al sacralităţii, odihnesc şi o parte din moaştele Sfântului protector Pantelimon.

În văzduhul înnobilat de puritatea simţirilor, trăite prin minunile admirate aici, la Leorda, s-ar fi putut auzi doar bătăile ce-mi răscoleau inima. Sub vibraţia emoţiilor ce ne copleşeau, ne-am luat rămas bun de la preoteasa Maria, gospodina care, ajutată de monahii, a pregătit gustoasele bucate la praznicul protectorului locaşului de cult, Sfântului Mare Mucenic Pantelimon, de la maica egumenă Susana,  liniştea solemnă din paradisul monahal fiind tulburată doar de  măiestrele voci ale tatălui şi fiului – preacucernicilor Vasile şi Gheorghe Covalciuc, care ne-au însoţit cu un cântec de rămas bun, ca o chemare la rugăciune, până la maşină. Părăseam această oază a dumnezeirii, ascunsă parcă de forfota lumii în acest loc sacru, cu gândul să mai revin.

Felicia NICHITA-TOMA

Fotografii de autor