17 noiembrie 2017
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

MĂ ROG CU OCHII ÎN LACRIMI ŞI INIMA-N DURERE

16 august 2014 р. | Categorie: Din poşta redacţiei

Nu pot fi nevăzătoare şi nesimţitoare, acum, când în jurul nostru e atâta durere! Lacrimile mi-au umplut ochii, inima mi se frânge, când văd tineri schilodiţi de război, când aud că a mai fost adus în sicriu acasă fiul sau soţul cuiva. Sunt o simplă femeie, de vârstă înaintată, de care nimic nu depinde mai departe de propria-mi casă. Dar nu pot fi indiferentă, nu-mi pot opri cuvintele izvorâte din frământările ce mi-au furat liniştea în aceste zile. Mă doare inima şi tensiunea se ridică din cauza nenorocirilor abătute asupra noastră. Mă smeresc, mă mulţumesc cu ce mi-a dat Dumnezeu, dar îmi vine greu să-mi reţin revolta. Mă întreb, dacă eu, o femeie cu puţină carte, neumblată prin lume, înţeleg că nu se poate vărsa sânge, nu se poate să se omoare frate pe frate, de ce nu ascultă de poruncile creştine cei mari şi tari, care conduc lumea?

Politicienii care au aţâţat terorismul şi separatismul stau cu minciuna la masă, se gândesc numai la bogăţiile lor, încâlcind legile, lipsind norodul de dreptate şi libertate. Banul conduce cu vieţile milioanelor de oameni. Nu le pasă celor care adună bogăţii că banul astăzi este, dar mâine nu-i, nu se întreabă cum vor apărea ei în faţa lumii, în faţa lui Dumnezeu. Pentru sângele ce-l vărsaţi, nu veţi fi nicicând iertaţi – nici în cer nici pe pământ. Doar focul iadului îl câştigaţi. O inimă de fiară rea a aprins focul şi arde, plânge Ucraina, alături de care suferă şi Bucovina noastră, iubitoare de pace. La ce vă gândiţi voi, bogaţilor! Strigă orfanul nevinovat, blestemând rusul nesăturat. E fudul, îngâmfat, se crede împărat, pe mulţi i-a pus la picioare, crezându-se cât Dumnezeu de mare. Nici prin cap nu-l bate gândul, că-i va veni şi lui rândul. Într-o zi când i-a fi mai bine, moartea va veni şi după sufletul lui.

Nu pot lupta cu răul decât prin rugăciuni. Mă rog fierbinte ca Dumnezeu să aibă milă de noi, „cei de jos”, căci fără de noi n-ar exista nici bogaţii.

Mă rog ca duhul de pace să pogoare peste noi, peste neamurile din scumpa noastră Bucovină. Ce frumos am trăit până acum sub cununa înţelegerii şi a păcii! Mă rog la Sfânta Fecioară să ne binecuvânteze cu înţelepciune, ca să trăim aşa şi mai departe, ca să se oprească acest război. Doar dragostea de aproapele în lumina credinţei, pacea şi libertatea, ca şi sănătatea, sunt darurile cele mai scumpe ale omului, întruchipând fericirea care îl înalţă.

Gheorghina PASCAL, s. Ropcea, raionul Storojineţ