08 decembrie 2019
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

CUM SE „ROMÂNIZEAZĂ” ROMÂNII?

19 martie 2013 р. | Categorie: Limba noastră cea română

Multe lucruri năstruşnice şi necugetate (să nu zic absolut stupide) am auzit şi am citit până acum despre românii din ţinutul nostru. Motivele apariţiei lor sunt uşor înţelese şi explicabile, căci nimic nu răsare din senin. În spatele fiecărei dezinformări sau denaturări se ascund anumite interese. Dar larma ridicată în legătură cu faptul că în câteva localităţi din regiune a fost aplicată legea cu privire la statutul limbii române, atribuindu-li-se acestor cazuri unice amploarea de „românizare” a Bucovinei, mi se pare cu totul neîntemeiată şi lipsită de sens.

În primul rând, face să ne întrebăm cum poate fi „românizată” Bucovina, dacă partea cea mai mare din teritoriul ei se află în România şi este populată de români? În al doilea rând, cine şi cum ar fi în stare să românizeze satele Voloca, Mahala, Iordăneşti, Pătrăuţi, localităţile din raionul Herţa şi multe altele, dacă populaţia lor e aproape sută la sută alcătuită din români, iar portul, tradiţiile, graiul, folclorul, arta populară sunt de sorginte românească. E ca şi cum am spune că se rusifică Centrul spiritual al ortodocşilor de rit vechi de la Fântâna Albă, raionul Hliboca, sau se polonizează Crăsnişoara Veche, Panca, cătunul Arşiţa, pentru că în şcolile de acolo au fost introduse lecţii facultative de limbă şi istoria culturii poloneze.  

Şi recenta decizie a locuitorilor din Mahala de a aplica Legea cu privire la funcţionarea limbilor în Ucraina i-a pus pe foc pe unii confraţi ce-şi zic „bucovineni”, deşi rădăcinile le sunt mult mai departe. Preluând ştirea de pe un Portal public, un ziar ucrainean, bate din nou alarma despre „românizarea” Bucovinei. Adică, moşii şi bunicile, cu opt şi mai multe decenii în spate, care şi-au îngropat copilăria şi tinereţea în Siberia pentru că erau români, astăzi sunt învinuiţi de păcatul că s-au apucat la adânci bătrâneţe să se „românizeze”. Dar copiii, nepoţii lor cine sunt, ce sânge le curge prin vine? În ce limbă au auzit primele cuvine la sânul mamelor, de li se reproşează că îşi „românizează” propria identitate românească.

Referitor la decizia locuitorilor din satele ce intră în componenţa Consiliului sătesc Mahala, nişte „experţi” anonimi s-au exprimat că acolo „trăiesc moldoveni, care au puţine tangenţe comune cu românii, şi că oamenii, pur şi simplu, nu-şi cunosc istoria. Aici, chiar au dat cu capu-n gard. Or, într-un sat ce ţinea odinioară de moşia Mănăstirii Putna, unde mai înainte fiecare al treilea-al patrulea, purta numele de familie Antonescu, unde aproape din fiecare casă cineva a murit sau a suferit chinuri cristice, istoria n-a fost studiată, ci făurită şi trăită până în măduva oaselor.

Aberantă mi se pare şi opinia unor „experţi” în ale „românizării” că, chipurile, „moldovenii îşi zic români pentru a primi paşaport românesc, ca să poată pleca fără viză în Europa”. Astfel, intenţionat, ori din necunoaştere, se induce lumea în eroare, fiind fluturată ideea că e suficient să te declari român şi Bucureştiul îţi aduce paşaportul direct acasă.  Poate mai bine aceşti cetăţeni vigilenţi ar pleda pentru îndeplinirea de către statul nostru a condiţiilor de aderare la Uniunea Europeană, ca fiecare locuitor al Ucrainei să poată circula liber prin Europa cu paşaportul ucrainean şi să ne mândrim că suntem cetăţenii acestei ţări.

Maria TOACĂ