LUNI LA PAȘTI, ÎN CODRII COSMINULUI - PE URMELE DE GLORIE A LUI ŞTEFAN CEL MARE

LUNI LA PAȘTI, ÎN CODRII COSMINULUI - PE URMELE DE GLORIE A LUI ŞTEFAN CEL MARE

În inima Codrilor Cosminului, unde la 26 octombrie 1497 arcaşii viteazului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt au repurtat una din cele mai victorioase bătălii, învingând numeroasa oştire a regelui polon Ioan I Albert, între comuna Voloca pe Derelui şi satul Valea Cosminului, românii din Bucovina înstrăinată, cu dor nealinat de Ţară în suflete, vin, în fiecare an, în lunea Paştilor, să înalţe o rugă şi să se închine la Crucea simbol din Catedrala spirituală a Românității ce străjuieşte măreţul Stejar al lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, în măduva căruia pulsează sângele Neamului Românesc, crescut pe osemintele leşilor bătuţi, prin vitejia şi jertfa neînfricaţilor arcaşi ai Măriei Sale. Conform unei legende istorice, din ordinul Voievodului, locul bătăliei a fost curăţat, leşii prinşi au fost înhămaţi la plug, au fost puşi la arat şi la semănat ghindă, din care a crescut  o adevărată oaste de stejari, cunoscută cu denumirea de „Dumbrava Roşie”. Iar din arborii semănaţi a mai rămas doar unul singur, numit „Stejarul lui Ştefan cel Mare”.

Pe urmele de glorie a lui Ștefan cel Mare, la Stejarul secular din Codrii Cosminului ne-am adunat în jurul Excelenței Sale, dnei Irina-Loredana Stănculescu, consulul general al României la Cernăuți, dlui Toma-Cristian Dacica, consul general de carieră, istoricului Vasile Adăscăliței, serviciul divin fiind oficiat de preoții Dumitru Tocar, paroh al Bisericii din Hrușăuți, și părintele Teodor Ciurariu din Botoșani, o rugă fierbinte în săptămâna Luminată au înălțat coriștii de la Biserica din Valea Cosminului în frunte cu evlaviosul, tânărul lor paroh, Dumitru Gaină.

Purtând cu demnitate Tricolorul, patrioţii români, care îşi iubesc cu adevărat Patria, nu-şi uită eroii, vin să îngenuncheze la crucea gloriei stefaniene și să se închine lăcrimând în faţa memoriei înaintaşilor care au luptat cu dârzenie ca să dăinuim pe aceste meleaguri străbune. Tot cu dor în suflet și cu cele trei sacre culori ce ne determină ca Neam şi ne înalţă dăinuirea, ne ţin trează amintirea, au fost prezenți la comemorare, precum, de altfel, nu lipsesc de la nici o manifestare cu suflu național, patrioții români care țin vie flacăra românismului la Herța - dnii Adrian Medvedi, șeful Secției de Cultură Herța, Alexandru Platonov, șeful Secției de deservire socială, însoțit de fiul său, student în București, dar si harnicii românași de la Oprișeni, care fac în fiecare an curățenie la legendarul stejar, îndrumați de directorul Nicolae Bodnariuc.

În fiecare an, Ion Gorda, preacuviosul protopop al raionului Hliboca (fostul Adâncata), împreună cu alți slujitori ai altarului din Bucovina și România, oficiază parastase de pomenire în memoria vitejilor arcași care au căzut pentru Ţară, Grai şi Neam.

Că după moarte vine Învierea,  “Hristos a Înviat, cu moartea pe moarte calcând!”, a doua zi de Paşti,   prin  mirul evlaviei şi cântările creştine, ne-au încredințat şi în acest an preacucernicii părinţi Dumitru Tocar, parohul Bisericii Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel din Hruşăuţi, și Teodor Ciurariu din Botoșani, care au oficiat o slujbă divină de Sfintele Paşti. Aceeaşi dragoste de Neam şi Ţară a vibrat în cântările şi imnurile de proslăvire a credinciosului Voievod, înălţate de membrii Corului bisericii din Valea Cosminului, în frunte cu parohul Dumitru Gaină.

Printre cei, care şi-au aplecat capul în faţa gloriei Viteazului Domn Ştefan cel Mare şi Sfânt şi a neînfricaţilor lui oşteni, care au luptat eroic apărând pământurile străbune şi au învins, îngenunchind la Stejarul secular ce duce pe umerii săi bătrâni povara glorioasei noastre istorii de peste 500 de ani, au fost tineri şi vârstnici, români împătimiţi de dor Ţară – oameni simpli, profesori, lideri ai societăţilor naţional-culturale. Și în acest an n-a lipsit patriotul român, nonagenarul Ionică Semeniuc din Hrușăuții Volocii.

Deși constatăm cu regret că rândurile adevăraților patrioți se răresc pe an ce trece și tot mai puţini muguri odrăslesc pe ramurile uscate ale bătrânului Stejar, împovărat nu doar de ani, ci şi de nepăsarea noastră, iar Ştefan cel Mare şi Sfânt lăcrimează din cauza indiferenţei noastre, înstrăinării de Grai, de Neam, acest stejar bătrân e poate unicul martor al vremurilor de glorie a lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, când ne-a apărat meleagurile. Ramurile lui  încep să se usuce, fiindcă din an în an tot mai puţini creştini vin aici. Prin anii 1991-1992 aici veneau mii de români din ţinut, ca să le cinstească amintirea oştenilor, care ne-au aparat sfântul pământ. Dacă n-ar fi fost ei, azi nu ştim în ce limbă am fi vorbit şi dacă Sfintele Paşti am fi sărbătorit… Datoria noastră e să-i pomenim, să venim aici, în acest leagăn al românității, cu nepoţii şi strănepoţii, ca ei să ştie cine ne sunt eroii care au căzut apărându-ne Ţara, Limba şi Credinţa.

Un pios cuvânt de pace şi cinstire a eroilor neamului a venit din partea Consulatului General al României la Cernăuţi, consulului general, dna Irina Loredana Stănculescu, care împreună cu consulul Toma Cristian Dacica a servit pelerinii cu bucate tradiționale românești.

Sfințiile Sale, preacucernicii Dumitru Tocar și Teodor  Ciurariu, istoricul Vasile Adăscăliței au evocat importanţa victoriei şi izbânda vitejilor arcaşi, calităţile de apărător al creştinătăţii şi unificator al Ţării ale lui Ştefan cel Mare şi Sfânt..

Îmi lăcrimează sufletul ori de câte ori vin la legendarul Stejar din Codrii Cosminului și trec prin satul românesc ucrainizat Valea Cosminului, (de altfel, baștina mamei Rodica Zaharciuc-Nichita) pe stradă „Штефана Великого”, nu Ștefan cel Mare, când mă gândesc la perspectiva tinerei generații de a învăța în limba strămoșilor, căci, din 2027, din 34 de licee cu limba română de predare românii din regiunea Cernăuți vor rămâne doar cu 4.

Cedăm şi pierdem, amare ni-s zilele şi grea crucea predestinată de destin. Pentru noi, românii din nordul istoric al Bucovinei, Hristos a Înviat în lacrima limbii române. Or, tradiţionalul pelerinaj pascal la legendarul Stejar al lui Ştefan cel Mare din faimoşii Codri ai Cosminului din lunea Luminatei Sărbători s-a desfăşurat sub semnul îndoliat al limbii române – Catedrala Sufletului Românesc, temelia căreia e zdruncinată nu doar de Noua Reformă a Școlii ucrainene, ci și de indiferenţa celor care îşi înstrăinează copiii de Maternă, de Rădăcini.

Felicia NICHITA-TOMA

Fotografii și video (pag de Facebook), „Zorile Bucovinei”