28 martie 2024
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

Să ne îndulcim sufletele cu miere delicioasă

28 august 2014 р. | Categorie: Noutăţi

Îngrijirea și creșterea albinelor este o meserie nobilă, pe care nu orișicine o poate stăpâni.Această îndeletnicire a reușit s-o însușească de minune dl Vasile Sucevean din localitatea Costiceni, albinar experimentat, în vârstă de 65 de ani, căruia i-am solicitat un mic interviu pentru ziarul „Zorile Bucovinei”.

- Povestiți-mi, vă rog, de unde vine pasiunea dumneavoastră pentru albine?

- Această îndeletnicire o am de la moșul meu, Xenofon. De mic copil am îndrăgit albinăritul -  eram prin clasa a 7-8, când bunelul mi-a dăruit două știubeie. Tata nu prea îmi dădea voie să privesc albinele, însă  păzeam când el se ducea de acasă și repede luam un cuțit pentru a tăia câte-o bucățică de fag. Mă bucuram nespus de mult. Și de atunci m-am împrietenit cu albinele până la cei 65 de ani ai mei. Nu mă pot lăsa de ele, am să muncesc cât voi putea.

-Ce ne puteți relata despre activitatea dumneavoastră în domeniul apiculturii?

-Am fost prisăcarul kolhozului din localitate timp de 18 ani, în anii uniunii sovietice. Organizam permanent seminare în diverse chestiuni pentru apicultorii regiunii.  Mă știau toți apicultorii din ţinut, căci participam la toate întrunirile regionale. Adeseori la întâlnirile noastre veneau şi apicultori tineri, fără experiență, pe care, cu mare drag, îi îndrumam cu sfaturi utile. După ce am ieșit din gospodăria colectivă, prisaca a rămas pe mâna unor „șefi”, care au distrus și au jefuit totul ce se putea la vremea ceea.

Pe vremuri, duceam o statistică oficială personală a familiilor de albine din satul Costiceni. Astfel, prin anii 1987-1988, în localitatea noastră erau 45 de persoane care se ocupau cu îngrijirea albinelor, iar acum au rămas doar aproximativ 11.

Fiecare guvern, care a venit la putere în Ucraina, nu a fost cointeresat să ajute apicultorii. Ba din contra, a căutat diverse căi să poată să facă bani pe spinarea lor. În România și în alte state europene statul ajută apicultorii autohtoni cu dotații, ceea ce e pentru ei  un stimulent în muncă . Pe timpurile sovietice, dacă erai membru al organizației apicultorilor și contribuiai financiar cu câteva ruble, aveai o prioritate majoră. Statul de atunci se străduia să sprijine apicultorii, fiindcă înțelegea foarte bine că volumul recoltei agricole  depinde, în mare măsură, de polenizarea plantelor de către albine.

-Câte știubeie aveți?

-În prezent am 30 de familii, dar, din cauza vârstei înaintate, cred că voi mai reduce numărul stupilor.

În lucrul cu albinele principalul e să fii liniștit și foarte atent. Profesia albinarului are nevoie de multă dragoste. Un om care nu iubește vietățile, nu poate fi apicultor.  Mă doare inima, când, din întâmplare, strivesc vre-o albină cu rama. Mă străduiesc să păstrez viața fiecărei albine, dar nu întotdeauna reușesc și atunci îmi spun singur mie: „Săraca de ea”…

-Ce dificultăți apar când întreții o stupină de albine? Cum protejăm albinele?

-În ultimul timp, au apărut multe dificultăți în ceea ce privește întreținerea albinelor. În pofida științei avansate, gospodăriile agricole au inventat multe pesticide și otrăvuri noi ce distrug albina. De exemplu, din cauza Companiei „Kolos”, care a privatizat terenuri agricole la în satul nostru și le prelucrează cu substanțe dăunătoare, am pierdut șase familii de albine.

În mare măsură, bolile albinelor apar din cauza neglijenței prisăcarului, care trebuie să aibă grijă de igiena și hrana lor. De exemplu, de omul curat și care are ce mânca, nici boala nu se prinde. Așa e și cu albina. Omul, domesticind albina din natură, s-a străduit s-o adapteze cât e posibil la o nouă viață pentru a interveni și a o proteja de boli. Pe piață întâlnim multe şi diverse leacuri pentru albine, însă, în unele cazuri, ele sunt falsificate și n-au nici un efect, iar uneori pot fi chiar periculoase. Au fost întâmplări, când întreagă prisacă a fost afectată de asemenea leacuri. De aceea recomand tuturor apicultorilor să fie atenţi, când doresc să trateze aceste insecte.

-Cât de multă miere produce o familie de albine?

-O singură albină poate produce dintr-un singur zbor 0,3-0,5 grame de miere. Deci,o familie ce are peste 70-80 mii de albine poate aduna undeva 5-6 kg. Mult depinde şi de distanța culesului. În medie albina pe zi săvârșește o distanță de aproximativ 40-50 km,iar în timpul de verii trăieşte 40 de zile și poate produce în medie 1-12 lingurițe de miere în viața sa.

-V-au înțepat des albinele? În ce stare apicultorul nu ar trebui să se apropie de stup?

-Am fost înțepat de mii de ori, nu există albinar, care în viața sa să nu fi fost înțepat vreodată. Pentru a evita această belea, apicultorul trebuie să fie permanent curat. Albinele simt orice miros neplăcut, cel mai mult nu le place mirosul de parfum. Unii spun că la fel e și cu mirosul de alcool. Nu e adevărat. Albinarul, dacă a consumat alcool și încearcă să verifice vre-un stup, riscă să fie înțepat nu din pricina alcoolului, ci din neglijența efectului amețitor al alcoolului. Când încearcă să scoată rama stupului, omul beat, neavând o reacție bună, strivește și câteva albine și atunci ele sunt dispuse să-și apere propria viață. Din o sută de oameni, unul este alergic la înțepătura albinei şi, în caz că nu se va adresa medicului, poate să moară. Iar una dintr-o mie de persoane  poate muri pe loc de înțepătura albinei.

Un alt apicultor, care se afla în ospeție în timpul discuție noastre, Vladimir Ștefanco din Şendreni, mi-a spus că personal, dintr-o întâmplare neprevăzută, a fost înțepat de mai multe ori, subliniind faptul că dacă albina e foarte stresată și înțeapă pe cineva, atunci și durerea e mai sufocantă. Un om, care îngrijește o familie de albine, trebuie să aibă o inimă bună,  să fie calm, deoarece insecta respectivă iubește liniștea și pacea.

-Care calitate a mierii, în opinia dumneavoastră, este cea mai delicioasă? Ce părere aveți despre tratarea bolilor cu produse apicole?

- Toată mierea naturală are proprietatea sa specifică, de o calitate excepțională. Fiecare sort de miere, fie ea de mai, de salcâm, de floarea soarelui sau de tei este bun și poate fi întrebuințat în combaterea  diferitelor boli. Unele sorturi de miere pot vindeca un fel de boli, pe când altele - nu. De exemplu, cei care suferă de astmă sau de nervi trebuie să consume miere de tei, iar celor care au probleme cu ficatul li se recomandă miere de hrișcă. Un produs important este propolisul, un antiseptic important cu multe proprietăți ce încă nu au fost descoperite totalmente de savanți.

-Ce le doriți cititorilor ziarului „Zorile Bucovinei”  și viitorilor apicultori?

-Cititorilor le doresc ca, în caz de îmbolnăvire, să nu cheltuiască mulți bani pe diferite pastile și leacuri inutile din farmacie, care în, mare măsură, au proprietăți chimice periculoase, dăunătoare pentru sănătate. Pentru întărirea sistemului imunitar, oamenii trebuie să consume zilnic miere naturală de albine ce este bogată în vitamine, proteine, aminoacizi și minerale.

Apicultorilor începători le doresc mult curaj și dragoste pentru această îndeletnicire. Munca în prisacă este responsabilă, dar și interesantă, îți  face casa și viața mai dulce. În caz că cineva din familie  sau chiar  personal te îmbolnăveşti, poţi fi sigur că proprietatea miraculoasă a mierii te va vindeca.

Sergiu Barbuța,

 s. Costiceni, raionul Noua Suliţă