Ca să nu apună nicicând soarele Limbii Române, Neamul Românesc În fagurele de miere al Limbii Române, răsfoind filele istoriei. Liceului românesc nr.1 din Ciudei la 210 ani de la înființare

3 mai 2026 р. | Categorie: Cultură

Ca să nu apună nicicând soarele Limbii Române, Neamul Românesc

În fagurele de miere al Limbii Române, răsfoind filele istoriei. Liceului românesc nr.1 din Ciudei la 210 ani de la înființare

Şcoala este rădăcina vieţii, spunea un înţelept. Ne privim în oglinda timpului ori de câte ori ne e dor de şcoală, de copilărie. Şcoala ne  cheamă mereu  să ne întoarcem Acasă, la rădăcină, de unde spiritual nici n-am plecat niciodată. Or, şcoala  îşi are seva din izvorul graiului matern ce izvorăşte din inima pământului străbun, prin arterele căruia circulă sângele neamului românesc, sângele părinţilor, buneilor şi străbuneilor noştri.

Din 2027, Liceul Românesc nr1 din Ciudei, conform noii reforme ucrainene și politicii de asimilare a statului, va fi transformat în bilingv

 Toată viața noastră este o școală. Iar „Şcoala cea bună, după cum spunea Nicolae Iorga, e aceea în care înveţi înainte de toate a învăţa”. Şi la Liceul nr.1 din s. Ciudei, cea mai veche şcoală românească din raionul Storojineţ, care marchează 210 ani de la înființare, se învaţă „a învăţa” în limba română, instituţia fiind condusă de peste 30 de ani de un pedagog excelent, un dascăl erudit care știe prețul cuvântului matern, un Om cu literă mare, adevărat patriot al Neamului -  directorul Radu PETRAŞESCU, pedagog prin vocaţie, dascăl de la Dumnezeu, care,  susţinut în toate de un alt mare patriot al neamului, cel mai bun administrator, grijuliu şi de frunte gospodar al comunei, primarul Anatolie Puţul,  continuă să menţină prestigiul instituţiei de învăţământ pe care o conduce. Împreună cu profesorii au ştiut să găsească întotdeauna cheiţa fermecată la sufletele copiilor,  să se apropie de ei cu inima, cu gânduri bune, cu poveţe înţelepte.

 Şi deoarece Legea ucrainizării, noua reformă a școlii superioare ucrainene se face tot mai simţită, nu mai putem spera de la politicieni sau de la conducerea ţării în care trăim la schimbări spre binele limbii române, înţelegem că legea învăţământului  nu va fi modificată, că, în acest  templu al cunoștințelor, care de secole duce pe umerii săi dorurile și speranțele străbunilor, la altarul căruia peste 210   ani vrednicii pedagogi ai acestei vetre pur românești au stat de veghe graiului matern, tradițiilor străbune, constatăm cu regret,  nu va mai răsuna doar frumoasa Limbă Română, căci peste un an, din 2027, Liceul Românesc nr1 din Ciudei, conform noii reforme ucrainene și politicii de asimilare a statului, va fi transformat în bilingv.

Doamne, ce nedreptate ni se face nouă, românilor autohtoni, statorniciți de veacuri pe aceste meleaguri străbune – ni se fură Limba Mamei!

Nu s-a schimbat nimic, cum s-a hotărât la sesiunea Consiliului Regional anul trecut – din 34 de licee  cu limba română de predare românii  o să se aleagă doar cu 4. Așa a și rămas în pofida dialogului și înțelegerii între cele două ministere – ucrainean și român. Responsabilii de învățământ ne zâmbesc dulce și ne iau cu zăhărelul. Și nu suntem siguri că se va schimba ceva.   Iar românii au luat apă în gură, la fel  și liderii societăților.

Deci, nu ne rămâne altceva, decât să sperăm că, în această veche vatră românească, precum și în celelalte ce urmează ca școlile să fie ucrainizate prin desființarea liceelor și prin liceele bilingve, românii nu-și vor trăda străbunii din morminte – își vor aduce copilașii în clasele românești, îi vor educa și instrui în Limba Română.

Dragi părinți! Acum totul depinde de Dumneavoastră! Vă țineți de Neam, de Rădăcini sau vă tăiați craca de sub picioare!

La Liceul din Ciudei, această istorică zi a luminat prin Limba Română!

Oricum,  ne bucurăm că  în nordul istoric al Bucovinei mai răsună limba noastră maternă, iar părinţii, buneii, trebuie să-şi ia responsabilitatea  pentru cultivarea la copii a valorilor naţionale, pentru instruirea odraslelor în fagurele de miere al Limbii Române.

În frumoasa şi dulcea noastră Limbă Română s-a desfășurat emoționantul eveniment – marcarea a 210 ani de la înființarea școlii – Liceului nr.1 din Ciudei. Istoricul eveniment, la organizarea căruia și-au pus suflet directorul Radu Petrașescu, primarul Anatolie Pițul, directorul-adjunct Maria Micailu, moderatoarea Diana Meglei, etc., .s-a desfășurat sub semnul iubirii de Neam și de Grai, în suflet cu soarele speranței, având bucuria  de a primi, cu pâine și sare, după datina străbună, oaspeți dragi din România și ținut – Excelența Sa, dna Irina-Loredana Stănculescu, consulul general al României la Cernăuți, însoțită de consulul Toma-Cristian Dacica, Nicolae Robu, vicepreședinte al  Consiliului Județean Suceava, Mykola Karliiciuk, șeful Administrației raionale Storojineț, etc., care au plantat în sanctuarul  istoricului eveniment cele mai frumoase flori ale recunoștinței și cele mai pioase mesaje de felicitare.

Cu admirație față de conducerea liceului, corpul profesoral, un cuvânt de felicitare cu ocazia istoricului eveniment au adresat primarul Anatolie Pițul, sefa secției de învățământ, Elena Chifu, Lilia Govornean, metodistă la Institutul Postuniversitar de perfecționare a cadrelor, Nicolae Șapcă, președintele Societății scriitorilor români din Cernăuți, Felicia Toma, redactor-șef al ziarului online Zorile Bucovinei, Vasile Bâcu, președintele Societății ”M Eminescu”, etc.

Cuvântul duhovnicesc și binecuvântarea divină a venit din partea preoților  Constantin Șubran (s. Ropcea, parohia Sf. Ștefan cel Mare), pr. Gheorghe Gatej (Ciudei, parohia Sfinții Trei Ierarhi), pr. Silvestru Motrescu (Pătrăuții de Sus, parohia Sf. Mare Muceniță Parascheva), mai târziu s-a alăturat și pr. Vasile Popescu din Ciudei (biserica din Centru - în cinstea Sf. Ierarh Nicolae).

Cu amintiri frumoase din anii de studii în acest templu al românității au fost prezenți foștii absolvenți  Ion Burla, Benedict Pucaevici și Gheorghe Cuciureanu din Republica Moldova.

Cu soarele iubirii în priviri am sosit la dragii noștri prieteni, ai Zorilor Bucovinei și ai familiei Toma, cum o făceam împreună cu soțul Nicolae Toma, regretatul redactor-șef al ziarului Zorile Bucovinei, ori de câte ori  aveam ocazie să participăm la frumoasele manifestări culturale, la invitația stimaților și distinșilor  Anatolie Pițul și Radu Petrașescu.

A fost atât de frumos! Această istorică zi a răsunat atât de frumos și dulce și  a luminat  prin Limba Română, prin irepetabilule noastre tradiții străbune, prin autenticitatea portului popular, prin dansuri și cântece -  sfinte relicve  păstrate cu sacralitate de veacuri de românii din Ciudei în lada cu zestre a neamului!

Oaspeții s-au bucurat și au rămas fascinați de spectacolul select, organizat de direcția școlii cu ocazia istoricului eveniment. Liceul și-a etalat talentele, ce are mai frumos și mai reprezentativ,  uimind și impresionând  oaspeții prin dansuri și cântece, îndeosebi membrii Ansamblului Ciudeienii, interpretate atât de liceeni, cât și de pedagogi.

Harnici și descurcăreți, iubitori de datini și neam, gospodarii din Ciudei adună la comoara folclorică moștenită din moși-strămoși pierlele neamului.

Tradițiile, limba română, dansurile și cântecele populare vor dăinui cât lumea la Ciudei. Dansul Coasa a impresionat oaspeții -  profesori, elevi și absolvenți, sub îndrumarea directorului Radu Petrașescu, uniți prin dragostea pentru valorile autentice românești, păstrează spiritul viu al comunității.

Răsfoind filele istoriei instituției pe care o conduce de 36 de ani, eruditul pedagog, excepționalul conducător și patriot, directorul Radu Petrașescu, omul cu literă mare și suflet frumos care  veghează lumina graiului străbun la altarul neamului, a prezentat oaspeții și a mulțumit Consulatului General al României la Cernăuți, consulului general, dnei Irina Loredana Stănculescu, pentru sprijin și prezență.

 

Îmi plânge sufletul!!!

Nu pot să-mi închipui: cum în acest cuib al românității, unde Româna era și este o adevărată icoană la care românii băștinași se închină, va domina și o altă limbă străină, care  va ucrainiza Materna.

Cred, această vatră românească, pentru a ține piept valului de ucrainizare a școlii, ar necesita mai mult sprijin din partea Patriei noastre istorice, copiii ei înstrăinați să poată învăța în graiul strămoșilor și nici o reformă ”binevoitoare” să nu-i poată asimila, ca peste vreo câțiva ani să nu le spună bunicilor ”Dobryi deni” în loc de ”Bună ziua”, precum în Boianul lui Ion Neculce.

Sincer – îmi plânge sufletul!!!

Ca să nu apună nicicând soarele Limbii Române, Neamul Românesc

Deși pe parcursul istoriei lor zbuciumate și vitregite românii au dus cu greu povara înrobirii, aflându-se sub cizma mai multor cârmuiri, nu s-au înstrăinat de Rădăcini, de Grai și Neam.

Să sperăm că și la Ciudei inima limbii române va bate veșnic, cât va dăinui pe acest pământ neamul românesc!

Iar povața noastră, a celor înțelepți, trecuți prin ciurul și sita vitregului destin, care, chiar dacă ne-am plecat capul, doar pe jumătate, lăsând loc demnității, e adresată acestor frumoși tineri români, care își iubesc cu atâta ardoare cele Sfinte ale Neamului – Limba, Credința, Tradițiile – să-și păstreze și în continuare cu sfinţenie graiul matern, portul popular şi tradiţiile strămoşeşti, să nu uite de unde le cresc rădăcinile, ca să nu apună nicicând soarele Limbii Române, Neamul Românesc.

Felicia NICHITA-TOMA, Cernăuți, „Zorile Bucovinei”

Cu sufletul încărcat de frumoase amintiri ca florile de polen, o poezie i-a dedicat școlii dragi Gheorghe Motrescu:

ȘCOALA MEA IUBITĂ
Cu blândețe și dragoste de mamă
Ne întâmpină în prag stimata Doamnă,
Cu poarta cunoștinței larg deschisă
Și inima de arzătorul dor cuprinsă.

Scutură praful de pe a timpului cortină,
Deschide geamul spre izvorul de lumină,
Covor de sărbătoare pe podea așterne,
Frumoase amintiri în ciurul vremii cerne.

Un trecut cu candele în amurg aprinse,
Clase cu bănci de scândură în șir întinse,
Penițe puse în călimara plină cu cerneală
Ce-n nerăbdare așteaptă orele de școală.

Copii cuminți în cămăși cusute-n pui
La lecții aleargă, pun sumanul în cui,
Cu sufletu-nsetat de-al cunoștinței dor,
Pe-ale visului aripi și-au croit un viitor.

Privind la roata vremii în zarea ce-a trecut,
Cunoaștem firul roșu - ce a fost de la început,
Să înalțe numele de Om cu nobilă cunună,
În dreapta credință adunată-n fapta bună.

Și dăinuie și-acum, ca și odinioară,
Cuvântul în aur scris pe băncile de școală.
Cu perle încrustat în credința strămoșească,
În dragoste de neam și-n limba românească.