Astăzi în Ucraina sărbătorim Ziua Jurnalistului. De dragul profesiei alese, transformate în destin, impuși doar de propria conștiință, ne ducem crucea mai departe, or, Dumnezeu nu-ți dă mai mult decât poți duce. Deși nu e uşor să fii jurnalist, mai ales în Ucraina, aplecăm capul doar pe jumătate, lăsând loc și demnității!!

6 iunie 2026 р. | Categorie: Actualități

Astăzi în Ucraina sărbătorim Ziua Jurnalistului. De dragul profesiei alese, transformate în destin, impuși doar de propria conștiință, ne ducem crucea mai departe, or, Dumnezeu nu-ți dă mai mult decât poți duce. Deși nu e uşor să fii  jurnalist, mai ales în Ucraina, aplecăm capul doar pe jumătate, lăsând loc și demnității!!

 

O sărbătorim şi noi, cei câțiva jurnaliști, care menţinem comoara valorilor româneşti în lumina „Zorilor Bucovinei”, în lumina dragostei de Țară și adevărului istoric,  deși nu e uşor să fii român la tine, Acasă, pe pământul strămoşesc, cu atât mai mult jurnalist român în Ucraina.

În pofida tuturor greutăților, tuturor nedreptăților, înrudiţi întru duhul de libertate, setea de adevăr şi dragostea pentru cuvântul matern, pentru cele sfinte ale Neamului, ținem la profesia de jurnalist, considerând-o o chemare a inimii, Eul nostru în această lume cuprinsă de răutate, nedreptate, războaie, invidie, ipocrizie și fățărnicie. În lumea aceasta a măștilor, în care totul se vinde și se cumpăra, totul e spoit, ne străduim, cu noblețe și demnitate, aplecând capul doar pe jumătate, lăsând loc și demnității, să ducem această lumină a dreptății și adevărului, chiar dacă uneori suntem  între ciocan şi nicovală. Cine-cine, dar jurnaliştii ştiu mai bine ca oricine acest lucru. Deşi ne străduim să scriem adevărul, ce am scrie tot nu e bine pentru unii sau pentru alţii. Dacă scriem de crimele războiului, suntem învinuiţi de unii ca fiind „duplicitari” şi „mincinoşi”, că nu suntem „Zorile Bucovinei”, dar „Zorile Ucrainei”, ne-am vândut ucrainenilor, dacă ne apărăm drepturile naţionale, când ni se comite o nedreptate, când ne apărăm limba, școlile,  suntem numiţi de  alţii „putinişti” şi trimişi în Rusia.

 

Partidul nostru e Limba Română, Școlile, Tradițiile, Credința, moștenite din moși-strămoși!!!

Dragi cititori! Nu ne-am vândut nimănui. Deși ni s-a propus nu o dată, încă  cu ani în urmă, redactorului-șef, regretatului  Nicolae Toma, dar a renunțat la bani mari pentru demnitate, pentru păstrarea sufletului ziarului – limba română, identitatea națională. Din această cauză, în 2018, am fost și otrăviți împreună cu soțul Nicolae, aflându-ne la o manifestare în Crasna, raionul Storojineț. 3 luni de recuperare. Mă gândesc uneori că poate din această cauză i s-a tras și moartea. Dar dacă Dumnezeu îți dă zile, nu ți le poate răpi nimeni, cât de mult ar dori!

Nu demult, un partid politic, înțelegând ce greutate are Zorile Bucovinei,  (dovadă sunt  și comentariile în pagina de Facebook a Zorilor Bucovinei) ne-a propus să ne finanțeze, dar, cu condiția să publicăm ce ne spun…

Zorile Bucovinei nu se vinde! Nu e ziar de partid. Politica ziarului a fost trasată de primul ei redactor, scriitorul patriot Vasile Levițchi și continuată de ultimul redactor-șef al ziarului tipărit pe hârtie, care a condus publicația peste 26 de ani – Nicolae Toma, timp în care a devenit un adevărat bastion al apărării și perpetuării limbii române, identității naționale. Deci, suntem jurnaliști români în Ucraina fără apartenență la vreun partid. Repet, partidul nostru e Limba Română, Școlile, Tradițiile, Credința, moștenite din moși-strămoși!!!

 

Dragostea pentru profesia aleasă ne-a crescut aripi pentru libertatea zborului

Dragi prieteni! Cine ne citește permanent înțelege că am fost și am rămas tot ”Zorile Bucovinei” -  publicația care menţine permanenţele valorilor româneşti, numită de cititori Cetate de Scaun a Limbii Române (mesajele le puteți citi și pe pagina de Facebook zorilebucovinei. com), care, pe parcursul celor peste 85 de ani, a ținut vie în Casa Mare a Limbii Române flacăra românismului, a luptat nu cu pistolul, ci cu Măria Sa Cuvântul pentru Limba Română, pentru păstrarea Școlilor cu Limba Română de predare, pentru perpetuarea identității, tradițiilor etc. Or, anume dragostea pentru profesia aleasă ne-a crescut aripi pentru libertatea zborului, a gândirii, căci pentru noi, jurnaliștii de la Zorile Bucovinei,  nici un sacrificiu nu e mare, zorii zilei, după nopțile petrecute în efervescența creației, aducându-ne satisfacția și bucuria spirituală de a avea parte și de a ne dărui cu trup și suflet profesiei alese. Or, jurnalistica este pasiunea oamenilor încununați cu  dreptate, care știu ce doresc, curajoși, iubitori de libertate, care nu plutesc doar pe cursul apei, ci și împotriva ei, când e vorba de țărmurile dreptății, sincerității, binelui.

Nu putem să trecem peste o nedreptate nici din partea demnitarilor ucraineni, nici din partea celor români.

Poate nu suntem comozi pentru unii sau pentru alții. Ne iubim Patria istorică- România, Țara străbunilor, buneilor și părinților noștri. Iubim țara în care trăim pe pământurile strămoșești – Ucraina, în care am devenit minoritari la noi, Acasă, dar nu iubim politica de asimilare a românilor. Nu putem să trecem peste o nedreptate nici din partea demnitarilor ucraineni, nici din partea celor români. Înțelegem și simțim bine că cei înrudiți cu duhul dreptății, corectitudinii, sincerității, nu prea sunt agreați. Poate și de aceea avem cea mai mică finanțare din partea DRP. Dar activitatea de la Zorile Bucovinei e pentru Suflet, pentru necesitățile vieții lucrez de când mă țin minte cu acul în mână. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate! 12 ani familia regretatului redactor-șef, Nicolae Toma, a finanțat portalul Zorile Bucovinei, site-ul ziarului, din propriul buzunar, ne va ajuta Dumnezeu și în continuare.

Acum dorim să-i mulțumim din suflet unei Doamne cu suflet mare din România – Luminița, care ne acordă o mână de ajutor de ani de zile. Mulțumim scumpă și dragă Doamnă, puțini sunt astfel de români!

Multe avem de spus, va sosi și acest moment.

Suntem o familie de jurnaliști care își îndeplinesc cu demnitate datoria. Nu ne lăudăm. Munca noastră e evidentă!!

Dragi cititori, să fim sinceri, ați observat,  care publicație de limba română din Ucraina mai scrie despre probleme ca Zorile Bucovinei? Nu face pentru bani. Dar, desigur, din cauza nefinanțării pierdem cadrele, specialiștii și suntem nevoiți să lucrăm doar 2 jurnaliști, fiindcă  nimeni nu vrea cu 80- 100 de euro pe lună - jumătate din salariul minim în Ucraina. Iar uneori trebuie să lucrezi, după manifestări, și noaptea: să scrii, să montezi, prelucrezi fotografiile, să  postezi  etc…Dar nu ne temem de muncă, suntem obișnuiți, o facem din 2012, când am creat site-ul. O facem cu dragoste împreună cu fiica Diana, și în zile de weekend, și când suntem în concediu. Și noaptea, și ziua, nu doar 8 ore. Suntem o familie de jurnaliști care își îndeplinesc cu demnitate datoria. Nu ne lăudăm. Munca noastră e evidentă!!

De dragul profesiei alese, transformate în destin, impuși doar de propria conștiință, ne ducem crucea mai departe, or, Dumnezeu nu-ți dă mai mult decât poți duce

 Suntem bucuroși când auzim un cuvânt de mulțumire, de laudă de la cititori, în deosebi, când materialele noastre vindecă o rană, aduc zorii speranței, o rază de lumină unor români. Dar și critica uneori ne ajută, e benefică, cu toate că nu prea place nimănui și nouă la fel, mai ales insultele din comentarii ale unor indivizi fără Dumnezeu în suflet, care se bucură de suferința oamenilor din Ucraina, când agresorul rus îi omoară și distruge. Așa au suferit și buneii, părinții noștri când în 1940 am fost ”eliberați” de aceeași ciumă rusească. Dincolo de orice, critica stimulează creația, ne înarmează cu înțelepciune și învățăminte.

Acest 6 iunie, însă, a venit cu alarme aeriene și bombe, chiar dacă nu cad peste noi le simțim foarte bine și la Cernăuți, când ni se întorc fiii neamului în sicrie. Durerea e nesfârșită, curg râuri de sânge nevinovat. Și desigur, nu putem sta cu gura închisă, pe când trebuie să ne facem cu cinste datoria și nu pentru că nu ținem la neam ori am uitat de probleme, ne-am ”vândut” , după cum suntem învinuiți, ci fiindcă războiul nu poate fi justificat, precum nu putem să iertăm sângele vărsat, pentru ce…omorârea oamenilor pașnici, a copiilor...

E trist și dureros acest 6 iunie, deși trebuie să învățăm de a fi fericiți, de a trăi cu rost, de a fi de folos oamenilor, de a servi intereselor neamului.

Felicia Nichita-Toma, Zorile Bucovinei