22 mai 2022
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

Herţa atacată de lupi în piele de oaie

15 septembrie 2014 р. | Categorie: Noutăţi

Tot mai multe pietre sunt aruncate în raionul Herţa locuit de români, acest raion din regiunea Cernăuţi fiind atacat de lupi în piele de oaie, de lideri naţionali, jurnalişti, politicieni şi „mari patrioţi”. Spre deosebire de alte raioane din regiune, în Herţa toate şcolile continuă să fie cu predare în limba română (în afară de două care erau şi în perioada sovietică), iar conducerea raională a luptat în permanenţă pentru păstrarea identită ii etnice româneşti în contextul unui devotament faţă de valorile statului ucrainean.

În timp ce zeci de instituţii de învăţământ cu predare în limba română din alte raioane au trecut la limba ucraineană, proces nereflectat de mass-media (posibil intenţionat), herţenii continuă să păstreze făclia identitară românească. Însă, această situaţie nu este pe placul unor mijloace de informare în masă, care caută scandaluri şi fac teorii politice pe baza unor informaţii neverificate. Este cazul ziarului „Zorile Bucovinei” şi ziaristei Maria Toacă, care, punând întrebarea dacă a declarat cu adevărat conducerea raionului pentru BBC că 50% din populaţia locală doreşte ca şcolile, în care în prezent predarea se desfăşoară în limba română, să treacă la limba ucraineană, nu aşteaptă vreun răspuns, nu contactează persoanele respective pentru a verifica veridicitatea informaţiilor din Internet, ci face comparaţii (posibil la comandă) care eventual sunt menite să deformeze imaginea herţenilor în ochii comunităţii româneşti. E clar că declaraţiile de mai sus au fost scoase din context de presa ucraineană, însă nu ne-am aşteptat ca un ziar care pretinde să se numească românesc, va pune lemne pe focul destabilizării situaţiei din regiune pe fondalul situaţiei din estul ţării.

Dezinformarea evidentă referitoare la raionul Herţa este făcută de lupi în piele de oaie, care profitând de finanţări din partea Guvernului României găsesc de cuviinţă să atace făcliile românismului, dar şi să nu facă până la urmă nimic pentru românii din regiune. Herţa a fost şi rămâne un raion patriotic, adunând recent peste 300 mii de grivne pentru armata ucraineană, cu locuitori care respectă simbolurile statului ucrainean, dar sunt şi vor fi etnici români conştienţi. Or, patriotismul în întreaga lume civilizată nu se loveşte cap în cap cu identitatea etnică, fără separatisme şi lozinci provocative. Din păcate, liderii asociaţiilor naţionale româneşti, dar mai ales unii jurnalişti „binevoitori” nu cunosc acest adevăr.

În contextul descentralizării propuse de preşedintele Petro Poroşenko, anume Herţa ar trebui să unească în jurul său celelalte teritorii vorbitoare de limbă română. În pofida încercărilor de deznaţionalizare şi diverselor atacuri, Herţa a reuşit să rămână un teritoriu identitar românesc în cadrul Ucrainei Independente, de aceea în cazul unei reorganizări teritoriale anume Herţa ar trebui să devină centrul de gravitate politică al românilor din Cernăuţi. Acest adevăr, conştientizat de mai multă lume, este tot atacat de jurnalişti şi lideri de asociaţii naţionale, proveniţi din alte raioane româneşti, treptat deznaţionalizate, lăsate în bătaia vântului. „Vezi-ţi bârna din ochiul tău şi nu paiul din ochiul altuia!”, spune poporul român.  

 Cu ajutorul unor ziare „prietenoase” şi lideri invidioşi se încearcă discreditarea totală a herţenilor, pentru a diviza până la urmă raionul. Poziţia conducerii raionului este una clară: în Herţa nu va avea loc deznaţionalizarea dorită de presă, rămânem fideli identităţii noastre româneşti, dar trebuie să cunoaştem concomitent şi limba de stat. Spune o înţelepciune populară: „Câte limbi ştii, de atâtea ori eşti om”.

Viorel Iastremschi, şeful Administraţiei Raionale Herţa

VULPEA A MÂNCAT MIEREA, IAR LUPUL TRAGE DUREREA

Dacă tot am intrat în arealul folclorului şi suntem iubitori de proverbe, aş mai putea spune drept replică la scrisoarea de mai sus şi altfel: „Capra face pozne,iar oaia trage ruşinea” Însă deoarece suntem numiţi „lupi în piele de oaie” (corect ar fi „lup îmbrăcat în blană de oaie sau lup în pielea oii”), n-o să mă abat de la subiect. Deşi „lupii în blană de oaie” sunt şireţi şi excelent prefăcuţi, există câteva semne pentru a-i recunoaşte, unul din cele mai eficiente e să-i calci puţin pe gheare. Cică vor scheuna, înainte de a realiza că trebuie să behăiască. În cele ce urmează nu voi scheuna, nici nu voi behăi, căci, din păcate, îmi lipsesc clonţuri de lup, dar nici blana de oaie n-am îmbrăcat vreodată. De la bun început, recunosc că n-am intenţionat să-l critic, nici nu l-am criticat pe şeful Administraţiei Raionale de Stat, dl Viorel Iastremschi, cu atât mai mult n-am aruncat pietre în raionul Herţa, locuit de români. Cine a citit articolul din „Zorile Bucovinei” de miercuri din 10 septembrie, „Ultra-patriotism ucrainean la românii din Herţa”, şi a înţeles ce am scris, dar nu ce a vrut persoana vizată să înţeleagă, poate rămânea cu o mare nedumerire la avalanşa de reproşuri aduse ziarului nostru.

Recunosc că sunt poate prea moderată, n-am obiceiul să tai în carne vie (unii colegi şi cititori chiar îmi obiectează uneori că prefer „o critică de catifea”). Dar nu puteam trece cu vederea fraza incitantă „50% din populaţia locală doreşte ca şcolile unde în prezent predarea se face în limba română, să treacă la limba ucraineană, spune şeful Administraţiei Raionale de Stat Herţa Viorel Iastremschi…” din articolul Oksanei Denysiuk, „În regiunea Cernăuţi se neagă eliberarea paşapoartelor româneşti”, pentru BBC, postat la 5 septembrie pe htp:/www.bbc.co.uk/ukrainian/news. Ruptă sau neruptă din context, citită dintr-o parte şi din alta, sensul nu se schimbă. Şi n-o spune un oarecare jurnalist scandalos, ci reprezentantul puterii de stat în raion, şi n-a venit o lele Maria la redacţie să mă pună la curent cu declaraţia şefului sau a publicat-o o gazetuţă locală, ca să o verific cu cea mai mare precauţie. Fiind postată pe Internet în mai multe limbi – ucraineană, rusă, engleză – e citită de lume de pe lume. Şi toţi care citesc n-o să-l sune pe şeful de la Herţa să verifice dacă într-adevăr a spus sau nu aceste cuvinte. Şi-apoi, nici nu i-am cerut socoteală, ci doar am vrut să aflu de la o persoană bine informată cu situaţia din raion, pe ce sondaje se bazează făcând asemenea declaraţii. Cunoscând sentimentele naţionale şi patriotice ale românilor din Herţa, am cam pus la îndoială acele „50%”.

Aşadar, iată că am primit răspunsul, numai că nu-i concret la întrebarea pusă. Pe de o parte, nu pot să nu mă bucur de faptul că nu simpli ţărani, ci chiar şeful puterii executive ne mărturiseşte atâta dragoste românească şi că „anume Herţa ar trebui să unească în jurul său celelalte teritorii vorbitoare de limba română, că „ar trebui să devină centrul de gravitate politică al românilor din Cernăuţi”. Dumnezeu să-l audă şi să-l ajute pe dl Viorel Iastremschi, şi noi suntem gata să punem umărul, cum am făcut-o întotdeauna la o cauză românească. Atât doar că nu ştiu cum îşi va realiza aceste frumoase intenţii cu acele „50% de doritori de a schima limba de predare în şcoli”. Or, la întrebarea dacă a spus el aceste cuvinte, autoarea materialului a confirmat cele spuse de şeful Administraţiei Raionale de Stat Viorel Iastremschi : „50% din populaţia locală doreşte ca şcolile unde în prezent predarea se face în limba română, să treacă la limba ucraineană…”, după ce m-a luat cu zăhărelul, interesându-se dacă sunt de acord că tinerii români trebuie să cunoască ucraineana. La o adică pot să prezint înregistrarea convorbirii noastre telefonice. Totodată, m-a învinuit de incorectitudine profesională, cică ea a avut o discuţie telefonică cu Viorel Mihailovici despre patriotism, iar eu am procedat necinstit, şi că ea nu „doreşte ca noi (şeful de la Herţa şi jurnaliştii de la „Zorile” n.a.) să ne certăm”, n-a crezut să se vor isca „asemenea neplăceri”. Eu n-am tras cu urechea la acea discuţie, care nu poate fi particulară din moment ce a fost făcută publică. Nici site-ul unde a fost postat articolul nu e încuiat cu zeci de lacăte, nu e o pagină personală, unde oameni neangajaţi în funcţii de stat confesează pe teme intime. Dacă ar fi fost vorba despre necesitatea studierii limbii de stat în şcolile româneşti, n-aş fi avut nici o întrebare. La drept vorbind, acest subiect nu mai provoacă discuţii pentru nici un român – din Herţa sau alte raioane. Limba ucraineană o învaţă toţi copiii din leagăn cu multă sârguinţă, respect şi chiar dragoste, vorbind-o la perfecţie. Dacă se manifesta, de la începuturile independenţei Ucrainei, asemenea atitudine în Crimeea şi Donbas poate aveam acum linişte în ţară.

Votez cu ambele mâini pentru „Câte limbi ştii, de atâtea ori eşti om” şi-mi pare rău că „de atât de puţine ori sunt om”, că nu mă pot înţelege cu oamenii în ţările vizitate mai departe de România. Dar, revenind iarăşi la înţelepciunea populară, voi spune: „Unde dai şi unde crapă”. Eu am luat o frază concretă din context, confirmată de autoarea articolului, pe când dl V. Iastremschi, nu ştiu în baza căror argumente, aruncă învinuiri foarte grave la adresa redacţiei noastre. Din insinuările făcute, e clar că n-a citit nicicând ziarul, cu excepţia articolului ce l-a revoltat peste măsură. Desigur, nu e obligat să ne citească, dar de ce atunci ne învinuieşte că atacăm raionul Herţa, că „deformăm imaginea herţenilor în ochii comunităţii româneşti”, incriminându-ne cel mai mare păcat al timpurilor de astăzi: „punem lemne pe focul destabilizării situaţiei din regiune pe fondalul situaţiei din estul ţării”. Ar fi fost cazul să-şi exemplifice aceste învinuiri în stil stalinist. Căci, ce-i mai grav acum decât să-l acuzi pe cineva de separatism! Să ne aducă măcar un exemplu, fie şi scos din context, unde răsună chemări la destabilizare. Poate în Comunicatul redacţiei şi al Societăţii Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi, lansat în susţinerea Euromaidanului şi opţiunii europene a Ucrainei, sau în articolele în care n-am fost de acord cu liderii partidului regiunilor din ţinutul nostru, sau în informaţiile critice la adresa regimului Ianukovyci, sau în cele în care informăm cititorii despre situaţia din estul Ucrainei?

În privinţa politicii mai treacă-meargă, dar când ni se reproşează că „profitând de finanţări din partea Guvernului României”, „găsesc de cuviinţă să atace făcliile românismului”, se vede că a luat-o cu totul razna. Sau, mai curând, autorul scrisorii nu se referă la „Zorile Bucovinei”, care profită nu mai mult decât alte societăţi de ajutor şi, dacă ar avea susţinere de la statul nostru aşa cum sunt finanţate publicaţiile ucrainenilor din România, sau ziarele raionale din regiunea Cernăuţi, n-ar „profita”. Cu totul deocheată e şi afirmaţia că nu scriem despre ucrainizarea şcolilor din celelalte raioane cu populaţie românească. Să citească măcar reportajul jurnalistei Felicia Nichita-Toma de la ultima ediţie a Sărbătorii „Limba Noastră cea Română”, precum şi multe alte articole de aceeaşi autoare. Dar de unde, dacă şefii de la Herţa nici nu s-au arătat la sărbătoarea Limbii Române! Să-i întrebe pe românii de la Ropcea cum şi-au apărat şcoala de ucrainizare cu ajutorul ziarului nostru. E clar, nu suntem noi factorii de decizie, dar nimeni nu ne poate învinui că tăcem, că n-am pledat pentru statutul oficial al limbii române în localităţile cu populaţie românească. Care ziar a scris şi a militat mai mult?

După cum vedeţi, stimaţi cititori, solicitând un simplu răspuns, am primit o găleată cu zoi şi învinuiri neîntemeiate. Adică nu e vinovat corespondentul care a scris ceea ce V. Iastremschi susţine, destul de confuz şi nu printr-o dezminţire oficială, că n-a spus, ci eu că am citit şi ziarul că mi-a publicat replica. Dintr-un punct de vedere, îmi pare bine că l-am supărat pe domnul şef de administraţie. Altfel, cum ar fi luat „Zorile Bucovinei” în mână? L-aş sfătui, să răsfoiască şi numerele din trecut, iar dacă n-are o colecţie la birou să deschidă Site-ul ziarului. După reacţia-i operativă la articolul care l-a revoltat, ne dăm seama că ne cunoaşte adresa. Va găsi multe lucruri interesate şi laudative la adresa herţenilor. Iată doar câteva materiale de referinţă: „Sfinţească-se numele lor”, „Ctitorii şi alte valori cultural-naţionale din sec. XVIII-XX, rămase moştenire românilor herţeni de la nobila familie de boieri Holban”, seria de articole „Pictorii familiei Verona”, „Tristeţi şi bucurii cu dor românesc”, „La Culiceni România se zbate într-o inimă mare”, „După rod se cunoaşte pomul şi după fapte omul”, „Împărţind din lacrimi şi bunătate, românii din Culiceni îşi trăiesc veşnicia”…. Dar ca să nu obosească prea tare e suficient să răsfoiască volumul „Durerea memoriei”, îngrijit de herţeanul Octavian Bivolaru, preşedintele Societăţii „Golgota” a românilor din Ucraina, în care sunt adunate în principal articole semnate de jurnaliştii de la „Zorile Bucovinei”, care au scris şi scriu cu suflet şi durere despre trecutul şi prezentul Herţei, despre oamenii acestui ţinut cu destin dramatic. E drept, nu cântăm osanale şefilor, dar îi vom ridica şi pe ei în slăvi, dacă vor veni oamenii locului la redacţie cu rugămintea să-i lăudăm şi cu dovezi că o merită.

Maria TOACĂ