
In Dulcea Bucovina, pe cărări de dor românesc la marele copac din care toți ne tragem - Eminescu. Romanii din Cernauti il comemoreaza pe Luceafarul poeziei romanesti
Aici, în dulcea lui Bucovină, ”Raiul Moldovei”, de unde Poetului i-au crescut aripile astrale ale poeziei, precum şi pe întreaga planetă, românii trăiesc clipe sublime de cuminicare cu sufletul eminescian întru înălţarea spiritului românesc şi unirea lui cu Eminescu. Deci, fiindcă suntem privilegiați de Pronia Cerească să-l avem reper și că dăinuim ca neam prin Eminescu, urmează să fim demni de el.
De două ori pe an venim la Marele Copac al Neamului din care toți ne tragem – Eminescu. Și la acest 15 iunie 2026, la împlinirea a 137 de ani de la trecerea în eternitate a Poetului, am venit cu o floare, cu o lacrimă de dor, cu bucurie, dar și cu tristețe în suflet. Or, nu poate să nu trezească tristețe și durere Casa Memorială a iubitului său mentor, dascălului Aron Pumnul, viitorul Muzeu ”Mihai Eminescu”, care, mai ales în ultimul timp, ne întâmpină cu o rugă aproape strigătoare la cer: că mâine-poimâine cade, se deteriorează complet. Despre această durere ne vorbește în fiecare an dna Elena Vântu-Tărâțeanu, directoarea Muzeului, care, împreună cu fiica Cristina Tărâțeanu-Mihăiesi, președinta Fundației ”Casa Limbii Române”, îngrijește de ceea ce se mai poate păstra.
Jurnaliști, lideri de societăți, profesori, români de bună credință, ne-am adunat cu toți în jurul președintelui Societății ”M. Eminescu” Vasile Bâcu, organizatorul manifestării, însoțiți de dna Irina-Loredana Stănculescu, consulul general al României la Cernăuți, de oaspeți dragi din România, Suceava, București, Darabani – istoricul Vasile Adăscăliței, jurnalistul Vali Hudești, juristul Vlad Lehaci, poeta I. Airinei din București, consilierul Danus Ursachi,etc, pentru ai aduce un elogiu celui care ne-a înveșnicit graiul în frumosul veșmânt al Limbii Române, care ne-a unit în această simbolică și înălțătoare zi din istoria Neamului nostru Românesc.
După depunerile de flori la bustul lui Eminescu din curtea Casei lui Aron Pumnul, cărarea de dor românesc a fost străbătută spre centrul orașului de pe Prut, la monumentul juvenil al Poetului, unde întreaga suflare românească din dulcea Bucovină, avându-i alături pe frații întru duh și aspirații din România, reprezentanți ai autorităților locale, au călcat cu grijă, cu o lacrimă în colțul inimii, pe florile sfinte de tei, care îi înmiresmează Luceafărului nemurirea.
Înălțător, răvășitor au răsunat vocile maeștrilor Corului ”Armonia” și ”Dragoș Vodă”, Ansamblului ”Fetele din Bucovina”, dirijați de prof. Luminița Demianic purtându-ne prin lirica tulburătoar de dulce a romanțelor eminesciene.
După tradiționala depunere de flori, ziua lui Eminescu a continuat la sediul Palatului Național al Românilor din Cernăuți, cu un emoționant elogiu adus geniului eminescian de moderatorul Vasile Bâcu, președintele Societății ”M. Eminescu”, dna consul general Irina-Loredana Stănculescu, Nicolae Șapcă, președintele Societății Scriitorilor Români din Cernăuți, istoricul Vasile Adăscăliței, Cristina Paladean, șefa Catedrei de Română, jurnalista Maria Toacă, Elena Vântu-Tărâțeanu, directoarea Muzeului ”M. Eminescu”, care a expus la sediul Palatului Național documente, cărți și ziare referitoare la poezia eminesciană, la activitatea Poetului, profesorul Dorin Misichevici a citit din propria-i creație dedicată Luceafărului poeziei românești, iar Carolina Novacovschi ”Doian” lui Eminescu, cele două interprete, Carolina Jitaru și Iuliana Airinei, cu vocile măiestre ne-au purtan prin melancolia vremurilor ce trec și vin, dar tot cu Eminescu, tot cu atâta dragoste pentru Poetul Național Nepereche.
Eminescu e tot ce-avem mai sfânt, e dăinuirea noastră pe aceste meleaguri străbune, pe care le-a sfințit prin pasii săi, prin prezența sa, prin odele dedicate dulcei Bucovine, de unde și-a luat zborul spre culmele astrale pe aripile poeziei.
Felicia Nichita-Toma, Zorile Bucovinei, Cernăuți