Învățătoarea noastră dragă! Primii ei elevi ocupă un loc aparte în sufletul dragii și scumpei profesoare - O întâlnire emoționantă după 69 de ani

Învățătoarea noastră dragă! Primii ei elevi ocupă un loc aparte în sufletul dragii și scumpei profesoare - O întâlnire emoționantă după 69 de ani

”Într-una din zilele trecute, viața mi-a oferit una dintre cele mai frumoase și neașteptate surprize. Am avut bucuria de a mă revedea cu primele mele eleve din clasa I – Victoria Crăciun, Maria Schipor și Ecaterina Schipor-Timiș din Cupca, locul unde mi-am început cariera pedagogică în anul 1957”, mărturisește profesoara Valeria Mihaliuc din Ropcea.

Întâlnirea a fost deosebit de emoționantă. S-au  îmbrățișat cu căldură, iar lacrimile bucuriei le-au însoțit revederea. După ce emoțiile s-au mai domolit, a început  depănatul amintirilor dragi, care nu li s-au șters din suflet odată cu scurgerea timpului, întorcându-se cu gândul la anii luminoși ai tinereții și ai copilăriei nevinovate.

”M-a impresionat faptul că fostele mele eleve își aminteau până și cele mai mici detalii din viața școlară: relațiile cu colegii, întâmplările hazlii și momentele frumoase petrecute împreună, de parcă toate s-ar fi întâmplat ieri. Am zâmbit, am râs cu poftă și ne-am bucurat de fiecare amintire readusă la viață”.

Au emoționat-o până la lacrimi cuvintele lor calde, căci i-au mărturisit că a rămas în inimile lor drept o învățătoare bună, cu inima aproape de sufletul copiilor, înțelegătoare. Cu o memorie uimitoare.

Cu multă dragoste i-au vorbit despre familiile lor și despre drumul pe care l-au parcurs în viață. Ecaterina locuiește împreună cu familia fiicei sale, Maria, care le-a fost călăuză în drumul spre graga și scumpa lor învățătoare. Ea însăși a mărturisit că este pentru prima dată când ajunge pe aceste meleaguri. Fiind educatoare la grădiniță, nu obișnuiește să călătorească prea mult cu mașina. Bunica Ecaterina se mândrește cu nepoata sa, Romina, care a absolvit cu succes clasa a IV-a.

Maria are bucuria de a fi deja străbunică. Micuța Elizabeta, în vârstă de un an și jumătate, îi luminează zilele. Nepoata sa este profesoară de biologie, iar fiica locuiește în Italia.

Deosebit de impresionantă a fost povestea Victoriei Crăciun. Stabilită încă din tinerețe într-un sat din regiunea Zaporojie, și-a întemeiat acolo familia și a crescut trei copii – două fete și un băiat. După ocuparea localității de către trupele ruse și sub amenințarea permanentă a bombardamentelor, familia a fost nevoită să-și părăsească locuința și tot ceea ce agonisise de-a lungul unei vieți. Cu mari riscuri, au reușit să se refugieze în satul natal, Cupca, unde au găsit sprijin și înțelegere din partea consătenilor. Una dintre fiice locuiește în Odesa, cealaltă este profesoară de limba engleză la Corcești, iar nepoata Ina învață online în clasa a VII-a. Fiul său se află pe front.

”Privind fotografia de grup, am recunoscut fiecare elev și l-am numit pe nume. Ne-am amintit cu recunoștință și de cei care nu mai sunt printre noi, păstrându-le vie memoria printr-un gând bun și o rugăciune”, spune Valeria Mihaliuc.

De-a lungul anilor, generații întregi de elevi au trecut prin școala ei. Unii au ajuns să obțină performanțe profesionale remarcabile, alții și-au construit vieți frumoase și demne. Pe toți i-a prețuit și i-a apreciat la adevărata lor valoare. Însă primii ei elevi ocupă un loc aparte în sufletul ei - îi simte aproape ca pe niște rude.

Această întâlnire a fost unul dintre cele mai fericite momente din viața sa. Ia dăruit putere, curaj și bucurie, făcând-o să se simtă cu cel puțin douăzeci de ani mai tânără. În același timp, i-a întărit convingerea că a ales cea mai frumoasă și mai umană profesie.

Cu speranța unei noi revederi, de această dată cu întreaga clasă, au înălțat rugăciuni de mulțumire către Dumnezeu pentru aceste clipe binecuvântate, pentru anii dăruiți și pentru viața trăită. Este o adevărată binecuvântare să ajungi la o vârstă înaintată și să-ți revezi primii elevi din clasa I, după aproape șapte decenii, când și ei au trecut de 70 de ani.

Astfel de întâlniri ne amintesc că timpul trece, dar legăturile create prin educație, respect și dragoste rămân vii pentru totdeauna.

 Zorile Bucovinei, Cernăuți