ÎN UCRAINA NOASTRĂ MARE, CINE FURĂ – ACELA ARE!

Zadarnic aștept de trei ani îndeplinirea promisiunilor făcute în fața poporului de Președintele Viktor Ianukovyci, miniștri, deputați și alți mari demnitari. În loc de îmbunătățirea așteptată, cetățenii de rând se ”bucură” în fiecare zi de noi scumpiri și înrăutățirea vieții. Încă astă toamnă biletele la tren de la Boian până la Cernăuți s-au scumpit de la 2 la 5 grivne, iar de la 1 martie a.c. o călătorie cu autobuzul  pe traseul Boian-Cernăuți ne costă 7 grivne  (5 grivne mai înainte). S-a majorat și plata pentru telefon, cu toate că la noi se întâmplă să nu funcționeze câte două-trei săptămâni. N-a rămas în urmă în privința majorărilor nici curentul electric, Numai ce se pomenește câte un bătrân octogenar cu datorii de 40-80 grivne pe lună, deși achită conștiincios facturile. Până nu bate moșul pragurile instanțelor de la raion, problema nu poate fi rezolvată. Oare o astfel de soartă merită oamenii ajunși la adânci bătrânețe!

Noi nu avem nevoie de procese de judecată, nici de referendumuri care se termină tot în favoarea celor de la putere. Noi dorim ca măcar la apusul vieții să trăim omenește, ca oamenii din țările dezvoltate.

Sărmanul premier Nikolai Azarov, îmi venea să-i plâng de milă, când l-am auzit că, în țara noastră, 17 milioane de lucrători întrețin 14 milioane de pensionari.  Oare de ce nu ne-a spus și câți demnitari întreține poporul Ucrainei? Unde sunt locurile de muncă promise? Unde poate să lucreze tineretul nostru ca să completeze fondul de pensii? Doar nu toți au posibilitatea să plece la muncă în străinătate, Unii au copii mici, alții – părinți bătrâni și bolnavi… Sunt, însă, și oameni care n-au bani sau curaj pentru a lua drumul străinătății.  De unde să știe N. Azarov de nevoile noastre, dacă, de rând cu salariul mare și toate înlesnirile, a mai primit și ajutor material de 40 mii de grivne. Ba chiar și o pensionară din Harkiv i-a mai dat 11 grivne din puținul ei!

Am lucrat și eu conștiincios 47 de ani ca profesoară, însă în loc de ajutor material, la sfârșit de trimestru trebuia să dau raportul referitor la reușita elevilor. După rezultate primeam calificarea și salariul respectiv. De ce n-ar primi și demnitarii salariile după rezultatele muncii, reflectate în nivelul de viață al cetățenilor. Cum să trăiască un bărbat de 40 de ani, care de 6 ani este tutorele unei bătrâne și primește pentru aceasta numai 13 grivne 85 copeci? Și încă mai trebuie să prezinte cartea de muncă, să dovedească că n-are alte venituri.

Urmărind dialogul Președintelui V. Ianukovyci cu poporul, n-am  primit răspuns nici la una din dureroasele mele întrebări. De aceea am scris la ziarul Dumneavoastră, măcar să-mi descarc sufletul. Oare nu-i strigător la cer că pentru întreținerea Președintelui se cheltuiesc zilnic 2 milioane de grivne, pentru un deputat în Rada Supremă – 2039 grivne! Cei care nu sunt aleși în legislaturile următoare sunt întreținuți pe viață, ba chiar și înmormântați pe contul statului. Unii foști deputați nu se pot aranja la serviciu câte 13 ani la rând, fiind remunerați de stat cu dărnicie pentru trândăveală. În decurs de un an, un tânăr deputat în Rada Supremă a devenit miliardar. Părintele lui spune că fiul a muncit din răsputeri… Oare noi stăm cu mâinile în sân, căci nu ne vedem capul din nevoi?! Avem tocmai 450 de slugi ale poporului, însă nu știu câte slujesc cu adevărat oamenilor simpli. În încheierea acestor rânduri, vreau să mulțumesc jurnaliștilor de la ”Zorile Bucovinei” pentru curajul de a aborda cele mai acute probleme sociale. Sunteți cei mai combativi, bravo  vouă! Iar deputaților le doresc să-și îndeplinească promisiunile la fel de bine cum își apără interesele personale și au rezolvat problema cu privire la votarea personală în parlament.

Eleonora SFECLĂ, satul Boian, raionul Noua Suliță