Spiritul Cavalerului Unirii Iancu Flondor veghează încă asupra Bucovinei, iar numele său răsună ca o chemare la demnitate, unitate și credință.

3 august 2026 р. | Categorie: Bucovina

Spiritul Cavalerului Iancu Flondor veghează încă asupra Bucovinei, iar numele său răsună ca o chemare la demnitate, unitate și credință.

Astăzi, marcăm 161 de ani de la nașterea Marelui Bărbat al Neamului, Iancu  Flondor,  Cavaler al României Mari, cel care a luptat pentru unitatea românilor. La mormântul  său din Storojineț,  trecutul și prezentul s-au întâlnit din nou, iar recunoștința s-a transformat într-un legământ: acela de a păstra vie moștenirea celui care a făurit din idealul Unirii nu doar destinul propriei sale vieți, ci întregului neam românesc.

Astăzi marcăm 161 de ani de la nașterea Marelui Bărbat al Neamului, Iancu  Flondor,  Cavaler al României Mari, cel care a luptat pentru unitatea românilor, decorat cu Marea Cruce a Ordinului Coroana României  de către Regele Ferdinand, Preşedintele Partidului Naţional Român din Bucovina care a prezidat Congresul General al Bucovinei, care, la 28 noiembrie 1918, a votat Unirea Bucovinei cu Patria-Mamă, în Sala Sinodală a Reședinței Mitropolitane din Cernăuţi, fiind semnat, în unanimitate, actul  Unirii Bucovinei cu Regatul României, boierul din Storojineț nu este acoperit de praful uitării.

Deputat în Dieta Bucovinei, în primăvara și vara anului 1918 Iancu Flondor a fost primar la Storojineț. A construit școli, a ajutat populația cu pâine în timpul foametei. A fost şi va rămâne pentru noi Cavalerul nobil, plin de demnitate, generos, temerar şi atât de devotat cauzei naţionale, viitorului neamului. A trăit  și a luptat pentru făurirea idealului naţional al Unirii, pentru propăşirea neamului umilit de străini secole la rând.

În toamna anului 1918, când Imperiul Austro-Ungar se prăbușea sub propria povară, iar vechile rânduieli se destrămau, Bucovina se afla la răscrucea unuia dintre cele mai dramatice momente din istoria sa. La 4 noiembrie 1918, ultimul guvernator austriac al provinciei i-a propus lui Iancu Flondor o soluție care, la prima vedere, părea pragmatică: administrația imperială urma să predea puterea comitetelor român și ucrainean, iar acestea să hotărască împărțirea Bucovinei.

Pentru Iancu Flondor însă, o asemenea înțelegere era de neconceput. El nu putea îngădui ca, în ultimele clipe ale unui imperiu care stăpânise Bucovina încă din 1775, această provincie istorică să fie sfâșiată printr-un compromis conjunctural. În vreme ce Cernăuțiul era cuprins de dezordine, jafuri, armata imperială se destrăma, iar organizațiile ucrainene revendicau nordul Bucovinei și capitala provinciei, Flondor a rămas neclintit în convingerile sale. Pentru el, Bucovina era un trup istoric indivizibil, iar soarta ei nu putea fi decisă prin negocieri lipsite de voința legitimă a românilor.

Această fermitate nu era rodul împrejurărilor, ci expresia unei vieți întregi puse în slujba idealului național. Descendent al unei vechi familii boierești, născut în 1865 și format intelectual la Universitatea din Viena, unde și-a obținut doctoratul în drept, Iancu Flondor se afirmase de timpuriu ca unul dintre cei mai respectați lideri ai românilor bucovineni. Deputat în Dieta Bucovinei, apărător neobosit al drepturilor naționale și al limbii române în administrație și în școală, el devenise conștiința politică a provinciei.

În zilele hotărâtoare ale lunii octombrie 1918, când se conturau proiecte de împărțire a Bucovinei între un sud românesc și un nord ucrainean, susținute de Aurel Onciul, Iancu Flondor s-a opus cu hotărâre oricărei soluții care ar fi rupt unitatea istorică a provinciei. Alături de Sextil Pușcariu, a convocat Adunarea Națională din 27 octombrie 1918, la care au participat aproape patru sute de delegați din întreaga Bucovină. Aceștia au proclamat Adunarea drept Constituantă a Bucovinei, au înființat Consiliul Național Român și au afirmat limpede voința unirii întregii Bucovine cu toate țările românești într-un singur stat național.

Iancu Flondor a înțeles că destinul Bucovinei nu mai putea fi apărat doar prin declarații politice. Prin Vasile Bodnărescu și Sever Zotta, el a adresat Guvernului României apelul de a trimite armata pentru restabilirea ordinii. Astfel, Divizia a 8-a, condusă de generalul Iacob Zadik, a trecut granița și, la 11 noiembrie 1918, a intrat în Cernăuți. Odată cu venirea armatei române, ordinea a fost restabilită, iar Consiliul Național Român a putut prelua conducerea provinciei. În ziua următoare s-a constituit Guvernul Bucovinei, avându-l în frunte pe Iancu Flondor.

Apogeul acestei lupte avea să fie atins la 28 noiembrie 1918, în Sala Sinodală a Palatului Mitropolitan din Cernăuți. În acea zi istorică, Congresul General al Bucovinei a reunit reprezentanții românilor, precum și delegați ai comunităților germană și poloneză și ai unor sate ucrainene. Conducerea politică ucraineană a ales să nu participe. În calitate de președinte al Congresului, Iancu Flondor a rostit și a supus votului Actul Unirii, prin care se proclama „unirea necondiționată și pentru vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuș, Colacin și Nistru, cu Regatul României”. Hotărârea a fost adoptată în unanimitate de cei prezenți, consfințind împlinirea unuia dintre cele mai înalte idealuri ale românilor bucovineni.

În fruntea delegației care a dus la Iași actul unirii, Iancu Flondor l-a înmânat Regelui Ferdinand, iar prin decret regal, în luna decembrie 1918, Unirea Bucovinei a devenit realitate de drept. Desigur, această izbândă nu a fost opera unui singur om. Ion Nistor a dat expresie juridică și istorică actului Unirii, Sextil Pușcariu a mobilizat presa și conștiința publică, iar numeroși fruntași ai Bucovinei au făcut posibil marele vot de la Cernăuți. Însă Iancu Flondor a fost omul care, în cele mai grele clipe, a păstrat neabătută direcția, refuzând compromisul și apărând unitatea Bucovinei cu o demnitate care avea să-i asigure un loc de cinste în istoria națională.

Moșia lui Iancu Flondor se întinde dincolo de limitele fizice ale Storojinețului, acolo unde, în adâncurile timpului, destinul său dramatic și-a găsit odihna eternă..

Evocarea faptelor sale ne poartă pe cărări de istorie și memorie, amintindu-ne că Iancu Flondor este o prezență vie în întreaga Țară, un  simbol ce reafirmă locul său în istoria națională.

Totuși, nicăieri în spațiul românității nu se păstrează cu atâta pietate și dragoste memoria lui Iancu Flondor ca aici, în nordul Bucovinei, la  Maidan Storojineț, unde a lăsat cele mai profunde urme, și unde, Cavalerul Unirii Bucovinei cu România își doarme somnul etern, iar mormântul său se înalță cu un altar al celei mai vechi biserici de lemn de pe aceste meleaguri străbune, cu hramul ”Sfinții Apostoli Mihail și Gavriil”, lăsat în grija și vegherea părintelui Vasile Covalciuc, protopopul de Storojineț.

”Zorile Bucovinei”, Societatea Jurnaliștilor Români din Ucraina,  conduse de regretatul redactor-șef  Nicolae Toma, împreună cu Sfinția Sa părintele Vasile Covalciuc, cu peste 20 de ani în urmă și-au asumat misiunea de a păstra vie memoria Marelui Patriot Român care a înfăptuit Unirea.

Ne adunăm la mormântul său, în momente de profundă reverență, marcând datele semnificative din destinul acestui ilustru înaintaș: ziua nașterii – la 3 august, Ziua Bucovinei – sărbătorită la 28 noiembrie, marile aniversări care îi poartă numele în istorie, etc.

Aceste comemorări sunt o dovadă a respectului și a iubirii față de valorile naționale, dar și o reafirmare a identității noastre culturale. În fiecare an, prin aceste întâlniri, ne reîntregim sufletul și ne onorăm înaintașii, păstrând vie flacăra memoriei lui Iancu Flondor, un simbol al unității și al demnității românești.

Organizat de Societatea Jurnaliștilor Români Independenți din Ucraina, președinte Diana Toma, de publicația online ”Zorile Bucovinei”, redactor-șef Felicia Nichita Toma, împreună cu părintele protopop Vasile Covalciuc, cu susținerea Consulatului General al României la Cernăuți, consul general Irina-Loredana Stănculescu, evenimentul omagial ne amintește că Moșia lui Iancu Flondor  e acolo unde timpul și istoria se împletesc cu destinul unui mare Patriot român. Dincolo de drumuri și de granițe, spiritul său veghează încă asupra Bucovinei, iar numele său răsună ca o chemare la demnitate, unitate și credință.

Evocarea vieții și a faptelor sale ne poartă pe cărările memoriei naționale, dezvăluindu-ne că Iancu Flondor nu aparține doar unui loc, ci întregii Românii. Ecoul jertfei și al viziunii sale se regăsește de la Cernăuți, Suceava  la Alba Iulia – cetatea Marii Uniri. Acolo, în Anul Centenarului, 2018, statul român a îndreptat o nedreptate a istoriei: pe Aleea Unioniștilor, din fața Catedralei Reîntregirii, a fost dezvelit bustul lui Iancu Flondor, un gest de profundă reparație morală și de recunoștință, care i-a reașezat chipul acolo unde îi este locul – în panteonul făuritorilor României Întregite.

Mai bine de două decenii, ziarul „Zorile Bucovinei” și Societatea Jurnaliștilor Români Independenți din Ucraina, conduse odinioară cu neobosită dăruire de regretatul redactor-șef Nicolae Toma, și-au asumat nobila misiune de a păstra vie memoria Marelui Patriot Român, artizanul Unirii Bucovinei cu Patria-Mamă.

An de an, la mormântul său se adună oameni de bună credință, oameni ai culturii, ai credinței și ai vieții publice, pentru a-i cinsti memoria în clipe de profundă reculegere și recunoștință.

Aceste evenimente comemorative, organizate cu pietate de ”Zorile Bucovinei”, Societatea Jurnaliștilor Români Independenți din Ucraina, împreună cu părintele protopop Vasile Covalciuc, cu sprijinul Consulatului General al României la Cernăuți, sunt mărturisiri de credință în valorile naționale, punți vii între generații și dovezi ale dăinuirii spiritului românesc pe aceste meleaguri străbune.

În fiecare an, la cripta familiei Flondor de la Maidan, unde prin străduința bunului român Alexandru Davideanu, a fost înălțată troița cu numele a peste 150 de români martirizați în primii ani ai puterii sovietice, ne reîntregim sufletele în jurul memoriei lui Iancu Flondor, iar flacăra pe care a aprins-o pentru unitatea și demnitatea românească continuă să ardă, luminoasă și nestinsă, în inimile celor care nu-și uită înaintașii care au făurit istoria.

În liniștea mormântului de la Maidan, acolo unde de peste un secol își doarme somnul de veci Cavalerul Unirii Bucovinei cu România, timpul pare să se oprească pentru o clipă. În fața crucii sale se întâlnesc trecutul și prezentul, iar memoria devine legământ.

La acest 3 august 2026, la fel precum în fiecare an, prin rugăciune, prin serviciile divine oficiate de cuvioșii părinți din protopopiatul Storojinețului în frunte cu Sfinția Sa Vasile Covalciuc, protopop de Storojineț, prin cuvânt și prin recunoștință, ne-am plecăm inima în fața celui care și-a închinat întreaga viață idealului național. Este lumina unei moșteniri care nu s-a stins și nu se va stinge, atâta vreme cât vor exista români care își vor cinsti înaintașii și vor păstra vie credința în unitate, demnitate și iubirea de neam.

Așa cum spunea părintele Vasile Covalciuc, omul își cucerește nemurirea prin faptele sale. Cel care săvârșește binele rămâne viu în conștiința urmașilor și în lumina vieții veșnice.

Venim la acest mormânt istoric să ne plecăm inima și să-i omagiem memoria, după cum a meritat. Astăzi, glasul faptelor sale răsună prin cuvintele celor veniți să-i aducă omagiu - români de bună credință, a sensibilizat dna Irina-Loredana Stănculescu, consulul general al României la Cernăuți, evocând personalitatea ilustrului înaintaș, prezentă nu doar cu un pios mesaj, dar și cu un coș  imens de flori tricolore.

Jurnalista Felicia Nichita-Toma, redactorul-șef al publicației online, ziarul ”Zorile Bucovinei”, organizatoare a manifestării împreună cu Diana Toma, președinta Societății Jurnaliștilor Români Independenți din Ucraina, alături de Sfinția Sa părintele Vasile Covalciuc, a evocat cu sensibilitate și rigoare drumul vieții celui care a înscris una dintre cele mai luminoase pagini în istoria Bucovinei românești – Unirea, referindu-se la regretul că, nici până astăzi, nu s-a reușit ridicarea unui monument la moșia sa din Storojineț. Marele Patriot are monumente la Suceava, pe Aleea Unioniștilor din Alba Iulia – Capitala Unirii, dar nu are la Cernăuți, Storojineț, unde și-a dedicat întreaga-i viață idealului Unirii, Neamului Românesc.

Poetul Vasile Bâcu, președintele Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina ”M. Eminescu”, și jurnalistul Vasile Carlașciuc au menționat verticalitatea și neclintirea principiilor sale, amintind totodată de anii în care numele lui Iancu Flondor fusese condamnat la uitare chiar în România.

Venim la acest mormânt istoric să ne plecăm inima și să-i omagiem memoria, după cum a meritat, de peste 20 de ani. Printre cei care au contribuit la readucerea sa în conștiința publică s-a aflat și regretatul nostru coleg, scriitorul și istoricul Dumitru Covalciuc, care,  cu sprijinul unor prieteni din Oradea, a reușit să adusă și să instaleze la cripta lui Iancu Flondor crucea albă de marmură care veghează și astăzi locul său de veșnică odihnă.

Unii prieteni virtuali de pe Internet ne obiectează că crucea albă de marmură e prea mică pentru un asemenea Mare Patriot cum a fost boierul de la Storojineț. Și chiar poate au dreptate, Însă pentru noi, românii din Țara de Sus a Moldovei lui Ștefan cel Mare - Bucovina înstrăinată, după vandalizarea mormântului Făuritorului Unirii de către armata sovietică în 1940, e un loc de sfințenie, e un altar măreț al Neamului, unde ne îngenunchem sufletele. E regretabil faptul că doar noi îi omagiem memoria, iar rudele, descendenții familiei Flondor, au uitat de ilustra lor rudă, căreia îi puteau înălța un măreț  monument. Din păcate, nu-i înalță nici măcar o rugăciune.

Fostul primar al Storojinețului, consilierul Mykola Karliiciuk, a evidențiat respectul de care Iancu Flondor se bucura și în rândul celorlalte etnii ale Bucovinei, precum și moștenirea materială și spirituală pe care a lăsat-o orașului.

Un moment de aleasă înălțare sufletească i-au oferit Marelui Patriot Români – Artizanului Unirii, talentatele zâne ale cântecului românesc, interpretele Daria Crețu, Alueta Socolovschi, mari talente, vedetele Bucovinei, Nina și Maria Motrescu, maestra noastră privighetoare de pe Valea Siretului, cântăreața Victoria Costinean, Lucrător Emerit al culturii, a cărei activitate, împreună cu Ansamblul-model de copii „Izvoraș”, pe care îl conduce de aproape 40 de ani,  reprezintă o neobosită lucrare de păstrare și promovare a tezaurului folcloric românesc. Cântecele lor nu doar ne-au adus balsam pe rănile sufletești, ci s-au revărsat dulce și vibrant peste rănile istoriei noastre milenare, aducând alinare și speranță nu doar celor prezenți, ci tuturor românilor care îi păstrează vie memoria ilustrului nostru înaintaș care a făurit Unirea – Iancu Cavaler de Flondor.

Au susținut organizatorii, precum, de altfel, o fac an de an, o întreagă comunitate unită în jurul memoriei celui care a scris istoria Bucovinei în marea carte a Reîntregirii Naționale, români cu suflet mare: cuplul Romena și Gheorghe Motrescu, colaboratori ai primăriei comunei Ciudei, Adrian Iliuț, președintele Asociației „Anastasia”, jurnaliștii Vasile Carlașciuc, ”Libertatea Cuvântului”, Nicolae Hauca, Pro Bucovina Cernăuți,  Vitalie Zâgrea, președintele Societății „Junimea”, publicista Maria Toacă,  Aurica Bojescu, secretara Asociației „Comunitatea Românilor din Ucraina”, soțu-i Mihai”, profesorul Dorin Misichevici, medicul Petru David, mulți alți iubitori ai istoriei și ai valorilor românești. Mulțumim din suflet Sfinției Sale, părintelui protopop Vasile Covalciuc, un mare duhovnic al Bucovinei, care e alături de comunitatea românească atât în bucurii, cât și în dureri, și frumoasei sale familii – generoasei și harnicei preotese Maria pentru masa încărcată cu bunătățile cele mai delicioase de pe lume, harnicilor bucătărese care împreună au osârduit la pregătirea bucatelor.

Îi mulțumim încă o dată dnei consul general Irina-Loredana Stănculescu pentru susținere și sprijin, Departamentului pentru Românii de Pretutindeni pentru sprijinirea proiectului de finanțare a portalului Zorile Bucovinei, care s-a încheiat la sfârșitul lunii iunie, și care ne ajută financiar din 2015.Mulțumim mult pentru odihna fascinantă în Taberele ARC a copiilor români din provincia istorică a României – Bucovina - Țara de Sus a Moldovei lui Ștefan cel Mare!

La mormântul lui Iancu Flondor de la Maidan, Storojjineț, trecutul și prezentul s-au întâlnit din nou, iar recunoștința s-a transformat într-un legământ: acela de a păstra vie moștenirea celui care a făurit din idealul Unirii nu doar destinul propriei sale vieți, ci întregului neam românesc..

Felicia Nichita-Toma, Zorile Bucovinei, Cernăuți