06 decembrie 2019
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

SE MAI MENŢINE UN FIRIŞOR DE LIMBĂ MATERNĂ…

22 martie 2013 р. | Categorie: Limba noastră cea română

În prima zi de primăvară am fost invitată la ŞM Boian, unde a avut loc un seminar raional al adjuncţilor directorilor pentru munca educativă. Reprezentanţi a 35 de şcoli din raionul Noua Suliţă, sub îndrumarea dnei Adelina Rusnac, specialist principal la Direcţia raională a învăţământului, şi metodistul Serghei Vlasov, au discutat diverse aspecte ale activităţii analitice desfăşurate de pedagogii responsabili de acest sector important. Gazdele s-au pregătit la cel mai înalt nivel, directoarea Angela Botă şi Elena Hauca, director-adjunct pentru lucrul educativ, străduindu-se să prezinte cartea de vizită a şcolii în plan multilateral. Un viu interes au generat comunicările şefilor de la raion şi referatul dnei Elena Hauca.

După discuţii substanţiale pe marginea referatelor, oaspeţii au avut plăcerea să asiste la un bogat program artistic, prezentat de elevi. Genericul spectacolului – „Petrecem iarna, întâmpinăm primăvara” – era scris cu litere mari înşirate pe toată scena, în limba ucraineană. Drept că sala a fost împodobită cu covoare din lada bunicilor, unde încă n-a ajuns deznaţionalizarea. Două manechine au fost „îmbrăcate” în costume vechi de 100 de ani (bărbătesc şi femeiesc), aduse de profesoara Silvia Bizovi.

Rolul de moderatori l-au îndeplinit cu artistism elevii Edic Androniciuc şi Simona Niscoromni, îmbrăcaţi în portul naţional ucrainean. La fel, numai în limba de stat, s-a derulat şi scenariul. În expunerea obiceiurilor ucrainenilor de a întâmpina primăvara, s-a pomenit şi de Mărţişor. Au urmat dansuri moderne şi unul popular. Trebuie să menţionez că a fost depusă o muncă enormă pentru reuşita seminarului şi că dna Elena Hauca a dirijat cu multă măiestrie această sărbătoare. Au ajutat-o toţi colegii. Am observat emoţiile unor profesoare şi m-am bucurat mult de sinceritatea relaţiilor din colectiv.

Momentul culminant, după părerea mea, l-a constituit parada costumelor populare din Boian, printre care şi câteva foarte vechi. La acest program au participat circa 200 de elevi. Gala portului popular s-a finalizat cu o horă mare. Astfel, spre sfârşit, am avut satisfacţia să aud şi limba română în şcoala din Boian, datorită copiilor din clasele învăţătoarelor Livia Babii, Maria Jalbă şi Livia Griga, care au prezentat perle din folclorul celor mici. Cu jocurile de primăvară a buneilor (ineluş-învârtecuş, de-a baba-oarba) copiii au demonstrat că se mai menţine un firişor din datinile şi tradiţiile strămoşeşti. Oaspeţii au ascultat şi povestea Mărţişoarelor – vestitoare a primăverii, primindu-le apoi în dar de la elevii şcolii.

Mi s-a dat şi mie cuvântul. Am vorbit în limba română şi, cred, n-am jignit pe nimeni. Oaspeţilor care nu cunoşteau limba le traduceau colegii de alături. Consider că e firesc acest lucru, căci şi eu, dacă mă voi afla într-o şcoală dintr-un sat ucrainean, nu voi aştepta să vorbească cineva special pentru mine în română. M-a emoţionat mult cuvintele dnei Raisa Colţa (Hulpe), director-adjunct la şcoala nr. 3 Noua Suliţă, care l-a evocat pe profesorul Vasile Bizovi, numindu-l „iluminatorul învăţământului public din raionul Noua Suliţă”. M-a tulburat până la lacrimi că mai sunt profesori ce-şi amintesc de cei plecaţi în veşnicie.

Am subliniat la seminar şi aş vrea să reliefez şi prin intermediul „Zorilor Bucovinei” că şefii învăţământului public ar trebui să preţuiască eforturile pedagogilor responsabili de munca educativă, fiindcă activitatea lor este mai complicată, decât a profesorilor pe obiecte. E mult mai dificil să prezinţi o lecţie deschisă cu elevii din toată şcoala, decât doar într-o singură clasă. Dar deseori se întâmplă ca-n proverbul: „Calul care munceşte este şi biciuit”.

Totul a fost bine organizat la acest seminar. O întrebare numai îmi supără inima: „De ce şefii de la raion ţin morţiş ca toate manifestările să se desfăşoare în limba de stat?”. Oare politica statului în privinţa limbilor vorbite în Ucraina este doar o ficţiune? Din toate ce se întâmplă la noi, dar şi prin alte localităţi, rămânem cu părerea că legea e numai pe hârtie. De fapt, nici noi nu prea insistăm să beneficiem de drepturile acordate.

Eleonora BIZOVI, corespondentă netitulară