14 august 2020
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

DOLIU NAŢIONAL PENTRU UN JURNALIST

2 noiembrie 2014 р. | Categorie: Noutăţi

Printr-un decret al Preşedintelui Nicolae Timofti, 1 noiembrie a fost declarată zi de doliu naţional în Republica Moldova. În această zi toate drapelele de stat din ţară au fost coborâte în bernă, astfel fiind condus pe ultimul drum jurnalistul şi scriitorul Constantin Tănase. După cum se precizează într-un comunicat oficial, decretul prezidenţial a fost semnat „în semn de profundă durere cauzată de trecerea în eternitate a remarcabilului jurnalist, susţinător activ al mişcării de renaştere naţională, semnatar al Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova”. Cetăţenii ţării au fost chemaţi să se abţină de la distracţii de masă în ziua funerarilor jurnalistului.

Deşi nu sunt adeptul părerii că onorurile de stat indică neapărat valoarea unei personalităţi, în privinţa lui Constantin Tănase decretul Preşedintelui are o semnificaţie aparte. Felul cum a fost organizată ceremonia de înmormântare a unui jurnalist combatant, neaservit nimănui, satira vehementă a căruia era ţintită contra tuturor care dăunau ţării, indiferent de culoarea politică, arată că Moldova, într-adevăr se schimă. Şi colegii de breaslă ai lui Constantin Tănase nu vor aduce „flori la Lenin”, aşa cum i-a ameninţat la o conferinţă de presă comunistul Voronin („După alegerile din noiembrie o să aduceţi cu toţii flori la monumentul lui Lenin”).

Am accesat până mai ieri Timpul.md, mai mult pentru a citi editorialele lui Constantin Tănase. De-acum voi încerca să fac rost de volumele sale de publicistică, căci robul iluziei „că scrisul poate schimba lumea” a plecat într-o lume care n-are nevoie să fie schimbată.

Pentru cititorul neiniţiat, precizez că ziaristul Constantin Tănase, fondatorul (în 2001) cotidianului naţional independent „Timpul”, s-a născut în 1949 în satul Nemţeşti, raionul Hânceşti. A absolvit Facultatea de Filologie a Institutului „Ion Creangă”, susţinând mai târziu teza de doctor în filologie. A fost deputat în primul parlament al Republicii Moldova – anii 1991-1993. Lui îi aparţine iniţiativa acţiunii din preajma recensământului naţional „Vorbesc româneşte, sunt, deci, român!”. Prin moartea sa democraţia, dar mai ales românismul în Republica Moldova a suferit o mare pierdere.

M. TOACĂ