07 februarie 2023
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

CA ŞI CUM AR FI VIU PRINTRE NOI

22 martie 2013 р. | Categorie: Externe

Duminică, la 24 martie, Mircea Motrici, împlineşte 60 de ani. Nu pot scrie „ar fi împlinit”, pentru că fidelul cronicar al evenimentelor ce au marcat deşteptarea noastră naţională, cel mai ardent unificator al sufletelor românilor din nordul Bucovinei şi mesager al durerilor fraţilor înstrăinaţi prin întreaga lume a rămas o prezenţă vie printre noi. Mai ales, cei care nu l-au văzut în cleştele suferinţei din ultimul an de viaţă nu se împacă cu gândul că bărbatul posedat de neastâmpăr creator, cu o energie exuberantă şi optimism de invidiat, odihneşte în eterna pace. El ne intra în case ca o multaşteptată primăvară, aducându-ne lumina candelei ce veghează veşnicia lui Ştefan cel Mare la Putna. Din „împărăţia eterului”, căreia îi slujea cu profundă evlavie, ne dăruia aroma teilor de la Ipoteşti, miracolul albastrului de Voroneţ şi verdelui dătător de speranţe de la Suceviţa. În ochii lui Mircea Motrici vedeam Bucovina ca o icoană spre cer. 

Era atât de simplu şi modest, de apropiat fiecărui ţăran cu bătături în palme, încât se părea că e gata să-i cuprindă cu privirea blândă şi braţele puternice pe toţi dezmoşteniţii de ţară, topind răceala nordului cu dragostea şi căldura sudului. A fost oaspete drag în multe case ale românilor din Cernăuţi şi alte localităţi, regretul gazdelor fiind mereu acelaşi: grăbit să prindă pulsul evenimentelor şi să le facă cât mai repede cunoscute Ţării, niciodată nu avea timp să se reţină la un păhar de vorbă. Trăia într-o permanentă febră a visului la noi orizonturi şi noi întâlniri, găsind români de bună credinţă pretutindeni pe unde l-au purtat pasiunile de reporter.

Numai într-o casă din Cernăuţi, la soţii Maria şi Nicolae Gaisan, Mircea Motrici se reţinea mai mult, odihnindu-şi sufletul în discuţii prieteneşti până-n fapt de noapte, după o zi învolburată de emoţii prin efervescenţa trăirilor noastre. Or, parcă eram mai români şi cu mai multă iubire de neam în acei ani, când Bucureştiul transmitea în direct reportajele lui Mircea Motrici. Dna Maria Gaisan mi-a mărturisit că a pus mai departe portretul celui care le-a fost chiar de la prima întâlnire ca un fiu, ca un frate, iar mai apoi şi mijlocitor al sfintei taine a cununiei, Rozalia şi Mircea, deşi mult mai tineri, devenindu-le naşi. Îi este insuportabil de dureros să-i vadă chipul din fotografie în fiecare zi, aşteptând zădarnic să-i audă vocea. M-a rugat să scriu câteva cuvinte şi din partea familiei Gaisan, membru al căreia a fost Mircea Motrici: „Când ne aşezam la masă, aştepta ciorba şi mă lăuda că o fac deasă (să stea lingura drept în sus), amintind întotdeauna că numai la călugării români de pe Sfântul Munte Athos a mâncat ciorbe atât de gustoase”.

…Şi-a sacrificat talentul poetic pentru a-şi îndeplini la maximum misiunea de reporter, Mircea Motrici poetul devenind cunoscut în plenitudinea universului liricii mai mult după plecarea pe alte tărâmuri, graţie fidelei sale jumătăţi, dna Rozalia. Acestei sensibile femei, care mai mult decât oricine îi simte lipsa, Dumnezeu i-a dăruit putere să completeze golul rămas după Mircea Motrici şi să păstreze integritatea moştenirii lui. I-a adunat versurile nepublicate în culegerea postumă „Libertatea visului”, lansată la 24 martie 2008, chiar în ziua când poetul ar fi împlinit 55 de ani.Cu eforturile dnei Rozalia a fost realizat obiectivul principal al Asociaţiei Culturale „Mircea Motrici” – Casa memorială cu acelaşi nume de la Udeşti. Iar acum, la ceas aniversar, când Mircea ne-ar fi zâmbit cu Mărţişorul celei de-a şaizecea primăvară, neobosita veghetoare a memoriei lui ne-a invitat, la Suceava, la o manifestare comemorativă, marcată de lansarea cărţii „Recuperări”, îngrijită de distinsul intelectual Nicolae Cârlan.

Comemoratul acestei zile a fost întotdeauna oaspete binevenit şi la redacţia „Zorilor Bucovinei”. În primii ani ai avântului naţional, când încă nu dispuneam de telefoane mobile, deseori îşi transmitea reportajele, intrând în transmisiune directă din incinta „Zorilor Bucovinei”. Adierile primăverii ne intensifică dorul de Mircea Motrici deopotrivă cu bucuria că l-am avut printre noi.

Maria TOACĂ