09 septembrie 2026
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

LA TÂRNAUCA HERȚEI, ÎN LUMINA MEMORIEI CĂRTURARULUI VASILE BOGREA – un fiu de țărani, devenit lumină pentru cultura română

8 septembrie 2026 р. | Categorie: Cultură

LA TÂRNAUCA HERȚEI, ÎN LUMINA MEMORIEI CĂRTURARULUI VASILE BOGREA – un fiu de țărani, devenit lumină pentru cultura română

Sunt oameni pe care timpul nu-i poate lua cu adevărat. Pleacă dintre cei vii, dar rămân în cărți, în memoria locurilor, în rostirea urmașilor și în acea tainică lumină pe care o lasă în urma lor marile spirite.

Un astfel de om a fost cărturarul, lingvistul, poetul și traducătorul de excepție,membru corespondent al Academiei Române, Vasile Bogrea, născut în satul Târnauca din Ținutul Herței. La 8 septembrie s-au împlinit o sută de ani de la trecerea sa la cele veșnice. Iar în satul natal, acolo unde a văzut pentru prima dată lumina zilei, numele său a fost rostit cu evlavie, cu recunoștință și cu acea mândrie tăcută pe care o simți atunci când știi că din vatra ta s-a ridicat un om care a făcut cinste unui neam întreg.

Or, Vasile Bogrea a rămas să trăiască prin numele liceului care îi poartă numele. În ochii copiilor care îi învață opera. În cuvântul dascălilor. În rugăciunea preoților. În bustul său turnat în bronz, dezvelit în anul 2002 în fața școlii – astăzi Liceul „Vasile Bogrea” –, creație a regretatului sculptor Dumitru Gorșcovschi.

Acolo, între școală și cer, Vasile Bogrea pare să vegheze asupra generațiilor care vin. Ține în mâini cartea, iar în privire pare să ardă făclia unei iubiri fără de sfârșit pentru limba română. Este chipul unui fiu al satului întors, peste decenii, acasă, pentru a le aminti copiilor că rădăcinile nu sunt niciodată doar trecut – ele sunt temelia viitorului.

O zi în care satul și-a ascultat trecutul

Manifestarea comemorativă, organizată de Liceul „Vasile Bogrea” din Târnauca, împreună cu Asociația Intelectualilor Români Contemporani din regiunea Cernăuți, prin osârdia prof. Alexandru Platonov, Ion Vieru, Minu Pavalachi, șeful secției de învățământ Herța, adevărați patrioți care nu-și uită rădăcinile și își cinstesc cum se cuvine predecesorii, directorului Ion Cibotaru,  viceprimarului Emilia Matei, a adunat intelectuali - profesori, oameni de cultură, reprezentanți ai comunității și oaspeți veniți din Cernăuți și România – istoricul Vasile Adăscăliței și prof. Constantin Gologan, preoții Teodor Ciurariu și Eugen Lăzărescu,  Chilaru, paroh la Spitalul municipal din Dorohoi..etc.

Slujba de pomenire  a vrednicului fiu al satului, ilustrului cărturar, a fost oficiată lângă bustul său din curtea Liceului. Alături de părintele Dumitru Bălan, paroh al bisericii din localitate, s-au rugat și vrednicii slujitori ai altarului sosiți din  România – Teodor Ciurariu și Eugen Lăzărescu, preotul Chilaru, paroh la Spitalul municipal din Dorohoi..

Un fiu de țărani, a devenit lumină pentru cultura română. A trăit doar 45 de ani. O viață scurtă, dar atât de bogată în creație, încât a putut cuprinde ceea ce altora nu le-ar fi ajuns o existență întreagă.

Dintr-o familie simplă de țărani din Târnauca s-a ridicat un spirit de anvergură europeană. Studiile de la Liceul „Anastasie Bașotă” din Pomârla, între anii 1888 și 1902, i-au deschis drumul unei deveniri intelectuale extraordinare.

Profesorul Vasile Adăscăliței, unul dintre cei care au păstrat și cercetat cu pasiune memoria acelor ani, a adus la Târnauca mărturii despre tânărul Bogrea și chiar copia unei cereri scrise de acesta în anii de școală. Caligrafia ei, de o frumusețe aproape picturală, părea să spună, peste timp, că uneori destinul unui om se ghicește și în felul în care își așază cuvintele pe hârtie, propunând de a așeza într-o monografie viața și opera ilustrului lingvist, pentru ca generațiile de astăzi și de mâine să poată descoperi adevărata valoare a acestei personalități, gând continuat și de părintele Teodor Ciurariu.

Copiii – glasul prin care memoria e vie

Elevii claselor a V-a – a XI-a au intonat imnul satului, au recitat din creația lirică a lui Vasile Bogrea și au depănat firul vieții sale, de la copilăria petrecută în sat până la înălțimile la care avea să ajungă.

Iar când vocea duioasă a Beatricei Nicolau a răsunat, cântecul ei a trecut dincolo de hotarele unei simple manifestări școlare. A fost un cântec pentru cei plecați, pentru cei rămași, pentru dorul care nu cunoaște granițe și pentru limba română, cea care, asemenea unei ape subterane, își găsește mereu drumul spre lumină.

„Aici se cunoaște trecutul și se crede în viitor”

Directorul Liceului „Vasile Bogrea”, Ion Cibotaru, a vorbit despre responsabilitatea școlii de a păstra vie memoria celui al cărui nume îl poartă. Și poate că acesta este unul dintre cele mai frumoase rosturi ale unei școli: să nu lase trecutul să devină cenușă, ci să-l transforme în lumină pentru cei care vin. La Târnauca se vede că trecutul este cunoscut și respectat, prezentul este trăit cu demnitate, iar viitorul este privit cu speranță.

Consul general de carieră, Toma-Cristian Dacica, diplomat la Consulatul General al României la Cernăuți, în mesajul său, a exprimat recunoștință gazdelor pentru felul în care păstrează memoria unei personalități care a dus prestigiul culturii române în Europa și a subliniat că moștenirea lui Vasile Bogrea ne obligă să ne păstrăm rădăcinile.

Despre mândria de a aparține aceleiași vetre și despre datoria de a nu lăsa să se stingă această legătură cu înaintașii au vorbit Emilia Matei, viceprimarul comunei Herța, Minu Păvălachi și Ion Vieru, președintele Asociației Intelectualilor Români Contemporani.

Publicista Maria Toacă, președinta Societății Doamnele Române, Vasile Rauț, președintele Societății ”Golgota”,  au evocat perioada activității ilustrului profesor la Catedra de Limbi Clasice a Facultății de Litere și Filologie a Universității din Cluj.

O lumină care nu se stinge

La o sută de ani de la moartea lui Vasile Bogrea, Târnauca nu și-a comemorat doar fiul cel mai de seamă. Și-a comemorat propria identitate. Pentru că marile personalități ale unui sat nu rămân niciodată numai ale satului. Ele devin repere pentru toți cei care vin după ele.

În acea zi de Sfânta Maria, clopotele satului Târnauca au bătut cu un dangăt al memoriei pentru un om plecat de un veac dintre cei vii, dar care trăiește prin lumina pe care a lăsat-o pe pământ. Un dangăt care spune că există rădăcini ce nu pot fi smulse, nume pe care timpul nu le poate șterge și oameni care continuă să trăiască prin cuvântul lor. Vasile Bogrea a plecat dintr-un sat de pe valea Herței și a ajuns în marile cetăți ale culturii române.El trăiește prin glasul copiilor, în rugăciunea preoților, în amintirea celor care l-au cunoscut prin cărți și documente. Și, mai ales, s-a întors acolo de unde n-a plecat niciodată – în inima satului natal Târnauca.

Atâta vreme cât este transmisă copiilor, lumina lui Vasile Bogrea rămâne aprinsă.

Felicia Nichita-Toma