Cum un infanterist din Cernăuți a contribuit la respingerea unui asalt și și-a salvat camaradul rănit

18 septembrie 2026 р. | Categorie: Cernăuți

Cum un infanterist din Cernăuți a contribuit la respingerea unui asalt și și-a salvat camaradul rănit

A organizat o ambuscadă înaintea asaltului ocupanților și a zădărnicit atacul, a evacuat răniți sub focul inamicului și a cerut un singur lucru – mai multe cartușe.

Istoria războiului pentru independența Ucrainei este bogată în fapte eroice. Adevărate minuni pe câmpul de luptă sunt săvârșite de foști profesori, șoferi, antreprenori și oameni de știință. Printre aceștia se numără și un militar al Regimentului 24 „Hatmanul Petro Sahaidacinîi” al Gărzii Naționale a Ucrainei, cu indicativul „Hvîlea”.

În cel mai critic moment al luptei, bărbatul, înarmat cu câteva grenade și un automat, a înaintat în întâmpinarea inamicului și a deschis focul exact la momentul potrivit.

Această întâmplare a avut loc în primăvara anului trecut, în apropiere de Pokrovsk.

„La postul de comandă s-a întrerupt legătura. Cu ajutorul dronelor am văzut că un vehicul blindat de luptă al inamicului, motociclete și o mulțime de infanteriști se apropiau deja. Nu era timp de stat pe gânduri. Am ieșit fără stație radio, doar cu grenade și automatul – am organizat o ambuscadă și am tras pentru a nu lăsa pe nimeni să treacă”, povestește „Hvîlea” cu modestie și voce joasă.

Fapta sa este și acum relatată în cadrul unității. Camaradul său, cu indicativul „Malîș”, spune că, datorită acțiunilor curajoase ale lui „Hvîlea”, a fost posibilă respingerea asaltului trupelor ruse.

„Despre asta se poate face un film! Eram deja pregătiți pentru orice, ocupasem poziții pentru apărare circulară, iar el a decis să nu aștepte și a făcut ceva ireal, scrie ACC. Atunci au intervenit operatorii de drone, trupele din unitățile vecine – toți au acționat pur și simplu ca niște zei”, își amintește gardianul național.

„Hvîlea” este originar din Harkiv. Înainte de război era antreprenor. La începutul invaziei ruse pe scară largă, și-a evacuat familia la Cernăuți, iar el s-a înrolat în Regimentul 24 „Hatmanul Petro Sahaidacinîi” al Gărzii Naționale.

„Am mers imediat, pe atunci, la centrul militar de recrutare. În fiecare zi îmi spuneau: «vino mâine», «mai târziu, mai târziu», iar în cele din urmă, la începutul lunii martie, m-au primit. Ne-au pregătit temeinic – aveam permanent ore de instruire și antrenamente. La început am servit în infanterie, apoi mi s-a părut interesant și am decis să devin operator de drone”, povestește militarul.

În palmaresul său militar se numără luptele din Pădurea Serebrianske și cele din apropiere de Pokrovsk. Datorită profesionalismului și curajului lor, militarii Gărzii Naționale au reușit în repetate rânduri să respingă atacurile trupelor ruse pe aceste direcții fierbinți.

În cadrul unității își amintesc bine și de o altă faptă a lui „Hvîlea”: la un moment dat, acesta a intrat într-un vehicul blindat rusesc avariat și a obținut de acolo informații importante pentru recunoaștere, care au contribuit la pregătirea viitoarelor lupte.

În tot timpul petrecut în apropiere de Pokrovsk, situația a fost extrem de dificilă: asalturi și bombardamente permanente ale ocupanților. Militarii Gărzii Naționale erau atacați cu drone și bombardați din avioane. Cu toate acestea, soldații Regimentului 24 nu cereau retragerea de pe poziții, ci mai multe cartușe și lansatoare de grenade.

Tot atunci, „Hvîlea”, împreună cu camarazii săi, a participat la evacuarea răniților. La un moment dat, a mers să-și salveze un camarad chiar în mijlocul iadului, folosind o motocicletă capturată de la inamic. Nici atacurile dronelor inamice nu l-au oprit pe militarul Gărzii Naționale.

După revenirea de pe linia întâi, pentru curajul, vitejia și profesionalismul său, a fost decorat cu distincția prezidențială „Pentru apărarea Ucrainei” și cu Diploma de onoare a Cabinetului de Miniștri al Ucrainei.

În prezent, „Hvîlea” își continuă serviciul în Regimentul 24 „Hatmanul Petro Sahaidacinîi”. El se perfecționează în utilizarea unor noi tipuri de drone, îi instruiește pe camarazii săi și se pregătește cu curaj și calm pentru următoarele încercări ale sorții.

„Nu-mi mai amintesc pentru ce visez. Dar am o frază pe care le-o spun tuturor: acesta este drumul nostru, pe care trebuie să-l parcurgem”, conchide militarul Gărzii Naționale

Zorile Bucovinei