05 aprilie 2020
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

PICTORII FAMILIEI VERONA (II).ARTUR VERONA (1867 – 1946)

24 martie 2013 р. | Categorie: Istoria neamului

Artur Verona, pictor român de notorietate naţională şi internaţională, care a trăit şi a creat, peste 50 de ani (1894-1940), în Ţinutul Herţa, s-a născut la Brăila la 24 august 1867 şi s-a stabilit la Herţa în primăvara anului 1894, la început în conacul  (azi clădirea fostei terapii a spitalului din actualul oraş Herţa)  fratelui său, Nicolae H. Verona, şi după primul război mondial în propria-i vilă (azi clădirea Administraţiei Raionale de Stat Herţa) pe care a ridicat-o pe terenul cumpărat (cu o suprafaţă de 5 ha) chiar în centrul oraşului Herţa.

Din mărturisirile pictorului şi ale contemporanilor acestuia înţelegem că motivaţia profundă care l-a determinat să rămână aproape toată viaţa şi să creeze pe meleagurile herţene a fost pasiunea pentru folclorul românesc, cu precădere din Moldova, atât de bine reprezentat, la acea vreme, în Ţinutul Herţei şi peisajele de vis – descoperite mai ales în zona Târnauca – Fundul Herţei – Proboteşti – Ţinteni – Târgul Herţa – Movila – Pilipăuţi – malul Prutului (peisaje pe care le regăsim în picturile expuse în cadrul expoziţiei  „Pictorii familiei Verona”, deschisă permanent la Târnauca).

Astfel, din amintirile artistului aflăm că vila construită la Herţa (actuala clădire a Administraţiei Raionale de Stat) adăpostea  „...cel mai mare atelier din ţară, cu tablouri mari şi mici, covoare mari, colecţia de costume vechi româneşti originale, colecţia de arme...”, iar terenul înconjurător l-a amenajat cu ochi de pictor peisagist, căci după ce treceai de „...porţile de la intrare, sculptate în lemn masiv cu motive populare din toate provinciile româneşti...”, descopereai minunatul parc (acum s-a păstrat doar o treime, din suprafaţa parcului Verona, care a fost amenajată ca parc central al oraşului Herţa cu bustul cărturarului român Gheorghe Asachi şi locuri de joacă pentru copii, de către Primăria Herţa – primar Vasile Scripcaru) care, printre aleile înverzite (în imagine), reunea cele trei fântâni diferite (specifice diferitelor zone etnofolclorice româneşti din Moldova, Muntenia şi Transilvania) dispuse în punctele unui triunghi sacru echilateral (azi se mai văd rămăşiţele a două dintre ele).

După stabilirea sa la Herţa în 1894, frumuseţea dumnezeiască a plaiurilor româneşti din Ţinutul Herţa îl inspiră în aşa măsură, încât aproape că n-a existat an în care să nu picteze la Herţa (după 1920 se stabileşte în al doilea domiciliu, ca rezident, la Bucureşti): horele ţărăneşti, ciobanii cu mioriţele, biserica din Herţa, codrii Herţei, lanurile cu grâu şi ţăranii la cosit, fetele pe malul Prutului. O parte din aceste minunate picturi le putem admira aici, în expoziţia de la Târnauca, trezindu-ne parcă o dureroasă nostalgie pentru acele vremuri pline de credinţă şi iubire adevărată.

Din zbuciumata biografie, atât de dramatică şi de multe ori tragică, a marelui pictor merită să amintim următoarele secvenţe:

- În 1888 termină cu diplomă de merit Liceul real din Cernăuţi, iar la 1891 este absolvent al Academiei Militare din Viena;

- În 1894 renunţă la cariera militară pentru a se dedica pasiunii pentru pictură, stabilindu-se, cum arătam mai sus, la Herţa;

- Ca urmare, începând cu anul 1895, începe să studieze pictura cu seriozitate, în mari centre şi şcoli de tradiţie în arta Plastică ( Munchen şi Baia Mare – 1895-1898, Academia JULIAN din Paris – 1899-1900);

- Se face cunoscut şi apreciat în România şi în Europa prin participarea la numeroase expoziţii şi saloane naţionale şi internaţionale, dintre care amintim: Salonul Oficial Francez (1897), Secţia română a Expoziţiei de la Paris (1899 – 1900, 1925), Salonul Oficial din Viena (1901), Saloanele Ateneului Român unde organizează şi prima expoziţie personală (1902, 1927), Expoziţiile Societăţii „Tinerimea artistică” la Bucureşti şi Munchen (1904 – 1937), Salonul Oficial din Munchen (1910), Expoziţia Internaţională Munchen (1913), Expoziţia bienală de la Veneţia (1924), Salonul Oficial din Bucureşti (1929 – 1945), Salonul Oficial de la Zurich – Elveţia (1933), Expoziţia românească de la Bruxelles (1935);

- Valoarea, ca pictor român şi european, i-a fost recunoscută prin numeroasele premii, ordine şi medalii obţinute în decursul întregii sale vieţi; iată câteva dintre ele:  Menţiunea juriului francez pentru lucrarea monumentală „În codrii Herţei” (Salonul Oficial, Paris, 1897), premii speciale la Expoziţia Jubiliară din Bucureşti 1906 (40 de ani de domnie ai Regelui Carol I), membru al ordinului „Coroana României” în grad de ofiţer (după realizarea la Botoşani a lucrării monumentale „COSAŞII” – 1907 ), Medalia Bene Merenti clasa I pentru merite artistice (înaltul decret regal din 1909), Medalia de aur a Salonului din Munchen (Germania) din 1910, 1912 (pentru lucrarea realizată la Herţa „Spartul horei”) şi 1913, membru al Ordinului „Coroana României” în grad de Comandor (1922), premierea la Veneţia a lucrării „Nuntă în Moldova” (pictată la Herţa) cumpărată de Regele Italiei în 1924, în mai 1924 este inclus în Juriul Salonului Oficial Bucureşti şi investit cu ordinul „Steaua României” cu grad de comandor, ordinul „Meritul Cultural” pentru arte plastice clasa I (1932), includerea pictorului în juriul Salonului Oficial de la Zurich (Elveţia) – acum i se reproduc cele mai bune lucrări în Catalogul Salonului (1933), în martie 1943 (la 76 de ani) devine membru al Corpului Artistiştilor Plastici cu o pensie de 20.000 lei.

„Optimist, entuziast dar, de loc îngâmfat” cum era caracterizat de un critic al vremurilor, Artur Verona continuă să creeze cu pasiune şi tenacitate, trecând, cu ajutorul credinţei în Dumnezeu, peste tragicele evenimente care i-au marcat destinul ( două incendii îngrozitoare, în 1903 şi 1937, care îi distrug majoritatea picturilor depozitate în atelierul din Bucureşti şi mai ales pierderea, în iunie 1940, a întregii averi aflată în conacul său din oraşul Herţa cu toate tablourile şi colecţiile de o mare valoare, vandalizate de armata sovietică cotropitoare – de exemplu, ne povesteşte dl.Paul Lăzărescu, cum după iulie 1941 a mai găsit pe câmpuri, în jurul Herţei, mai multe tablouri transformate, de soldaţii sovietici, în ţinte pentru şedinţele de tragere cu arme de război!), urmându-şi misiunea sacră de mare artist.

Misiunea noastră, a tuturor românilor herţeni, este aceea de a promova valorile neamului nostru din toate timpurile şi de a opta ferm pentru înfiinţarea, în conacul Artur Verona, unui muzeu în memoria pictorilor Verona şi a marelui cărturar Gheorghe Asachi.

În imagini: Conacul lui Artur Verona (cu o vechime de 90-100 de ani), în prezent  sediul Administraţiei Raionale de Stat Herţa.

Copia autoportretului Artur Verona (schiţă  în cărbune) din colecţia Muzeului Naţional de Artă al României. Imagine fotografică cu conacul, în care proprietarul acestuia, N.H.Verona, i-a amenajat, la mansardă, fratelui său mai mic, Artur, un atelier modern de pictură în anul 1894. 

Eugenia CIMBOROVICI-TEODOREANU, preşedintele Fundaţiei Civice Raionale „Gheorghe Asachi” Herţa

(Va urma)