28 mai 2022
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

CUM NE COMPORTĂM CU CEL MAI BUN PRIETEN?

4 decembrie 2014 р. | Categorie: Noutăţi

Prin anul 1968, dacă nu mă înșel, în Asia Mijlocie a fost un mare cutremur. La periferia orașului Tașkent trăia un gospodar, care avea un câine. Ținea mult la patrupedul său și-l lăsa să umble liber prin ogradă. Într-o noapte, câinele a intrat în casă, începând să tragă plapuma de pe stăpânul său, care dormea buștean. Omul s-a trezit și a început să râdă, crezând că animalul are chef de joacă. L-a dat afară și și-a continuat somnul.

Dar peste câteva minute, câinele a intrat din nou în casă, trăgând cu mai multă înverșunare pătura de pe stăpân. Enervat de deranj, stăpânul a început să strige, fugărindu-l cât mai departe. Peste câteva minute, cățelul a intrat din nou, a smuls plapuma și a fugit cu ea afară. Iritat la culme, omul a apucat mătura și s-a luat după câine. Chiar când a ieșit din casă, a început să se cutremure pământul, casa gospodarului ruinându-se complet. Astfel, acel bărbat a rămas în viață doar datorită fidelității câinelui său, pe care de atunci l-a purtat cu dragoste în brațe.

Am rememorat această întâmplare, pentru a atrage atenția cititorilor la atitudinea față de câini, mai ales față de cei vagabonzi. Veți spune că în Ucraina nimănui nu-i pasă de oamenii străzii, darmite de maidanezi.  Dar să nu uităm că aceste animale sunt cei mai buni prieteni ai omului. Mă cutremur când citesc anunțuri care îi fac atenți pe oameni că în cutare sau cutare sat o să fie împușcați câinii vagabonzi. Ce vină au aceste animale ajunse pe drumuri din cauza nepăsării, lipsei de omenie a foștilor stăpâni? Am avea multe de învăţat de la necuvântătoare, în primul rând devotamentul faţă de cei pe care suntem datori să-i ocrotim.

Gheorghe ONOFREICIUC, or. Hliboca