08 decembrie 2019
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

DIN 87 DE ŞCOLI ROMÂNEŞTI AU RĂMAS 66 – ÎNCĂ N-AM MURIT CU TOTUL?

8 decembrie 2014 р. | Categorie: Limba noastră cea română

Când ne moare sufletul, degeaba mai trăim. Nu mă refer la moartea naturală, ci la cea spirituală, care îşi arată colţii de după orizont. Demult bate alarma clopotul Buga de la Putna lui Ştefan Vodă, însă românii ce-şi înstrăinează odraslele de Limbă, Neam, Străbuni sunt surzi la glasul conştiinţei. Or, ne momeşte Iuda să ne îndepărtăm de rădăcini, să ne trădăm străbunii din morminte. Mărul discordiei şi înstrăinării este şi mai ademenitor  acum, când partea leului o constituie banul, dar nu valorile spirituale. Adevărul e că noi, românii, n-am fi noi, dacă nu ne-am trăda neamul şi valorile naţionale.  Pentru ce s-au sacrificat înaintaşii noştri, dacă nu mai avem demnitate, idealuri? 

Doar în 4 ani de învăţământ -2009/2010 – 2014/2015, din cele 76 de şcoli cu limba română de predare ce activau în regiunea Cernăuţi, unde învăţau 18 mii 88  de elevi, şi 13 – mixte (ucraineano-române, 2040-ucraineni şi 3902-români) au rămas doar 66 – inclusiv 2 gimnazii şi 2 licee, în care studiază 11 mii 420 de elevi, şi 17 – mixte (4055 de elevi ucraineni şi români). Deci,  în 4 ani numărul şcolilor româneşti s-au redus cu 10.

în 2004 în nordul Bucovinei erau 87 de şcoli cu predarea în limba română şi 18 şcoli mixte (ucraineano-române). Astfel,  timp de doar  10 ani,  numărul şcolilor cu limba română de predare s-au redus cu 21.

Încă n-am murit cu totul? Murim încetul cu încetul – pe an ce trece devenim tot mai puţini. Poate că nici n-am muri, dacă n-ar umbla Iuda printre noi. Nu ne interesează altceva nimic doar banii... banii... şi iar banii. Ne vindem sfinţii şi părinţii, când e vorba de  bunăstarea noastră, dar la consecinţe nu gândim. Când ne înstrăinăm copiii şi nepoţii de graiul matern, comitem o crimă asemenea morţii.

Mă cutremură gândul că pot năvăli neguri peste fiinţa noastră naţională, încât să ne acopere complet. Atunci pentru ce am mai trăi, fără Limbă, Istorie, desconsideraţi ca Neam? O rădăcină sănătoasă ţine arborele neamului viguros,  deci, ar urma să sorbim putere din seva pământului strămoşesc, care ne-a crescut. Deşi suntem surzi şi pasivi la chemarea naţiunii, încă n-am murit cu totul, însă suntem în pragul agoniei. Dar ce facem pentru a ne salva rădăcinile? Ne dăm copiii la şcoli străine? Oare celui deştept, ce-şi cinsteşte părinţii şi străbunii, îşi iubeşte limba maternă,  cineva îi poate închide calea în viaţă? Nu. Desigur că nu.

Dar ce câştigăm când ne trădăm Graiul, ne tăiem singuri, cu propriile mâini, rădăcinile? Când copiii noştri învaţă într-o altă limbă, străină, şi nu-şi cunosc materna? Cine e vinovat? Evident – părinţii şi buneii, care ar trebui să-i educe cu dor de limba maternă, să-i povăţuiască, să-i apere de trădare de neam.

Încă n-am murit cu totul?  Ne omoară neamul într-un ritm vertiginos ucrainizarea şcolilor ce se înfăptuieşte nu fără consimţământul părinţilor şi profesorilor, a directorilor de şcoli, care joacă cum li se cântă. Mai mult, chiar o apucă înaintea muzicii pentru a le fi pe plac celor care-i conduc.

De altfel, din anul curent de învăţământ şcoala din Stroieşti, adică Complexul Instructiv-Educativ (CIE), nu mai este mixtă, ci de-acum ucraineană, iar româna se studiază aici doar ca disciplină. Nu fie cu supărare, dar dna Ludmila Rotaru, metodistă la Direcţia raională de învăţământ Noua Suliţă, care se consideră patriotă, ar fi trebuit  să fie mai fermă în acţiuni ca asemenea paşi dubioşi să nu fie întreprinşi. În CIE din Forosna, acelaşi raion, în clasele I-IV-a învăţământul decurge în limba ucraineană, iar în clasele V-IX –a – în română. Deci, în clasele primare se studiază doar în ucraineană, iar limba română se predă doar ca obiect.

În 3 şcoli din ţinut, în anul curent de învăţământ, au fost deschise clase ucrainene – ŞM Privorochia, raionul Hliboca – în clasa ucraineană învaţă 12 copii, în cea românească – 7; ŞM Rachitna, raionul Noua Suliţă – în clasa ucraineană învaţă 15 elevi, în cea cu limba de predare română – 17; CIE „Gimnaziul din Boian” – în clasa cu limba de predare ucraineană studiază – 13 elevi, în cea românească – 15.

Şi-apoi dacă se continuă într-un astfel de ritm  rapid, peste vreo câţiva ani ne vom aminti doar din istorie că în Cernăuţi, în general, în ţinut, în Ucraina, au trăit români autohtoni. Încă n-am murit cu totul? Când ne moare sufletul, degeaba mai trăim.

Felicia NICHITA-TOMA

P.S. Datele de mai sus sunt oficiale, fiindu-ne furnizate de Departamentul Învăţământ şi Ştiinţă al Administraţiei Regionale de Stat, căruia îi mulţumim pentru operativitatea cu care a răspuns la adresarea noastră.

(Va urma)