SFÂNTUL COLIND, DULCELE ALINT…

„S-au apropiat ucenicii lui Iisus, zicându-I: «Cine este oare mai mare întru împărăţia cerurilor?» Şi El, chemând la Sine un copil, l-a pus în mijlocul lor şi le-a zis: «Adevăr vă spun: De nu vă veţi reveni şi nu veţi fi precum copiii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor.” (Mt. 18, 1-4).

Duminică, ni s-a deschis cerul şi am intrat în Împărăţia Sărbătorilor de Iarnă. Micuţii românaşi, sosiţi de la vetrele noastre străbune, unde chiar şi când omătu-i mare se ară, se seamănă şi grâul rodeşte în spic cât vrabia, au făcut să înflorească bucuria în ramurile pomului de Crăciun din acest an năpăstuit de nevoi în Ucraina. Ei au fost eroii care au dat suflet „Florilor Dalbe”, şi cu osârdia lor festivalul şi-a împletit magicele fire ce ne leagă de strămoşi într-o fermecătoare poveste cu îngeraşi, căluţi, căpriţe, urşi, feţi-frumoşi şi mici cosânzene... Copiii nu poartă nici o vină de nenorocirile din ţară. Cei mari s-au încărcat de destule păcate, ca să-i mai lipsească şi de cea mai aşteptată misiune – vestirea naşterii şi lăudarea Mântuitorului. Datorită lor, am devenit şi noi, cei care i-am aplaudat în sala Palatului Academic din Cernăuţi, pentru câteva ore copii. Ne-am rugat mai întâi pentru linişte şi bunăstare în ţară, în sufletele fiecăruia vibrând cuvintele lui Vasile Bâcu, preşedintele Societăţii „Mihai Eminescu” (organizatoarea festivalului), care a anunţat cea de-a XX-a ediţie jubiliară drept „o rugăciune pentru pace”. Iar colindătorii şi-au dorit ca plată nu colaci şi bomboane, ci să pună cine cât poate câţiva bănuţi în cutia milei pentru suferinzii din cauza războiului din estul Ucrainei.

Românii de pe aceste meleaguri înţeleg poate mai profund decât alte neamuri ce înseamnă să fii prigonit printre străini, să înduri foamea şi gerul, să nu poţi lua din bunurile tale decât cele păstrate în suflet, să nu-ţi rămână nimic decât credinţa că Dumnezeu nu te va părăsi. Şi aceste bunuri care ne-au salvat de la pierzanie şi ne ţin şi astăzi mândri cu fruntea sus sunt tradiţiile Sfintelor Sărbători de iarnă, întrupate în câteva cuvinte – Florile Dalbe, Leru-i Ler, Colinde, Bădica Traian… Poate nu cu atâta plasticitate în exprimare, dar orişicine din păstrătorii de tradiţii, din „semincerii” vredniciei de la ţară, simte, aşa cum ne-a vorbit la deschiderea Festivalului, „cu sufletul deschis şi enormă bucurie”, Consulul General al României la Cernăuţi, Excelenţa Sa Eleonora Moldovan: „Florile Dalbe” sunt un cânt al sufletului românesc din Bucovina. Sperăm că sfântul colind de astăzi, care e o rugăciune specială, ne va aduce linişte şi pace în ţară. Tradiţia Crăciunului continuă aici de la seara Sfântului Andrei până la Bobotează. E vremea sfântă care ne aminteşte de naşterea lui Hristos, de datinile strămoşeşti ce ne unesc cu generaţiile trecute”.

Cochetând cu ghiduşarul Moş Crăciun, graţioasele lui nepoţele – Fulguţa (Ana-Maria Şapcă) şi Iernuţa (Ana-Cristina Tărâţeanu), au „furat” din toiagul fermecat al Moşului magicele fire pentru dantelarea Lerului. Lamura sufletului, roua lacrimii curate, duhul evanghelic al acestor zile când ni se deschide cerul şi îngerii cântă în cor cu oamenii, ni le-au adus câteva coruri bisericeşti, ca nicicând altădată, în cei douăzeci de ani ai permanenţei „Florilor Dalbe”, tămâind atmosfera sărbătorii cu sfintele daruri. Neîndoielnic, privilegiul de a înălţa primul imn i-a revenit şi de data aceasta Corului popular „Dragoş Vodă”, ridicat la o nouă calitate de dirijorul Dumitru Caulea, care a acompaniat şi câţiva solişti-colindători. Cântările corului, precum şi ale „Fetelor din Bucovina” (conducătoare Luminiţa Demianiuc) ne-au redeschis porţile Betleemului, unde cerul arde luminos. Cât priveşte „galbena gutuie”, ca lampă la fereastră, evocată de vocile „Fetelor din Bucovina”, apoi, după cum ne preîntâmpină şeful guvernului, ea va „arde” toată iarnă pe la geamurile ţăranilor. Doar să fie auzită micuţa Daniela Rusu din Mihoreni, care cu rugăciunea ei la un înger bun, a implorat să ne trimită cerul un Moş Crăciun ziditor de pace, salvator de sărăcie.

Cu acelaşi har şi, totuşi, primenit într-o lumină ancestrală, nesimţită mai înainte, ne-a colindat Corul „Fiii Arboroasei” de la Biserica Sf. Arhangheli Mihail Şi Gavriil, dirijat de preotul Vasile Pojoga. Vocea solistului Gheorghe Şapcă, student la Iaşi, a lansat în premieră imnul „Fiilor Arboroasei”, atât de măreţ, de tulburător încât credem că a fost auzit de Ştefan de la Putna şi candela de la mormânt i-a luminat mai intens. Coriştii Bisericii Sf. Nicolae din Voloca (dirijor Ioan Botnar) l-au avut ca mesager al cereştilor cântări pe rapsodul Nicolae Mintencu. Aidoma unui glas de clopot a răsunat chemarea sa „Sculaţi voi români plugari”… Tinerii volocenii au strălucit ca şi în alţi ani cu urături, sorcova, colinde, o turmă de „mioare” (desenate) şi fân adevărat, precum şi cu voia bună ce ne-o dăruiesc după obiceiul locului. Fiorii vechilor colinde au fremătat în recitalul Corului „Osana” al Bisericii Sf. Spiridon din Herţa, condus de Irina Achiri.

Şi-acum, nerămânând datoare coriştilor, voi reveni la acei colindători, imaginea şi vocile cărora le-aş lua cu mine la un drum lung şi greu, pe altă planetă, în altă lume, ca să simt oricând focul din vatră, frumosul de acasă. I-aş dori de însoţitor prin bune şi prin „cele rele care trebuie să se spele” pe copilaşii din ansamblul „Spicuşor” din Ţureni, ajustat împărăteşte de Igor Cabanov. Dorul românesc, bucuriile, jalea, largheţea sufletului care ştie să se veselească, să doinească, să dăruie binele – toate le-am intuit în cântările şi dansurile lor. Şi Malanca elevilor din clasa a patra a Gimnaziului nr. 6 din Cernăuţi, cu cei doi urşi jucăuşi, cu straşnicul Moşneag, în care s-a deghizat blânda învăţătoare Margareta Istrati, ne croiesc drumul spre moşi-strămoşi.

În dimineaţa „Florilor Dalbe” la Oprişeni cădeau fulgi de poveste, de aceea „Tălăncuţa” de acolo, încurajată de „căpitanul” ei Veronica Velicico, ne-a cântat că „iarna e frumoasă”. Iar cele două Căpriţe, cu mărgele în coarne (cineva glumea că pesemne au rătăcit pe la Voloca), ne-au speriat de-a binelea cu „boala” lor. Noroc că românaşii din Oprişeni cunosc descântece magice şi le-au pus la joc cu foc, înviorându-le cu vestea că intrăm în anul Caprei. Dintre ansamblurile de urători de viţă veche, mulţumirile gazdelor le merită şi „Mugurel” din Pătrăuţii de Jos (Larisa Popescu Chedic), şi „Armonia” din Mahala (conducătoare Elena Petriuc), şi neînfrânaţii „Cai” din Mogoşeşti, cărora n-ar strica să le cumpere gospodarul Artiom Posteucă nişte hamuri, căci prea năzdrăvani sunt.

Păcat ar fi să rămână fără câteva nuci în trăistuţă, garnisite cu laudele noastre colindătoarele Taisia Strugaru din Tereblecea, acompaniată de vioristul Dumitru Ignat, Maria Penteleiciuc şi Alina Apetraşoaie, acompaniate de Dumitru Caulea, Nadeja Priscure, Elena Petriuc, Ana Gostiuc, Cristina Morar, fraţii Adrian şi Igor Costea, Lucian Penteleiciuc, fetiţele din ansamblul „Perla”, dar mai ales studenţii de la Catedra de Filologie Română şi Clasică – brava ceată de româncuţe, cu voinicul Dumitru Facas în frunte.

Cu desaga plină de datini ne-a sosit şi de astă dată preotul Mihai Cobziuc, precum şi alţi colindători din Suceava, unind Bucovina într-un unic pom de Crăciun. Dar, totuşi, ecoul glasurilor îngereşti ale micilor colindători ne ţin deschise porţile acestei măreţe Împărăţii, cu care românii au fost înavuţiţi cu mai multă generozitate dumnezeiască decât alte neamuri.

Maria TOACĂ

Fotografii de Nicolae Hauca