De Ziua Bucovinei, ziarul ZORILE BUCOVINEI Societatea Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi, împreună cu Fundaţia Culturală ,,Leca Morariu” Suceava şi filiala Suceava a Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, organizează, miercuri, 27 noiembrie 2013, ora 11,00, la redacţia ziarului ,,Zorile Bucovinei” (or. Cernăuţi, str. O. Kobyleanska, nr. 5), o manifestare de cinstire a două personalităţi originare din Cernăuţi – Leca Morariu şi Dragoş Vitencu.
Bietul nostru român, poate chiar prea blând din fire, modest şi smerit, asuprit de vremurile ce încă îl apasă, în pofida tuturor furtunilor ce se abat asupra lui pentru a-l distruge, pentru a-l stârpi din rădăcină, îşi păstrează cu Tricolorul în suflet şi destoinicie fiinţa naţională. Or, şi la Carapciu, raionul Hliboca, în frumoasa baştină a regretatului patriot român, poetului Vasile LEVIŢCHI, care, prin dragostea-i imensă faţă de tot ce respiră româneşte, a contribuit nemijlocit la trezirea naţională, românii locali au demonstrat că îşi iubesc cu adevărat graiul matern – Limba Română a obţinut statut de limbă regională.
Pentru mine ziarul „ZORILE BUCOVINEI” e o sărbătoare de suflet, cel mai apropiat şi aşteptat prieten. L-am îndrăgit şi-l abonez încă de pe băncile şcolii. Şi atunci nici prin gând să-mi treacă că va sosi timpul ca în paginile bisăptămânalului să apară permanent, la rubrica „Voie bună la cei mici”, versurile mele pentru copii.
În baza Constituţiei Ucrainei, vreo zece ani în urmă, Rada Supremă a adoptat legea cu privire la minorităţile naţionale. În rândurile de mai jos redăm conţinutul unui articol din ea: -în localităţile unde trăiesc compact cetăţeni ai Ucrainei de altă naţionalitate (nu ucraineană), acolo limba lor se foloseşte la fel ca şi limba de stat;
În pofida faptului că trezirea noastră, a românilor din ţinutul bucovinean, e dificilă şi anevoioasă, totuşi, cu greu şi scârţ, urnim carul din loc. Şi dacă în ultimul timp nu prea avem motiv de bucurie, o veste minunată a luminat din nou chipurile noastre – şi la Cupca, localitate românească, cu vechi şi frumoase tradiţii, unde aproape 100% din populaţie o constituie românii, Româna a obţinut statut de limbă regională, conform Legii Ucrainei „Cu privire la principiile politicii de stat în domeniul limbilor”.
Ştim cu toţii învăţătura, moştenită de la înţelepţii noştri strămoşi, că rahatul întotdeauna pluteşte la suprafaţă. Şi dacă noi, românii, băştinaşi din Ţara de Sus a Moldovei lui Ştefan cel Mare, în pofida faptului că am fost răstigniţi de duşmani pe atâtea cruci, am fost şi suntem un popor blând şi poate chiar prea ascultător şi loial. Cu toate că destinul ne-a fost tragic, iar existenţa – fatală, fiind înrobiţi în repetate rânduri de străini, am învăţat să ne deprindem cu toate regimurile şi legile impuse de tirani, am răbdat cu capul sus toate insultele şi înjosirile, străduindu-ne să trăim în înţelegere şi armonie cu toate etniile conlocuitoare şi cu acelaşi răuvoitor, păstrându-ne însă demnitatea naţională şi graiul matern. Şi trebuia să se găsească un venetic, care să roadă ani de zile ca viermele în lemn în inima românului, înstrăinat de Ţară, să ne înveţe a trăi?
Din păcate, nu despre frumuseţea care salvează lumea, ci despre lucrurile urâte care o distrug am vorbit în timpul scurtei noastre întâlniri. Şi ce-ar putea să distrugă mai dezastruos fiinţa omenească, decât necunoaşterea sau nerecunoaşterea intenţionată a propriei identităţi naţionale şi a limbii care ne defineşte identitatea!
E foarte important pentru noi, românii din regiunea Cernăuţi, ca din Constituţia Republicii Moldova să dispară noţiunea de „limbă moldovenească”. Astfel, adepţii „moldovenismului” nu vor avea nici un temei să ne despartă în două neamul şi limba.
De la un bun timp, „Zorile Bucovinei” este cel mai citit ziar în satul nostru, şi cel mai căutat de oamenii care nu l-au abonat până acum. Toţi se interesează ce s-a mai scris în „Zorile” despre noi. Un cuvânt de susţinere, de încurajare înseamnă foarte mult, mai ales în situaţia ce s-a iscat în ultimii doi ani la Ropcea, când au fost deschise primele clase cu limba ucraineană de predare.
Iată, a mai trecut un început de septembrie, cu un nou început de an școlar și cu încă o sărbătoare a limbii materne. Și, din păcate, ca și în anii precedenți, țopăiturile și chiuiturile stridente ale unor participanți la manifestarea care în acest an a avut loc în Teatrul Academic din Cernăuți, a lăsat multora un gust amărui și o tristețe greu de retușat.
Nu cred că ar trebui să stăm mult pe gânduri pentru a răspunde la această întrebare. Şi nici nu pun la îndoială faptul că, odată ce ziua de 31 august a fost declarată şi oficializată în Patria noastră istorică ca Sărbătoare naţională a Limbii Române, trebuie să ne sincronizăm şi noi, românii din regiunea Cernăuţi, la pulsul Ţării...
Mă gândeam „La balul cenuşăresei”, ca titlu pentru aceste consemnări de la ediţia a XXIV-a a Sărbătorii „Limba Noastră cea Română”. Dar nu numai lipsa de prospeţime m-a făcut să renunţ la el. Nu s-a întâmplat minunea ca în binecunoscuta poveste, adică să bată ceasul magic şi umila cenuşăreasă să reapară în chip de prinţesă. Şi-apoi, nici limba noastră nu e o cenuşăreasă, chiar dacă multora dintre noi nu le pasă, lăsând-o într-o stare de plâns.
Dintr-odată mi s-a înseninat pe suflet. Ceva foarte duios a ajuns la urechile mele. „Te-ai sculat, puiul mamei”, am auzit-o, îngânând dulce în română, pe mămica aplecată deasupra căruciorului, care până atunci a conversat la telefon doar în ucraineană.
„Nu vă ruşinaţi niciodată că sunteţi români şi să vorbiţi în limba mamei. Omul cu cât mai multe limbi cunoaşte, cu atât e mai bogat şi deştept. Numai un prost se ruşinează de graiul matern şi de neamul său, pe când cei deştepţi se mândresc că ştiu mai multe limbi”.