„ NE-A UNIT EMINESCU ŞI DRAGOSTEA DE GRAI”
Umbra soţului, când cel mai învăţat bărbat al Boianului şi cel mai mare patriot român era în viaţă, transfigurându-se în steaua lui călăuzitoare pe pământul slăvit al Vechii Dacii, după trecerea în eternitate a ilustrului şi eruditului profesor Vasile BIZOVI, învăţător Emerit al Ucrainei, profesoara Eleonora BIZOVI e cea care ţine mereu aprinsă dragostea de Limbă, Neam şi ŢARĂ. Adevărul e că prin firava, dar energica şi combativa sa soţie, patriotul Vasile BIZOVI şi-a lăsat sufletul aici, pe pământ, - „Din Boian la Vatra Dornei”.
să nu te lepezi de numele tău, căci acest nume m-a salvat de la moarte…
„Îmi doresc un Tricolor micuţ ca să-l pot pune pe televizor şi să-l privesc, când mă doboară dorul de Patria noastră istorică - România..."
Dacă ai fi rus sau măcar ucrainean aş mai încerca să pun un cuvânt pentru tine… Dar cu naţionalitatea şi familia ta...
În aceste zile de jale, de maximă încordare, vreau să-mi exprim și eu părerea și neliniștea în paginile ”Zorilor Bucovinei”, ziar apreciat pentru veridicitate, poziția cetățenească și dragostea de neam nu numai de românii din cele patru raioane ale regiunii noastre, ci și de ucrainenii de bună credință, cu care trăim de secole în pace și prietenie
„Pe timpul sovieticilor, lucram în kolhoz, creşteam viermi de mătase..."
Bucovina e plaiul nostru natal ce constă dintr-o succesiune de deal şi vale, aşa cum reiese din primele versuri ale „Mioriţei”: „ Pe-un picior de plai,/ pe-o gură de rai.” Această imagine a spaţiului mioritic fiecare o păstrează în inima sa. Ni-i drag acest loc, unde am văzut pentru prima oară lumina zilei, precum şi oamenii care, prin faptele lor, l-au făcut şi mai frumos. Oare îi cunoaştem pe toţi românii care au contribuit la înflorirea culturii în Bucovina? Nu, desigur. Dar despre un Om care şi-a realizat destinul creator ce i-a fost hărăzit cunosc multe. Este vorba de boinceanul Vasile Bizovi.
În calitate de bucovinean refugiat din Nordul Bucovinei (Reg. Cernăuți), de veteran de război și de membru al Soc. M. Eminescu din Cernăuți exprim o părere în legătură cu situația politică extrem de periculoasă prin care trece Ucraina, amenințată cu scindarea și dispariția sa ca stat național de pe harta Europei. Pentru salvarea Ucrainei cred că trebuiesc respectate principii și luate, fără întârziere, unele măsuri:
De-a lungul secolelor, localitatea Costiceni s-a mândrit cu oameni harnici, frumoși la suflet și binevoitori, care veneau în ajutorul consăteanului, aflat în primejdie. Au îndurat consângenii mei foamete, războaie, boli incurabile, calamități naturale și artificiale, însă nicicând n-au uitat de buna cuviință, de milă și de omenie față de aproapele său. Urmașii plugarilor voinici, țăranilor gospodari, răzeșilor domnești, care prin munca lor istovitoare și cinstită își asigurau existenţa, acum posedă alte virtuţi. Ce-i drept, avem și în prezent oameni cinstiți și buni, care muncesc cu multă sârguință pentru a-şi asigura familiile, dar avem și oameni de buruiană rea, la care predomină devizul „Banul și fudulia – conduce omenia”.
Se spune că timpul e o comoară scumpă, dar oamenii nu-și dau seama și nu prețuiesc această avuție. Timpul rezolvă multe probleme și alină dureri. Iată că au trecut 14 ani de când soțul meu Vasile Bizovi a plecat ca să nu se mai întoarcă. Poate e fericit acolo sus… A fost un luptător înflăcărat pentru drepturile românilor din nordul Bucovinei, un fiu devotat baștinei sale. A trăit ca să ridice în slăvi Boianul, cântat de Marele nostru Eminescu. A suferit mult din cauză că nu avea o biografie ”curată”, fiind etichetat ca fiu de culac, revenit la vatră pentru a lupta cu dușmanii națiunii noastre românești.
Un pictor din sfere mai înalte i-a ornat corola destinului cu cea de-a 75-a rotaţie în jurul soarelui. La 20 decembrie a bătut ceasul aniversar pentru maestrul Ion Vătămăniţă, pictorul care a ilustrat numeroase cărţi...
I-au plăcut şi îi plac şugubeţului moş din Mălineştii Noua Suliţei, Porfir SANDULEAC, glumele şi poveştile gogonate. Or, aşa e firea lui generoasă şi glumeaţă din creştet, din rădăcină, pusă pe un umor ce mereu îi creşte nu doar picioare, ci şi aripi, căci e înzestrat de Dumnezeu cu un dar menit de a-i înveseli pe oameni. Astfel, corespondentul nostru netitular ne-a delectat până la lacrimi cu urături şi colinde inedite din vremuri frumoase, din tinereţile sale pline de pozne şi farmec. Cum i-a urat mătuşii Iftimia, care avea fată mare de măritat, n-a uitat nici până azi.
Fiindcă nu împlini-se încă nici 5 anişori când îi decedase tata, mezinul fecioraş, Porfir SANDULEAC, a avut o copilărie nu dintre cele fericite. Mamă-sa, Mariuca, rămasă văduvă cu 6 copii, n-a avut când îl răsfăţa, ci, mai degrabă, l-a pus la treabă. A terminat doar 2 clase la români, mai mult la şcoală n-a umblat, fiindcă era război, lucra plugar, muncea pe ogoarele celor bogaţi. Şi cu toate că pe atunci erau timpuri anevoioase, moşul de la Mălineşti îşi aminteşte cu bucurie de anii copilăriei, adolescenţei şi tinereţii.
E regretabil şi dureros, însă uneori trebuie să spunem şi adevărul, cu toate că nu prea place nimănui. Or, cum se spune, adevărul umblă cu capul spart. Şi oare mai are cineva nevoie de el? Oricum îl spunem...