În ziua de 20 februarie s-au ținut ore de patriotism și eroism, atât pentru eroii Maidanului, cât și pentru cei care luptă eroic acum pe frontul din Ucraina. La lecțiile de istore, literatură, dar și la toate celelalte.
Mi-i drag de la un capăt la altul satul natal – Hruşăuţi-Voloca Plaiul lui Vodă, cum îi mai spunem cu gândul la legendele despre viteazul Voievod Ştefan cel Mare, care şi-a purtat paşii pe aceste locuri străbune, repurtând o glorioasă victorie asupra leşilor în Codrii Cosminului, căci creşte şi înfloreşte, dă lumii talente veritabile, precum cântăreţul cu renume mondial, folcloristul Ioan Paulencu, Artist al
Ar fi putut trăi și trăi, fiindcă sunt atât de tineri, dar s-au sacrificat pentru Patrie, pentru apărarea Ucrainei. De acum din ceruri, dintre îngeri, îi vor proteja pe cei dragi! Astăzi, Bucovina își ia rămas bun de la cei mai buni fii ai săi, care și-au dat viață pentru Ucraina în războiul cu inamicul rus.
...preotului protoiereu mitrofor Ion GORDA, parohul Bisericii „Sfântul Nicolai” din comuna Voloca, protopop de Hliboca, îi datorăm parastasele de pomenire, organizate în fiecare an la Fântâna Albă, unde la 1 aprilie 1941 au fost masacraţi sute de români, pelerinajele şi serviciile divine, oficiate, în fiecare luni la Paşti, la Stejarul lui Ştefan cel Mare din inima Codrilor Cosminului, în memoria vitejilor ostaşi care au apărat dreapta credinţă, de nu, eram turciţi. Astfel, părintele Ion, ca şi Voievodul Ştefan cel Mare şi Sfânt, ne oferă un exemplu viu de unitate prin credinţă, pe care trebuie s-o dovedim şi noi în prezent, păstrându-ne ce-i al nostru din moşi-strămoşi – credinţa, limba.
Asociația „Pământul strămoșesc” de dincolo de frontieră, despre care am scris chiar la finele anului trecut, a organizat o nouă activitate frumoasă. E o Asociație care vrea să aducă în fața celor prezenți atât meșteșugurile vechi, date uneori uitării, cât și alte tradiții ale namului nostru.
Adevărul e că rădăcinile-mi sunt ascunse în inima veşniciei satului natal, Hruşăuţi-Voloca. Iubesc acest colţ de rai mioritic cu fineţea pitorescului ce captivează, cu oameni harnici şi gospodari, adevăraţi patrioţi ce-şi iubesc neamul, limba, portul şi tradiţiile populare.
După înfrângerea Revoluţiei de la 1848 din Transilvania, considerat duşman, Aron Pumnul a fost condamnat la moarte de autorităţile maghiare . Pentru a scăpa cu viaţă, deghizat în cerşetor, desculţ, a trebuit să fugă la fraţii de peste Carpaţi, se refugiază la Cernăuţi, unde se manifestă ca un adevărat „Apostol al românismului”, contribuind la deşteptarea conştiinţei naţionale a românilor bucovineni, „partea cea mai luminoasă a activităţii sale”, scria Constantin Loghin.
Sărbătorile de iarnă sunt întotdeauna așteptate și dorite. Multe la număr, aflate într-o peroadă când cel puțin la țară, nu prea este de lucru, pe afară, ele ne vin cu bucurie. Mai bine zis ne-au venit întotdeauna. Anul acesta pentru prima oară, cel puțin de când țin minte eu, sunt umbrite de o mare tristețe. Da, am avut și pandemia, care ne-a ținut închiși și cu măști la gură, dar totuși era ceva pentru întreg globul. Iar acum ne punem toți întrebarea firească: de ce noi?, de ce țara noastră? Răspunsuri ar fi multe, le înțelegem, dar rămânem cu durerea și suferința, cu teama că nu știm ce ne va aduce ziua de mâine. Totuși necătând la toate problemele ce le avem, or, s-a mai adăugat și curentul electric, care prin satele noastre, mai mult nu este, decât este. Dar se vede că așa ne este soarta și trebuie să le trecem pe toate. Întorcându-mă la frumoasele sărbători de iarnă, cum spuneam mai sus, cam triste acum, dar totuși au venit, le-am petrecut. Una dintre cele mai iubite, aflate spre finele acestui șirag de sărbători, este Iordanul, sau Botezul Domnului. Este sărbătoarea curățirii, a purificării, a speranței. Necătând la vremurile de afară, slavă Domnului, măcar timul probabil este benefic cu noi în acest an, deși poate și puțină zăpadă, nu ne-ar strica. Dar avem înainte luna lui Făurel, care ne poate aduce oricând surprize meteorologice. Deci în ciuda vremurilor ce bântuie, lume multă s-a adunat azi în bisericile noastre pentru a sărbători Botezul Domnului, dar și pentru a ne ruga, așa cum facem pe parcursul a unui an întreg aproape, pentru pace și sănătate. Pentru
Diaconul Ion Creangă, teolog rafinat, spunea că dragostea preotului față de păstoriții săi trebuie să fie asemenea iubirii cu care Dumnezeu îmbrățișează lumea. Or, preotul este chemat să devină icoana nemijlocită a lucrării şi prezenței Mântuitorului Hristos în lume. Iar dragostea apare ca o calitate esențială a slujirii preoțești, a cărui ultim scop este mântuirea oamenilor. Virtuțile preotului trebuie să strălucească în toate împrejurările vieții sale prin tot ceea ce face. De asemenea har din partea lui Dumnezeu, miruit cu puterea săvârșirii Sfintelor Taine, prin care omul participă la viața divină, s-a bucurat cu vrednicie preacucernicul părinte Vasile Covalciuc, protopop de Storojineţ, care, la 14 ianuarie curent, de Sfântul Vasile pe stil vechi, şi-a sărbătorit cea de-a 60-a aniversare de la naştere şi patronul protector- Sfântul Vasile cel Mare.
„A FI ROMÂN NU E UN MERIT…, CI O DATORIE, SPUNEA EMINESCU. Pentru patriotul Vasile Botă din Boian, a fi român înseamnă totul - însăşi viaţa în esenţa existenţei sale . Or, Român cu suflet mare, casa sa e mereu cu uşile deschise. Dacă ai trecut prin Boian şi n-ai fost musafir poftit de dl Vasile, înseamnă că nu eşti român. O clipă petrecută în casa patriotului Vasile Botă înseamnă o veşnicie alături de strămoşi. Părtaşi la această veşnicie, i-am trecut pragul împreună cu fotoreporterul Nicolae Hauca în ajun de An Nou, Sfântul Vasile pe stil vechi. Ospitalier, ne-a primit cu sufletul deschis, dornic de români. Nu e pentru prima dată când îi trec pragul casei. Îl ştim ca cel mai mare Patriot al Boianului.
Ion Bujora, soldat din cadrul unităţii militare A 7186...
E o durere sfâşietoare. O moarte lentă pentru cei scumpi şi dragi, pentru familia Eroului. Inima curajoasă a românului din Dinăuţi, comunitatea Noua Suliţă, comandantul plutonului de recunoaștere al batalionului 2 țintași, locotenentul Dumitru Istrati, care a murit în luptele crâncene din Bahmut, a încetat să mai bată. Au anunțat pe pagina de Facebook a comunității teritoriale a orașului Noua Suliţă. Eroul şi-a dedicat o parte din viață lucrului în organele locale de autoguvernare - mai întâi în Consiliul satului Dinăuţi, mai târziu în biroul Comitetului Executiv al Consiliului orașului Noua Suliţă. Mereu atent, a venit în ajutorul fiecărui vizitator, a tuturor celor care au cerut ajutor.
Partea ucraineană nu a comentat încă apelul lui Kiril. „Eu, Kiril, Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii, fac apel la toate părțile implicate în „conflictul intern” să înceteze focul și să stabilească un armistițiu de Crăciun de la ora 12:00 a zilei de 6 ianuarie până la ora 24:00 a zilei de 7 ianuarie, astfel încât ortodocșii să poată participa la slujbele din ajunul și ziua de Crăciun”, scrie pe site-ul oficial al Bisericii Ortodoxe Ruse, transmite agora.md.
Se spune că satul îl fac oamenii, hărnicia şi priceperea lor. Satul meu natal, Boian, a avut noroc de oameni de seamă, oameni care au pus suflet în tot ceea ce au făcut pentru sat, pentru urmaşi, precum profesorii Vasile şi Eleonora Bizovi, pictorul Ion Sfeclă, Vasile Botă, preotul Boris Ţapu, de primari gospodari, buni administratori, precum Ion Jalbă, Gheorghe Demenciuc. Iar actualul Aurel Babii, în pofida faptului că e tânăr, e unul dintre cei mai buni şi harnici, pricepuţi şi descurcăreţi gospodari ai satului, e cel mai stimat şi apreciat primar al Boianului. Sunt convins că şi manifestările dedicate jubileului de 500 de ani le va organiza cu suflet şi dăruire precum o face de fiecare dată.
Nu există bucurie, fericire mai mare decât să începi Anul Nou alături de o personalitate de la care ai mereu ce învăţa, care e model de demnitate şi patriotism. … “Nu e cadou mai de preţ pentru mine, decât o carte. Acum, când nu prea avem acces la Internet, dar nici la curentul electric, care se întrerupe permanent din cauza bombardamentelor infrastructurii energetice, cel mai plăcut lucru e să lecturezi o carte, chiar şi la flacăra lămpii. Ştiam de apariţia cărţii “Martirii. M-am identificat cu un pelerin pe drumul sufletului românesc”, iar acum mi-aţi făcut un cadou împărătesc, cea mai mare bucurie, căci nu e fericire mai mare pentru mine, decât să încep Noul An cu citirea acestei cărţi cu suflet românesc”, a mărturisit, cu lacrimi în ochi, Doamna Limbii Române, curajoasa luptătoare pentru perenitatea Neamului, profesoara Eleonora Bizovi.