28 martie 2024
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

NU S-AU DEZIS DE STRĂBUNI III (continuare)

1 octombrie 2013 | Categorie: Social

Românii bucovineni, care nu şi-au trădat strămoşii din morminte, au fost nimiciţi, şterşi de pe faţa acestui pământ, găsindu-şi sfârşitul în chinuri cristice în iadul stalinist. Or, şi-au jertfit tinereţea pentru idealul naţional, pentru că şi-au iubit cu adevărat ţara de obârşie şi graiul. Astăzi, când vremurile apasă din nou cu o putere distrugătoare peste fiinţa noastră naţională, iar unii boinceni se înstrăinează de grai şi neam, îi întreb: „Oare jertfele martirilor să fi fost zadarnice? Treziţi-vă din „somnul cel de moarte”, nu-i faceţi pe străbuni să lăcrimeze în morminte! Fie-vă de bun augur exemplul altor bucovineni cu suflet de român, bunăoară, cel al Românilor din Ropcea, care au tras învăţăminte şi în anul curent nu şi-au dat copiii în clasa ucraineană, înţelegând că fără graiul matern copiii lor nu vor avea viitor, nu vor fi stimaţi şi respectaţi, căci cine se leapădă de neam, de limba strămoşilor, e desconsiderat chiar şi de străini ca fiind un om de nimic, fără demnitate”.

NU S-AU DEZIS DE STRĂBUNI II (continuare)

28 septembrie 2013 | Categorie: Social

Norocul lui Mihai BOTA a fost că l-a ajutat şi susţinut bunul său prieten Toader Jalbă, care se afla printre conducătorii kolhozului şi n-a procedat precum alţi activişti comunişti din sat, nu i-a năpăstuit pe consăteni, ci i-a sprijinit şi protejat. Astfel, după ce s-a înscris „benevol” în kolhoz, i-au luat cele 17 hectare de pământ la stat, caii şi alte bunuri, adică, după ce a fost „deschiaburit”, iscoadele bolşevice încă mult timp nu l-au lăsat în pace pe Mihai BOTA din Boian, căci era considerat şi el „duşman al poporului”, alături de fratele său Ion şi vărul Gheorghe al lui Grigore Dârda, care au fost expropriaţi, arestaţi şi întemniţaţi. Primul a fost judecat la 8 ani de detenţie, iar al doilea – la 10 ani de închisoare.

NU S-AU DEZIS DE STRĂBUNI

25 septembrie 2013 | Categorie: Social

Aripa neagră a urgiei staliniste n-a cruţat nici familia lui Nicolae BOTA din s. Boian-Hliniţa, raionul Noua Suliţă. Şi-apoi se pare că din aceste infernale suferinţe boincenii ar fi trebuit să tragă învăţăminte, cu atât mai mult că mulţi români de-aici şi-au jertfit atunci tinereţea şi chiar viaţa pe altarul neamului pentru libertate, credinţă, pentru perpetuarea graiului matern şi a valorilor naţionale. Dar, spre regret, pe moşia cronicarului Ion Neculce, cântată în „Doina” lui M. Eminescu, se răresc rândurile celor cu inimă română, din pleiada celor mai vârstnici şi mai tineri cu adevărată iubire de Grai şi Ţară în suflet au mai rămas doar câţiva ...

AU FOST ŞI EI PE LISTA NEAGRĂ...

17 august 2013 | Categorie: Social

„MULŢI S-AU DUS ÎN PĂMÂNT CU DORUL DE FRATE ÎN INIMĂ” Nicolae ROGOVEI, ca şi majoritatea familiilor din ţinut, a avut de suferit mult în consecinţa „eliberării” pământului străbun de către iscoadele staliniste. Ocupanţii străini le-au împărţit arme „stribocilor”, care urmau să păstreze ordinea publică şi să ocrotească liniştea oamenilor, însă aceştia, sub pretextul apărării lor, prădau şi omorau.

AU FOST ŞI EI PE LISTA NEAGRĂ...

9 august 2013 | Categorie: Social

Printre cei 500 de voloceni care au fost incluşi de primarul de atunci pe lista neagră a deportărilor a fost şi familia lui Nicolae ROGOVEI din s. Voloca, raionul Hliboca, Adâncata. Când iscoadele staliniste au trunchiat Bucovina de la Ţara-mamă, Nicolae era încă un copil mic, avea doar 10 anişori. Era, după cum mi-a mărturisit, ca mai toţi băieţii, un „drăcuşor neastâmpărat”, căci, cu toate că era încă crud la minte, ochii lui ageri şi picioruşele desculţe şi repejoare pătrundeau şi prin întunericul adus de bolşevici, când oameni nevinovaţi erau împuşcaţi fără pic de milă.

„MULŢI S-AU DUS ÎN MORMÂNT CU VISUL ŞI SPERANŢA NEÎMPLINITĂ” (III)

3 august 2013 | Categorie: Social

Când, în 1940, Bucovina a fost răpită de sovietici, aproape că n-a existat familie, care să nu fi suferit în consecinţa „eliberării” ţinutului de către armata bolşevică. Având rude în România, Mircea Socolovschi a fost mereu supravegheat de organe. Iar până în anii’ 90 nici n-a avut posibilitate să-şi viziteze rudele de după sârma ghimpată, instalată de cotropitorii străini până şi în inimile românilor din nordul Bucovinei. A trăit şi el mereu cu dorul şi speranţa în suflet.

„MULŢI S-AU DUS ÎN MORMÂNT CU VISUL ŞI SPERANŢA NEÎMPLINITĂ” (II)

1 august 2013 | Categorie: Social

Mihai Socolovschi, tatăl lui Mircea, născut în 1913, făcea armata la Vânători de Munte şi a participat la luptele din Crimeea, unde a fost luat prizonier de ruşi. Vreo doi ani a muncit forţat în Tula, Rusia, apoi a fost dus la muncă silnică la o mină din Donbas. Când se întorcea acasă, după şapte ani de chin, era istovit de foame, încât de abia se ţinea sufleţelul în el. A ajuns noaptea la gară şi a trecut pe la socri, care, ştiind că au fost prădaţi de două ori, încât fiica lor rămase doar cu cămaşa de pe ea, i-au dat ginerelui izmene şi cămaşă nouă, să aibă cu ce se schimba.

„MULŢI S-AU DUS ÎN MORMÂNT CU VISUL ŞI SPERANŢA NEÎMPLINITĂ”

25 iulie 2013 | Categorie: Social

Nu demult, un jurnalist din Ţară m-a întrebat cum îmi găsesc interlocutorii. Cred că sufletele înrudite, în inima cărora arde acelaşi foc de dor, se găsesc singuri, au atracţie magnetică de la depărtări de zeci de ani. Astfel l-am cunoscut şi pe Românul din Pătrăuţii de Sus, Mircea Socolovschi, care, modest din fire, dar îndrăzneţ în cuget şi simţire românească, ca o umbră tainică şi veghetoare a bătrânului Dac, e prezent mai la toate manifestările noastre culturale. Simplu la vorbă şi la port, poartă în piept un dor nestins şi în suflet o desagă de triste amintiri şi speranţa că vor sosi alte timpuri, când românii din nordul Bucovinei nu se vor simţi străini pe pământul strămoşesc.

„ELIBERAREA” NOASTRĂ, A ROMÂNILOR, CONTINUĂ, SE CAUTĂ NOI METODE PENTRU A NI SE DISTRUGE NEAMUL

12 iulie 2013 | Categorie: Social

Torturaţi în închisorile NKVD-iste, distruşi fizic şi moral în lagărele de muncă silnică din Donbas şi Onega, deportaţi în îngheţurile siberiene şi în pustiurile kazahe, românii noştri, prinşi în ghearele morţii, decedau cu dorul în suflet, cu numele Ţării şi celor dragi pe buze. Toader PENTELEICIUC n-a aflat nici până în prezent unde şi-a găsit liniştea veşnică tatăl său Petrea. Dar e sigur că sufletul părintelui său, care îşi iubea baştina, nu-şi putea găsi liniştea şi consolarea în pământ străin, departe de glia străbună, de casă şi familie. Or, ca şi ceilalţi români din Voloca, care în consecinţa represiunilor staliniste au închis ochii pe veci în neagră străinătate, Petrea PENTELEICIUC a fost aruncat într-o groapă comună ca să i se şteargă urma.

„ELIBERAREA” NOASTRĂ, A ROMÂNILOR, CONTINUĂ, SE CAUTĂ NOI METODE PENTRU A NI SE DISTRUGE NEAMUL

8 iulie 2013 | Categorie: Social

După arestarea lui Petrea PENTELEICIUC ca „duşman al poporului”, începu adevăratul infern pentru membrii familiei sale. Averea, agonisită în sudoarea frunţii, le-a fost confiscată de sovietici, care le-au luat şi grajdul cu tot cu şură, şi pământul, iar în frumoasa curte a acestui harnic gospodar de frunte din Voloca au construit o fermă de cai şi vite. O parte din pitoreasca livadă cu pomi fructiferi, sădită de Petrea după ce se întoarse din Canada, a fost distrusă. Dar feciorul Toader şi mama sa nu prea îşi îndulceau sufletele, rănite de durerea despărţirii de soţ şi părinte, nici cu rodul arborilor rămaşi, căci până şi cireşele trebuiau culese şi date la stat, la fel precum carnea, grâul etc. O dată în zi gospodarii trebuiau să facă de mâncare şi să le aducă lucrătorilor de la primărie. De nu îndeplineau ordinul, erau rău pedepsiţi.

„ELIBERAREA” NOASTRĂ, A ROMÂNILOR, CONTINUĂ, SE CAUTĂ NOI METODE PENTRU A NI SE DISTRUGE NEAMUL

7 iulie 2013 | Categorie: Social

Calvarul spre Golgota a început pentru românii din nordul Bucovinei în 1940, odată cu „eliberarea” ţinutului, din rădăcini românesc, de către iscoadele bolşevice. Numai în pitoreasca comună de vrednici români – Voloca pe Derelui – 513 de băştinaşi, mai mult de jumătate de sat, au fost înscrişi în lista neagră a deportărilor, fiind clasificaţi ca „duşmani ai poporului”. Un destin tragic i-a pregătit soarta şi gospodarului de frunte Petrea PENTELEICIUC al lui Toderică din s. Voloca, raionul Hliboca (fostul Adâncata), care , fiind considerat „duşman al lui Lenin”, a fost întemniţat, sfârşindu-şi zilele, după 5 ani de torturi şi chinuri îngrozitoare, într-o închisoare din Ucraina Apuseană. Or, noii stăpâni, punându-şi scopul să distrugă populaţia românească băştinaşă din Bucovina răpită şi înstrăinată de Ţară, i-au întemniţat şi deportat pe cei mai destoinici fii ai baştinei ca să li se şteargă urma şi neamul.

PÂNĂ CÂND S-A PRELINGE ULTIMA LACRIMĂ DE SÂNGE

12 iunie 2013 | Categorie: Social

Primarul Elena NANDRIŞ, preotul Dumitru MIŢIŢEI, profesoara Ana GOSTIUC, gospodarul Sain MÂNDRESCU, cu contribuţia căruia a fost înălţat Monumentul comemorativ al victimelor regimului totalitar, cei care veghează neuitarea eroilor neamului, înscrişi cu sânge pe această simbolică cruce din Buda-Mahala, ţin mereu vie candela amintirii în sacra catedrală a martirilor până când s-a prelinge ultima lacrimă de sânge, ultima picătură de durere, se vor cicatriza rănile ce încă au rămas deschise. Dacă e posibil ca ele să-şi găsească tămadă vreodată.

PÂNĂ CÂND S-A PRELINGE ULTIMA LACRIMĂ DE SÂNGE

11 iunie 2013 | Categorie: Social

NUMAI PE CRUCE N-A FOST RĂSTIGNITĂ Printre măhălenii cu neuitare şi amintiri dureros de vii în suflet, care au venit şi în acest an, duminica precedentă, de Ziua Eroilor, să îngenuncheze şi să aprindă o lumânare în memoria rudelor la Troiţa înălţată întru glorificarea martirilor din Buda-Mahala, raionul Noua Suliţă, am întâlnit-o şi pe Maria TASARCIUC, care la vârsta-i înaintată de 85 de ani, de 72 de ani îi brăzdează lacrimile obrajii şi îi sângerează încă rănile sufleteşti. Era o adolescentă de doar 13 ani, când au fost ridicaţi şi duşi în Siberia, unde şi până acum plâng osemintele părinţilor ei ce nu-şi pot afla liniştea veşnică sub gheţarii din neagra străinătate.

PLÂNG ŞI SUSPINĂ SUFLETELE CELOR OMORÂŢI FĂRĂ VINĂ (II)

4 iunie 2013 | Categorie: Social

Iscoadele bolşevice au adus apoi lipoveni de la Fântâna Albă, care au săpat câteva gropi şi i-au aruncat şi pe cei morţi, şi pe cei vii, apoi cu un buldozer i-au acoperit cu lut, făcându-i una cu pământul. Câteva zile a „umblat” acolo poiana cu cei îngropaţi de viu. Ca să şteargă urmele masacrului, mai târziu, bolşevicii au arat poiana şi au semănat pădure de brazi. Dar oricum, memoria eroilor e vie, căci în fiecare brad, crescut pe osemintele celor măcelăriţi, se zbate un suflet de martir. De frica şi groaza ce-a tras-o atunci, la 1 aprilie 1941, la Fântâna Albă, Ion Alerguş multă vreme n-a călcat în poiana plângerii, unde printre arbori descoperi cruci rătăcite, unde plâng şi suspină sufletele celor omorâţi fără vină.

PLÂNG ŞI SUSPINĂ SUFLETELE CELOR OMORÂŢI FĂRĂ VINĂ

3 iunie 2013 | Categorie: Social

Ion a lui Lazăr ALERGUŞ era în floarea vieţii şi înaripat de visul libertăţii, alături de cei doi fraţi şi o soră, care au reuşit să se refugieze în România, miercuri, în Săptămâna Mare, înainte de Paşti, s-a alăturat mulţimii, care, cuprinsă de dorinţa de a scăpa de asupritori, căci nu mai putea suporta fărădelegile comuniştilor, s-a îndreptat spre comandamentul militar raional pentru a primi învoirea de a trece frontiera în România.