25 februarie 2020
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

CUI LĂSĂM MOŞTENIRE DUREREA?

5 noiembrie 2013 | Categorie: Golgota neamului

Nu e o avuţie dorită, care le-ar aduce beneficii moştenitorilor. Însă nouă, românilor, aşa ne-a predestinat Dumnezeu, ca de rând cu bunurile materiale şi tezaurul spiritual să preluăm de la părinţi şi bunei acele mari dureri care le-au marcat întreaga viaţă.

MARTIRAJUL ROMÂNESC COPII AI DEPORTĂRILOR

4 noiembrie 2013 | Categorie: Golgota neamului

În politica criminală de genocid, călăii bolşevici nu au cruţat nici copiii. Împreună cu tânărul gospodar din Tereblecea, Toader Panciuc (35 de ani), şi soţia sa Ecaterina (28 de ani), în acel an de dureroasă amintire a fost deportată şi fiica lor Elena, care avea numai 3 anişori. Drept motiv a servit, cică, fuga fratelui Dumitru, împreună cu alţi flăcăi din sat, în România. Acestui Dumitru, care a căzut prizonier la Cotul Donului, i s-a pierdut urma. Astfel, oamenii fără nici o vină faţă de ţara sovietică şi noua orânduire, instalată pe vechiul pământ românesc al Bucovinei, au fost transformaţi în robi, în adevărate vite de muncă.

DESPĂRŢIŢI PRIN SÂRMA GHIMPATĂ CE SEPARĂ UN NEAM DE ACELAŞI SÂNGE

30 octombrie 2013 | Categorie: Golgota neamului

NU ŞI-AU ÎNSTRĂINAT COPIII DE GRAIUL STĂBUNILOR „Imperiul rus, cât a fost de puternic, înfiorător, jefuitor şi asupritor de popoare, cine a crezut vreodată, să-i fi spus, că se va sfârşi cu el. Şi totuşi s-a terminat cu uniunea sovietică, cât a fost de necuprinsă şi de neînvinsă, se va sfârşi şi cu actualul regim, care ne intimidează ca neam, ne ucrainizează şi nu ne consideră de oameni”, mi s-a destăinuit, cu durere în suflet, Maria GAZIUC din Hruşăuţii Hlibocii, o simplă ţărancă, care, sincer vorbind, nu poate privi fără lacrimi în ochi cum demnitatea naţională ne este călcată în picioare de fratele mai mare. A crescut şi educat patru copii, dar nici pe unul nu l-a înstrăinat de graiul străbunilor, de rădăcini. Or, cu toate urgiile pe care ni le-au adus bolşevicii după răpirea Bucovinei şi înstrăinarea românilor de Patria lor istorică, copiilor Mariei şi lui Viorel GAZIUC nu le-a spus nimeni că dacă vor învăţa în limba română nu vor avea „perspectivă”. Toţi patru au frecventat şcoala românească din localitate, învăţând foarte bine şi făcându-le părinţilor mare cinste nu doar în sat.

ÎN LOC DE ROMÂNIA – LA KRASNOIARSK

19 octombrie 2013 | Categorie: Golgota neamului

Numai datorită tatălui ei, familia n-a murit de foame. Pentru munca sa el primea de la abator copitele, cozile şi capetele vacilor sacrificate. Afumate şi curăţite de păr, aceste resturi erau fierte, amăgindu-i pe înfometaţi cu mirosul de carne.

NE-AU CHINUIT CA PE HRISTOS PENTRU CĂ ERAM ROMÂNI

16 octombrie 2013 | Categorie: Golgota neamului

Astăzi, când aud cum unii oameni mai tineri, născuţi din părinţi români, se leapădă de limbă şi de neam, sufletul mi se sfâşie de durere. Mă apasă povara bătrâneţilor, am trăit o viaţă lungă, dar nu pot uita chinurile îndurate în copilărie.

NU S-AU DEZIS DE STRĂBUNI IV

5 octombrie 2013 | Categorie: Golgota neamului

Flăcările mistuitorului calvar stalinist a pârjolit şi familia soţiei lui Nicolae BOTA, Felicia, bunelul căreia, Ambrozie Vartolomeu din Toporăuţi, împreună cu cei patru copii, căci unul a fost împuşcat de sovietici la frontieră, în 1940, a fost deportat în nordul Rusiei, regiunea Tiumen, unde au îndurat foame, ger şi sărăcie. A scăpat de neagră străinătate doar mama Feliciei, care era atunci căsătorită cu Adam-Vasile Chelba.

NU S-AU DEZIS DE STRĂBUNI III (continuare)

1 octombrie 2013 | Categorie: Golgota neamului

Românii bucovineni, care nu şi-au trădat strămoşii din morminte, au fost nimiciţi, şterşi de pe faţa acestui pământ, găsindu-şi sfârşitul în chinuri cristice în iadul stalinist. Or, şi-au jertfit tinereţea pentru idealul naţional, pentru că şi-au iubit cu adevărat ţara de obârşie şi graiul. Astăzi, când vremurile apasă din nou cu o putere distrugătoare peste fiinţa noastră naţională, iar unii boinceni se înstrăinează de grai şi neam, îi întreb: „Oare jertfele martirilor să fi fost zadarnice? Treziţi-vă din „somnul cel de moarte”, nu-i faceţi pe străbuni să lăcrimeze în morminte! Fie-vă de bun augur exemplul altor bucovineni cu suflet de român, bunăoară, cel al Românilor din Ropcea, care au tras învăţăminte şi în anul curent nu şi-au dat copiii în clasa ucraineană, înţelegând că fără graiul matern copiii lor nu vor avea viitor, nu vor fi stimaţi şi respectaţi, căci cine se leapădă de neam, de limba strămoşilor, e desconsiderat chiar şi de străini ca fiind un om de nimic, fără demnitate”.

NU S-AU DEZIS DE STRĂBUNI II (continuare)

28 septembrie 2013 | Categorie: Golgota neamului

Norocul lui Mihai BOTA a fost că l-a ajutat şi susţinut bunul său prieten Toader Jalbă, care se afla printre conducătorii kolhozului şi n-a procedat precum alţi activişti comunişti din sat, nu i-a năpăstuit pe consăteni, ci i-a sprijinit şi protejat. Astfel, după ce s-a înscris „benevol” în kolhoz, i-au luat cele 17 hectare de pământ la stat, caii şi alte bunuri, adică, după ce a fost „deschiaburit”, iscoadele bolşevice încă mult timp nu l-au lăsat în pace pe Mihai BOTA din Boian, căci era considerat şi el „duşman al poporului”, alături de fratele său Ion şi vărul Gheorghe al lui Grigore Dârda, care au fost expropriaţi, arestaţi şi întemniţaţi. Primul a fost judecat la 8 ani de detenţie, iar al doilea – la 10 ani de închisoare.

NU S-AU DEZIS DE STRĂBUNI

25 septembrie 2013 | Categorie: Golgota neamului

Aripa neagră a urgiei staliniste n-a cruţat nici familia lui Nicolae BOTA din s. Boian-Hliniţa, raionul Noua Suliţă. Şi-apoi se pare că din aceste infernale suferinţe boincenii ar fi trebuit să tragă învăţăminte, cu atât mai mult că mulţi români de-aici şi-au jertfit atunci tinereţea şi chiar viaţa pe altarul neamului pentru libertate, credinţă, pentru perpetuarea graiului matern şi a valorilor naţionale. Dar, spre regret, pe moşia cronicarului Ion Neculce, cântată în „Doina” lui M. Eminescu, se răresc rândurile celor cu inimă română, din pleiada celor mai vârstnici şi mai tineri cu adevărată iubire de Grai şi Ţară în suflet au mai rămas doar câţiva ...

AU FOST ŞI EI PE LISTA NEAGRĂ...

17 august 2013 | Categorie: Golgota neamului

„MULŢI S-AU DUS ÎN PĂMÂNT CU DORUL DE FRATE ÎN INIMĂ” Nicolae ROGOVEI, ca şi majoritatea familiilor din ţinut, a avut de suferit mult în consecinţa „eliberării” pământului străbun de către iscoadele staliniste. Ocupanţii străini le-au împărţit arme „stribocilor”, care urmau să păstreze ordinea publică şi să ocrotească liniştea oamenilor, însă aceştia, sub pretextul apărării lor, prădau şi omorau.

AU FOST ŞI EI PE LISTA NEAGRĂ...

9 august 2013 | Categorie: Golgota neamului

Printre cei 500 de voloceni care au fost incluşi de primarul de atunci pe lista neagră a deportărilor a fost şi familia lui Nicolae ROGOVEI din s. Voloca, raionul Hliboca, Adâncata. Când iscoadele staliniste au trunchiat Bucovina de la Ţara-mamă, Nicolae era încă un copil mic, avea doar 10 anişori. Era, după cum mi-a mărturisit, ca mai toţi băieţii, un „drăcuşor neastâmpărat”, căci, cu toate că era încă crud la minte, ochii lui ageri şi picioruşele desculţe şi repejoare pătrundeau şi prin întunericul adus de bolşevici, când oameni nevinovaţi erau împuşcaţi fără pic de milă.

„MULŢI S-AU DUS ÎN MORMÂNT CU VISUL ŞI SPERANŢA NEÎMPLINITĂ” (III)

3 august 2013 | Categorie: Golgota neamului

Când, în 1940, Bucovina a fost răpită de sovietici, aproape că n-a existat familie, care să nu fi suferit în consecinţa „eliberării” ţinutului de către armata bolşevică. Având rude în România, Mircea Socolovschi a fost mereu supravegheat de organe. Iar până în anii’ 90 nici n-a avut posibilitate să-şi viziteze rudele de după sârma ghimpată, instalată de cotropitorii străini până şi în inimile românilor din nordul Bucovinei. A trăit şi el mereu cu dorul şi speranţa în suflet.

„MULŢI S-AU DUS ÎN MORMÂNT CU VISUL ŞI SPERANŢA NEÎMPLINITĂ” (II)

1 august 2013 | Categorie: Golgota neamului

Mihai Socolovschi, tatăl lui Mircea, născut în 1913, făcea armata la Vânători de Munte şi a participat la luptele din Crimeea, unde a fost luat prizonier de ruşi. Vreo doi ani a muncit forţat în Tula, Rusia, apoi a fost dus la muncă silnică la o mină din Donbas. Când se întorcea acasă, după şapte ani de chin, era istovit de foame, încât de abia se ţinea sufleţelul în el. A ajuns noaptea la gară şi a trecut pe la socri, care, ştiind că au fost prădaţi de două ori, încât fiica lor rămase doar cu cămaşa de pe ea, i-au dat ginerelui izmene şi cămaşă nouă, să aibă cu ce se schimba.

„MULŢI S-AU DUS ÎN MORMÂNT CU VISUL ŞI SPERANŢA NEÎMPLINITĂ”

25 iulie 2013 | Categorie: Golgota neamului

Nu demult, un jurnalist din Ţară m-a întrebat cum îmi găsesc interlocutorii. Cred că sufletele înrudite, în inima cărora arde acelaşi foc de dor, se găsesc singuri, au atracţie magnetică de la depărtări de zeci de ani. Astfel l-am cunoscut şi pe Românul din Pătrăuţii de Sus, Mircea Socolovschi, care, modest din fire, dar îndrăzneţ în cuget şi simţire românească, ca o umbră tainică şi veghetoare a bătrânului Dac, e prezent mai la toate manifestările noastre culturale. Simplu la vorbă şi la port, poartă în piept un dor nestins şi în suflet o desagă de triste amintiri şi speranţa că vor sosi alte timpuri, când românii din nordul Bucovinei nu se vor simţi străini pe pământul strămoşesc.

„ELIBERAREA” NOASTRĂ, A ROMÂNILOR, CONTINUĂ, SE CAUTĂ NOI METODE PENTRU A NI SE DISTRUGE NEAMUL

12 iulie 2013 | Categorie: Golgota neamului

Torturaţi în închisorile NKVD-iste, distruşi fizic şi moral în lagărele de muncă silnică din Donbas şi Onega, deportaţi în îngheţurile siberiene şi în pustiurile kazahe, românii noştri, prinşi în ghearele morţii, decedau cu dorul în suflet, cu numele Ţării şi celor dragi pe buze. Toader PENTELEICIUC n-a aflat nici până în prezent unde şi-a găsit liniştea veşnică tatăl său Petrea. Dar e sigur că sufletul părintelui său, care îşi iubea baştina, nu-şi putea găsi liniştea şi consolarea în pământ străin, departe de glia străbună, de casă şi familie. Or, ca şi ceilalţi români din Voloca, care în consecinţa represiunilor staliniste au închis ochii pe veci în neagră străinătate, Petrea PENTELEICIUC a fost aruncat într-o groapă comună ca să i se şteargă urma.