COMEMORAREA MARTIRILOR LA STOROJINEŢ-MAIDAN
„Eliberarea” nordului Bucovinei de către armata sovietică în anul 1944 a provocat un nou exod al populației înspre România. Refugierea românilor în Ţară, în deosebi a tinerilor, a generat un val de arestări şi deportări a familiilor rămase la vatră. Mii de bărbați au fost mobilizați pe front sau au fost „vânaţi” de noul regim barbar
Crucea pe care o purtăm în suflet nu ni-i o povară, când simţim alături zvâcnirea inimii Patriei noastre istorice. Cu sentimente de pietate ne-a atins coardele cele mai sensibile ale sufletului dl ministru consilier Ionel Ivan, adjunct al şefului misiunii diplomatice române la Cernăuţi, evocând
„Eliberatorii” îşi băteau joc de românii băştinaşi, impunându-le dări insuportabile şi munci silnice, fără să le plătească o lițcaie. Prinşi în „raiul” bolşevic, în care nu se visaseră nici în cel mai înfricoşător vis şi din care nu mai aveau salvare,
Acum după 77 de ani de înstrăinare, ne putem închipui doar cât chin, zbucium, câtă răbdare, durere şi amar, sărăcie şi înjosire au avut de înfruntat românii înstrăinaţi şi uitaţi de Patria-mamă pentru o perioadă bună de timp. "Am avut mare noroc de Maria Percic, care stătea ascunsă în pădure de frică să nu fie arestată. Până la război făcuse serviciu la boierul Ilschi, iar în 1941, a fugit de ciuma sovietică împreună cu familia sa şi a boierului, ajungând tocmai în
„Înainte, fraţilor, ei nu vor îndrăzni să ne omoare!”.
Nefiind de data aceasta limitaţi în timp, grupul din jurul lui Octavian Bivolaru şi Dumitru Caulea s-a oprit mai întâi la Crucea înălţată în 1991 de Societatea ”Arboroasa”, astfel fiind evocat şi cel mai harnic dintre arboroseni, regretatul Dumitru Covalciuc
Într-o zi au venit şi după Constantin Macreniuc, tatăl lui Dumitru. „Străjerul i-a spus tatei că este aşteptat la primărie. Ştiind ce se întâmplă, înţelegând că n-o să-şi mai vadă casa şi pe cei dragi... Tata sta ascuns într-o scorbură de răchită şi ieşea doar noaptea. Astfel s-a chinuit mult timp, până s-au terminat chemările la primărie. Toţi erau în aşteptare, căci se zvonise că se întorc românii...
Cu un pios omagiu şi o coroană de flori a fost prezent distinsul diplomat român, dl Ionel Ivan, ministru consilier
Momente cutremurătoare a evocat cercetătorul Petru Grior, referindu-se la cei 77 de ani ce au trecut de la sângeroasele masacre ce a avut loc în lunile ianuarie şi februarie la Lunca şi la 1 aprilie 1941 la Fântâna Albă.
De foame oamenii făceau la copii borş din opinci…, mâncau coajă de copac, şobolani…
...dangătul clopotului Buga de la Putna s-a făcut auzit nu doar în întreaga Românie, ci şi în Ţara de Sus a Moldovei lui Ştefan cel Mare, vibrând armonios cu cel al Bisericii „Acoperământul Maicii Domnului”
Peste aceste morminte, în loc de flori şi lumânări, au fost aduse osemintele neaşteptaţilor ”eliberatori” –sacrilegiu de care doar stăpânirea sovietică era capabilă
Pe cei răniţi, în inima cărora încă pulsa viaţa, după mărturiile supravieţuitorilor, lipovenii îi omorau cu hârleţele... Fântâna Albă, populată de ruşi lipoveni, cu biserici somptuoase de rit vechi, cu turle şi altare frumoase spărgând nori, azi moare ... e un blestem de la Dumnezeu...
Ce a fost în realitate? Cum apare