O TROIŢĂ ÎN MEMORIA HOLOCAUSTULUI ROMÂNESC DE LA LUNCA
7 februarie 2016 | Categorie: Social
Au trecut 75 de ani de la masacrul din noaptea din 6 spre 7 februarie 1941, când lângă localitatea Lunca din actualul raion Herţa, sute de români nevinovaţi din satele Ostriţa, Voloca, Boian, Molodia, Horecea, majoritatea însă fiind din Mahala, au fost secerați pe malul drept al Prutului de gloanţele mitralierelor grănicerilor sovietici, au fost nimiciţi de baionetele şi paturile armelor călăilor bolşevici, unica vină a acestor români paşnici fiind dorinţa de libertate, de a scăpa de jugul asupritorilor, de a trăi în Ţara lor.
CÂND V-AŢI ÎMBRĂŢIŞAT ULTIMA DATĂ PĂRINŢII?
9 decembrie 2015 | Categorie: Social
„Cât se poate să scrieţi despre martiri, parastase şi cruci înălţate în memoria lor?! Mai bine, „Golgota” ori oricare altă societate ar face ceva bun pentru cei vii”, mi-a replicat un tânăr din mediul ziaristic. Probabil, mulţi din tânăra generaţie gândesc la fel, dar sunt atât de indiferenţi la toate acţiunile legate de comemorarea evenimentelor tragice din trecut, încât nu fac nici cel mai mic efort de a-şi exprima părerile. Într-adevăr, morţii n-au nevoie de lumânarea, felia de pâine dată de pomană sau de lacrimile noastre. De toate acestea au nevoie sufletele celor vii, pentru a trăi în linişte şi împăcare, în lumina dragostei creştine. Şi sunt ferm convinsă că toate acestea pomeniri nu sunt zadarnice, ci ţin de „ceva bun pentru cei vii”.
CA SUFLETELE LOR SĂ NU-ŞI STRIGE DUREREA
1 decembrie 2015 | Categorie: Social
De altfel, cea mai grea cruce, care a apăsat pe umerii părinţilor şi buneilor, străbuneilor noştri a fost cea a deznaţionalizării, deportărilor şi foametei. De fapt, ea a început nu în 1946, precum scriu unii istorici, ci în 1944, odată cu „eliberarea” nordului Bucovinei de către iscoadele sovietice prin represiuni, deportări, dajdii, calvarul stalinist culminând cu foametea organizată din 1946-1947.
CRUCEA MAMELOR CU ARIPI DE ÎNGER
19 noiembrie 2015 | Categorie: Social
Cu ecoul rugăciunilor ocrotitoare ale mamei sale în suflet, supravieţuitorul exilului a stăruit să facă ceva edificator în memoria tuturor mamelor care s-au sacrificat pentru copiii lor, crescându-i, chiar şi acolo printre străini, în legea noastră creştinească şi dragoste pentru limba română.
NECAZURILE MARI DIN SIBERIA, BUCURIILE MICI DE ACASĂ
8 noiembrie 2015 | Categorie: Social
Era încă un copil crud la minte, dar durerea după tatăl îngropat în Siberia îi încolţise în suflet, urmărindu-l toată viaţă. S-a liniştit la vârsta crepusculară, când i-a înălţat o cruce lângă sfântul locaş unde părintele său s-a rugat în tinereţe, numele lui Simion Voronca fiind înscris şi pe Crucea comună a martirilor horeceni.
DE-AR FI INIMA DE PIATRĂ…
23 octombrie 2015 | Categorie: Social
Grigore Voronca a trecut prin experienţe amare – mai întâi în exilul din Siberia, apoi în viaţa de acasă. Deşi n-a reuşit să facă nici un an la şcoala românească, adică până în 1940, învăţând primele clase în limba rusă, în Siberia, iar mai apoi lucrând până la pensionare într-un mediu lingvistic străin, vorbeşte o română frumoasă, corectă .
Situaţia locuitorilor din Ţinutul Herţa în primul an de dominaţie a puteii sovietice (1940-1941)
28 iunie 2015 | Categorie: Social
Pe data de 29 iunie 1940, în ziua Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, în târgul Herţa, un însemnat punct comercial din partea de nord a Moldovei, baştina iluministului Gheorghe Asachi, au intrat tancurile sovietice, care aveau misiunea să pătrundă în interiorul României.
NU ŞI-A PLÂNS ÎNCĂ TOT AMARUL
20 iunie 2015 | Categorie: Social
Florica Gostiuc, o bătrânică de 85 de ani, mai mult plânge decât vorbeşte, căci încă nu şi-a răcorit sufletul, nu s-a eliberat de necazul adunat în aproape cincisprezece ani de exil.
LA CRUCILE MARTIRILOR SĂ NU UITĂM ŞI DE CEI VII
8 iunie 2015 | Categorie: Social
În marele sobor al sfinţilor din toate timpurile şi de pretutindeni, avem mucenicii noştri, de la care luăm curaj şi puterea de a rezista... Aproape fiecare familie de români din ţinutul nostru are în cer un înger păzitor din acei copilaşi morţi de foame şi ger .
MASACRUL DE LA FÂNTÂNA ALBĂ – O RANĂ DESCHISĂ PENTRU NEAMUL ROMÂNESC
30 martie 2015 | Categorie: Social
Constantin Moroşanu, preşedintele Asociaţiei „Prietenii Basarabiei, Bucovinei şi Ţinutului Herţa” din Darabani, prin înrădăcinarea tradiţiei de a comemora jertfele regimului totalitar stalinist, ne-a luat parcă o parte din povară, uşurându-ne greul durerii ce ne ţine ca într-un cleşte de zeci de ani – de când am fost înstrăinaţi de Patrie, înrobiţi, de când a început „eliberarea” Bucovinei şi Ţinutului Herţa, nimicirea şi deznaţionalizarea noastră, a românilor autohtoni.
HOLOCAUSTUL ROMÂNESC DE LA FÂNTÂNA ALBĂ. CE RĂMÂNE DINCOLO DE EFERVESCENŢA DISCUŢIILOR?
30 martie 2015 | Categorie: Social
manifestările „Golgotei” sunt marcate de tristeţe şi durere, nu se încadrează în acţiuni spectaculoase... fiind urmaşii unui neam martirizat, trebuie să-i moştenim şi durerile
DIN NEAMUL CELOR NESUPUŞI
3 martie 2015 | Categorie: Social
Tatăl şi-a impus fiii să sară din tren şi să se întoarcă pe furiş acasă. Se temea că vor fi omorâţi cu toţii ori vor pieri în drum, de foame şi ger...
DRAMA ROMÂNILOR DIN ISTORICELE PROVINCII A FOST O TRAGEDIE A ÎNTREGULUI POPOR ROMÂN
25 februarie 2015 | Categorie: Social
„Mulţumim lui Dumnezeu că sârma ghimpată n-a trecut pe la poarta noastră...”
STRĂIN ÎN ŢARA TA
14 februarie 2015 | Categorie: Social
Ionică Semeniuc, cel care a trecut prin iadul stalinist, fiind arcănit cu forţa şi dus la munci silnice în Rusia, tocmai în Celeabinsk, după munţii Ural, fiindcă fratele său mai mare, Dumitru, fost ofiţer în armata română, a luptat şi a fost rănit în războiul cu ruşii la Cotul Donului...
MASACRUL DE LA LUNCA – HOLOCAUST ROMÂNESC
10 februarie 2015 | Categorie: Social
S-au împlinit 74 de ani de la măcelul din apropierea localităţii Lunca, unde sute de români nevinovaţi au fost omorâţi de grănicerii regimului totalitar pe malul Prutului, apele căruia au fost înroşite de sângele celor ce au dorit doar să trăiască în libertate, iar acei ce au reuşit să se salveze şi familiile lor au fost duşi la munci silnice în Siberia, Karelia, pe malul lacului Onega, în Kazahstan etc. Însă această rană necicatrizată chiar şi după cele peste şapte decenii continuă să sângereze prin evocările urmaşilor ce nu-şi uită rudele care au fost secerate de focul ucigător al „fratelui mai mare” sau şi-au găsit sfârşitul pe meleaguri străine, urmaşii neştiind până acum unde li se odihnesc osemintele.
