De ce fosta uniune sovietică a avut pretenţie teritorială faţă de România, ştiind că Basarabia istorică a fost a României? De ce Turcia n-a avut şi nici nu are pretenţii teritoriale faţă de România, ştiind că o parte din teritoriul României a fost, timp de peste 300 de ani, colonie turcească? La fel, nici Austria n-a avut şi nici nu are pretenţii teritoriale, ştiind că a cotropit cândva mari teritorii româneşti.
La fel de actuale, ba chiar mai acute, decât cu aproape două decenii în urmă, când, în calitate de ziarist, Gheorghe Gorda căuta viţe de români, care acum câteva sute de ani au dat viaţă pustietăţilor Novorosiei, mi se par şi reportajele despre consângenii rătăciţi de la matricele neamului. Avertizările ce străbat din mărturiile înstrăinaţilor de neam, izolaţi la sute de kilometri de noi, a bătrânilor din foste aşezări româneşti din regiunile Kirovograd şi Nikolaev încep să se adeverească...
Continuăm serialul nostru consacrat neamului nobil al Holbăneştilor din Ţinutul Herţei cu prezentarea celor mai importante personalităţi ale acestuia, care au trăit şi creat în perioada interbelică.
La Boian, articolele publicate în „Zorile Bucovinei” nu numai că sunt citite, dar şi discutate, multe răscolind amintiri şi emoţii deosebite în sufletele cititorilor. Drept dovadă o să vă povestesc doar un caz. Articolul „PE UNDE EXISTĂ MĂCAR UN SINGUR ROMÂN…”, din 20 februarie 2013, semnat de Maria Toacă, mi-a readus în anul 1939, când la Boian, în Casa Naţională, s-au oprit soldaţii care mergeau la manevre. Deoarece familia noastră locuia nu departe, am avut prilejul să facem cunoştinţă cu unii ostaşi. Mai ales copiii erau curioşi de tot ce se întâmpla în jur. Atunci prima dată am auzit de ofiţeri şi gradele lor – căpitan, locotenent etc. Acei soldaţi au stat la Boian numai o zi şi o noapte.
PAUL VERONA (1897-1966) – PICTOR ROMÂN MODERN de o mare sensibilitate artistică, maestru al armoniilor cromatice, bine cunoscut în spaţiul românesc şi european, s-a născut, a trăit şi a creat în Târgul Herţei timp de aproape 20 de ani (1921-1940).
Artur Verona, pictor român de notorietate naţională şi internaţională, care a trăit şi a creat, peste 50 de ani (1894-1940), în Ţinutul Herţa.
Materialul de mai jos e primul dintr-un serial jurnalistic, iniţiat de Fundaţia “Gheorghe Asachi” Herţa, consacrat cinstirii memoriei acestor pictori în anul precedent (2012), când, nu întâmplător, s-au împlinit: 115 ani de la naşterea lui Paul Verona (1897-1966), 145 de ani de la naşterea lui Artur Verona (1867-1946) şi 150 de ani de la naşterea lui Nicolae Verona (1862-1938).
Se apropie luna aprilie, înscrisă cu sânge în istoria neamului nostru. Odată cu sosirea acestei luni se deschid şi rănile sângerânde ale bucovinenilor. Am mai scris despre grozăviile de la Varniţa (1.04.1941), dar încercările mele, cu regret, n-au fost înţelese de toţi. Încă o dată încerc să-mi susţin spusele, deoarece m-am folosit de materialele adevăraţilor martori oculari, de cele auzite personal de la diferiţi oameni, trăitori ai acelor vremuri grele, care se orientau în situaţia dificilă de atunci (demobilizaţi din armată, foşti şcolari şi studenţi, jurnalişti ş.a.). Şi să nu uităm că în acele timpuri lumea era extrem de politizată.
Eleonora Bizovi: „Recent, am aflat noi date, bazate pe documente istorice, despre satul Boian şi, îndeosebi, despre biserica noastră…”
Cu freamăt de dor în suflet am venit, ca la mai toate manifestările noastre naţionale, duminica precedentă, la sărbătoarea primăverii – „Mărţişorul”, festival tradiţional, organizat de Societatea „Mihai Eminescu”.
În a doua jumătate, mai bine zis, la sfârşitul anului curent, în Ucraina se va desfăşura recensământul populaţiei. În primul rând, o să ne numere să vadă câţi am rămas. Apoi ne vor întreba despre vârstă şi studii. Desigur, va fi şi întrebarea despre originea noastră etnică.