Spre marea noastră bucurie şi aici, la Saltzbork, ne-a zâmbit norocul. Am aflat că patronul restaurantului e pe loc. Adevărul e, când ni s-a prezentat, am pierdut darul vorbirii. Nu mai rămânea nici o îndoială – în faţa noastră stătea un adevărat român, urmaş al voievodului Basarab.
Fostul Palat Cultural al Românilor din Cernăuţi, naţionalizat de sovietici şi transformat în Casa ofiţerilor, ...pe dinăuntru e ca un monstru înfiorător această clădire, faţă de care, se pare, românii noştri nu mai manifestă nici un interes, lăsând-o în pacea Domnului.
...căminul cultural a fost deschis în 1947, în casa gospodarului Vasile Borcea, bietul om şi-a „câştigat” moartea din cauza bunăstării obţinute prin muncă istovitoare. La 13 iunie 1941 a fost deportat împreună cu soţia şi trei copii.
MOTTO: „Stă cetatea din Hotin /Răstignită pe o zare/Şi puţin câte puţin/Se-covoaie-ncet şi moare….. Răstignită pe o zare /Stă cetatea din Hotin/Iar pe turle-n loc de floare/Creşte iarba de pelin…..Iarba-amară de pelin /Pe cetatea din Hotin...” (versuri din poezia “Cetatea din Hotin” aparţinând poetului cernăuţean Vasile Tărâţeanu)
„Bădiţa Dumitru a trăit cu dorul în suflet – a sperat să se întoarcă acasă. Evident, n-a avut posibilitate, în timpul dominaţiei comuniste, să revină la baştină. A visat mereu că-şi îmbrăţişează fraţii şi surorile şi cu acest vis s-a stins.
În Albumul ce ne-a fost trimis de boincenii din Canada găsim o fotografie...
Războiul, ocuparea nordului Bucovinei de către sovietici l-au despărţit definitiv pe Constantin Alisavetei de familie...
Apropo, prin anii’ 90, după prăbuşirea epocii roşii a comunismului, când se miza pe o renaştere naţională, Patriotul Vasile Bizovi a fost sufletul românismului în Bucovina înstrăinată de Ţară
Nu cred că există altă localitate în nordul Bucovinei ce s-ar mândri cu un număr atât de mare de personalităţi (peste 100), care s-au născut în Mahala, comună românească de pe malul Prutului, atestată pentru prima dată documentar în anul 1472, când a fost dăruită mănăstirii Putna de domnitorul Ştefan cel Mare.
La alţi Carpaţi se gândeau românii bucovineni când chemau paşnic, prin cântec, batalioanele „cu frunze şi flori”.
Astăzi se împlinesc 510 ani de la trecerea în nemurire a celui mai viteaz Domn al românilor. Poporul l-a numit „cel Mare”.
În anul 1977, Consiliul Internaţional al Muzeelor a stabilit ca Ziua Internaţională a Muzeelor să fie sărbătorită pe 18 mai, cu scopul de a recunoaşte rolul acestor instituţii în dezvoltarea societăţii. În această zi, arta, ştiinţa şi istoria sunt celebrate în toată lumea, prin programe speciale.
...cât de mult are nevoie şi Casa lui Aron Pumnul din Cernăuţi de o Aură şi cât de necesar ar fi ca responsabilii de ea să împrumute măcar o fărâmă din dragostea şi sacrificiile muzeografului din Suceava.
Sângerează în doliu Ucraina, lacrimile durerii se revarsă din inimile tuturor iubitorilor de Neam şi Ţară, Adevăr, Dreptate şi Libertate. Suntem alături de tristeţea lor cu inima zdrobită, fiindcă nu am uitat ce înseamnă sânge şi moarte, deznădejde şi despărţire. Deşi de la acele momente tragice pentru românii din nordul Bucovinei au trecut peste şapte decenii, ele ne urmăresc cu un nou coşmar, dezlănţuit tot de un regim criminal. Duminica precedentă, când întreg Cernăuţiul, întreaga Bucovină îşi lua rămas bun, petrecându-l în ultimul său drum pe eroul naţional Oleksandr ŞCERBANIUK, împuşcat pe EuroMaidanul din Kyiv, la Mahala, raionul Noua Suliţă, clopotele durerii au bătut în unison cu cele din întreaga Ucraină, întru pomenirea EROILOR ce străjuiesc altarele de jertfă ale Neamului, SFINŢILOR MARTIRI, dornici de libertate, celor răpuşi de gloanţele mitralierelor călăilor sovietici în Lunca Prutului, în noaptea de 6 spre 7 februarie 1941.
Nu ştiu ce simt buneii şi părinţii copiilor rupţi de la tulpina graiului matern, să nu fie oare roşi de remuşcări că şi-au înstrăinat copiii de Limba strămoşilor, or împărtăşesc şi ei bucuria celor ce se laudă că au pus umărul la ucrainizarea şcolii. Îşi vor da oare cândva seama ce greşeală ireparabilă au comis? Ce vor răspunde oare la dreapta judecată, când se vor revedea cu părinţii, cu strămoşii, care, probabil, de umilinţă şi ruşine pentru aceşti urmaşi nedemni de neamul lor, se întorc în morminte?