Vorbind despre marele Grigore Vieru, regret mult, că nu știu cum s-a întâmplat, că totuși n-am avut fericirea să-l cunosc în viață personal. Când mă gândesc la el, mă gândesc cu regret și la bucovineanul Ion Vatamanu, care deși l-am văzut pe scenă în fosta Casă a Ofițerilor din Cernăuți pe la începutul anilor-90, totuși nu l-am cunoscut personal. Atunci, fiind
Decizia a fost luată după o solicitare în acest sens depusă de Asociația „Basarabia” a românilor din regiunea Odesa, scrie
Crăciunul, Anul Nou, sunt sărbători importante pentru creștinii din întreaga lume, care sãrbãtoresc Nașterea lui Iisus Hristos. În această perioadă, oamenii se pregătesc minuţios pentru sărbătoare prin decorarea casei cu brad, luminări și diferite decorațiuni, precum și pregătirea mesei de sãrbãtoare.
Deşi în ultimul timp viaţa ne e marcată de tragedia pe care o trăim - sângerosul război din Ucraina – Sărbătoarea Sfântului Nicolae, pe stil vechi, a sosit la Cernăuţi cu miracolul unei frumoase împliniri, adunând la sediul Palatului Naţional al Românilor oameni cu suflet mare, prieteni scumpi şi dragi ai publicaţiei „Zorile Bucovinei”. Ce-i drept, i-a adunat, ca pe timpuri bune, când spaţioasa Casă Mare a redacţiei devenea neîncăpătoare de români cu dor de România, acelaşi zbucium cu suflet românesc ce se zbate într-o carte a durerilor şi bucuriilor neamului – „Martirii. M-am identificat cu un pelerin pe drumul sufletului românesc”, autoare jurnalista Felicia Nichita-Toma, trăind din nou bucuria sărbătorilor cu suflu naţional, desfăşurate cu ani în urmă în Casa Limbii Române la „Zorile Bucovinei” – Ziua Bucovinei, comemorarea lui Iancu Flondor- Făuritorul Unirii Bucovinei cu Patria-Mamă, Ziua Limbii Române, omagierea lui Ştefan cel Mare, a lui Mihai Eminescu etc.
Astăzi, 15 ianuarie, când s-au împlinit o sută şaptezeci şi doi de ani de la naşterea celui mai frumos suflet poetic românesc şi a celei mai înalte conştiinţe a neamului nostru - Mihai Eminescu, constatăm cu regret că starea jalnică în care se află Casa dascălului său iubit, Aron Pumnul, este o oglindă a adevăratei realităţi în care se află spiritualitatea românească din nordul istoric al Bucovinei, limba română, care moare încetul cu încetul. Această situaţie deplorabilă ne aminteşte că...
În trepidanta lumină a sărbătorilor creştine ce poartă însemnele Naşterii şi Nemuririi, când îngerii din cer coboară şi-l slăvesc pe Mântuitor, s-a născut „Cel făr-de-nceput” şi fără de sfârşit, chemat de Pronia cerească să mântuiască neamul. Cât n-ar vorbi unii că Eminescu a fost ateu, cu sufletul luminat de Dumnezeu, Eminescu, Fiul neamului românesc care a născut unitatea limbii, unitatea etnică a poporului român, îşi mărturisea credința ortodoxă, îndemnându-i pe români să vină la Biserică, „Maica spirituală a Neamului Românesc”. Or,Eminescu a ales să se nască şi să lupte pentru IDENTITATE, UNIRE anume din sânul ortodoxiei, şi-a desăvârşit pregătirea intelectuală, sorbind cu nesaţ din perenitatea valorilor creştine, căci Biserica, după cum spunea el, „în smerita și jertfelnica ei lucrare liturgică și misionară, este păstrătoare de Neam întru Unire”.
La Cernăuţi, unde se mai aud paşii Poetului, la 15 iunie, la împlinirea 132 de ani de la trecerea în veşnicie a celui mai frumos suflet poetic românesc şi a celei mai înalte conştiinţe a neamului nostru - Mihai Eminescu, în ziua când Luceafărul se înalţă în divinul cerescului său cânt, în dulcea Bucovină a Poetului, care, prin respiraţia spiritului, dăinuie de dincolo de moarte, a lăcrimat abundent cerul cu suave petale de crini şi de trandafiri, revărsându-se într-o mare de flori la ambele statui ale lui Mihai EMINESCU – din curtea Casei profesorului său iubit Aron Pumnul şi din centrul străvechii urme, steaua Poetului nostru naţional luminând printr-un periplu strălucitor de manifestări, organizate de Societatea „Mihai Eminescu” în parteneriat cu Consulatul General al României la Cernăuţi.
Ne e dor de Eminescu ori de câte ori ne poartă paşii pe urmele veşniciei Poetului la Cernăuţi. Ne e dor de Eminescu de două ori pe an - când teii dau în floare şi când fulgii argintii îşi saltă horele în văzduh. Oare nu e prea puţin dorul de Eminescu? Or, trist e când Eminescu este absolut uitat! În aceste timpuri nesigure, când vremurile tot mai greoi apasă peste fiinţa noastră naţională, iar furtunile destinului nostru vitregit tot mai aprig încearcă să smulgă...
În ani de ocupaţie bolşevică, de persecuţii şi prigoană, de deportări şi exterminări, Eminescu le-a fost crez şi legământ, le-a dat putere buneilor noştri să reziste, ne dă speranţe şi azi, când timpurile nu sunt dintre cele mai favorabile pentru noi, românii, când putem fi lipsiţi de Graiul Matern – Limba Română
O mână de români, adunată sub sceptrul eminescian, cu ocazia împlinirii 170 de ani de la naşterea Poetului,
S-au împlinit o sută şaptezeci de ani de la naşterea celui mai frumos suflet poetic românesc şi a celei mai înalte conştiinţe a neamului nostru - Mihai Eminescu. Noi, românii din dulcea lui Bucovină, rupţi de pământ şi de neam, nu prea avem cu ce ne lăuda venind din nou la Eminescu cu o floare de dor
La 15 iunie curent, de ziua comemorării Luceafărului Poeziei Româneşti, aceste cuvinte ale Poetului au vibrat cu mai multă tristeţe la Cernăuţi, la bustul lui Mihai Eminescu din în curtea casei lui Aron Pumnul
...noi, românii din nordul istoric al Bucovinei, îl avem reper pe Eminescu.
Însoţit de directorul Radu Cosma, de dna Irina-Loredana Stănculescu, Consulul General al României la Cernăuţi, ministrul consilier Ionel Ivan, domnul Victor Alexeev, Secretar de Stat în cadrul Ministerului pentru Românii de Pretutindeni, în mesajul său a specificat că renovarea Casei memoriale „Aron Pumnul” rămâne în vizorul MPRP
... când limba română, sufletul românului, va fi scoasă din şcoli, oare în Betleemul prunciei celui mai mare Poet român pe care l-a zămislit vreodată pământul vechii Dacii, în dulcea Bucovină, „Raiul Moldovei”, îl vor mai troieni cu drag aducerile aminte? Vor mai fi români care să-i recite măiestrele-i creaţii, să vină cu sufletul vibrând să-i pună o floare în neuitare?