A plecat subit la ceruri, după o boală incurabilă, binecunoscutul prozator, publicist și traducător GRIGORE CRIGAN, fostul redactor-şef adjunct al ziarului „Zorile Bucovinei”, publicaţie căreia i s-a consacrat peste jumătate de secol – din 1967 până la
Măsurile menționate anterior nu se aplică persoanelor vaccinate!
A trecut un an de când a rămas la„vârsta de balsamuri şi de flori”, a încetat să bată inima scriitorului Mircea Lutic, personalitate de vârf a culturii şi spiritualităţii româneşti, cel care a reprezentat elita intelectualităţii bucovinene, s-a afirmat nu doar ca scriitor, traducător, istoric, ci şi ca simbol al renaşterii noastre spirituale, s-a impus ca o prezenţă reprezentativă care a ştiut să adune în potirul creaţiei inestimabile valori naţionale, simţire şi trăire românească, care a fost „stâlp de boltă graiului matern”. Prin cuvântul scris, „Prin logosu-n legământ trinitar…”, prin tot ce a creat, prin dăruirea fără preget Maternei, şi-a durat nu doar un loc în veşnicie, ci şi în inimile noastre, cei care am sorbit seva verbului matern din cărţile de versuri, proză, traduceri, dăruite de autor, fiindu-ne şi un călăuzitor, un îndrumător în munca gazetărească la „Zorile Bucovinei”, ziar căruia i-a servit cu dăruire întreaga-i viaţă. Şi după ce s-a pensionat a fost o prezenţă vie în viaţa noastră,
„Într-o țară așa de frumoasă, cu un trecut așa de glorios, în mijlocul unui popor atât de deștept, cum să nu fie o adevărată religie iubirea de patrie și cum să nu-ți ridici fruntea, ca falnicii strămoși de odinioară, mândru că poți spune: Sunt român!”—Alexandru Vlahuţă(scriitor, autor al cărții România Pitorească.)
Toamna bucovineană este una dintre cele mai iubite și așteptate sărbători de elevi, profesori și părinți la CIE Cupca
În cadrul discuțiilor s-a stabilit ca până la sfârșitul anului o delegație din Cernăuți să întreprindă o vizită de lucru în municipiul Suceava.
Ce poate fi mai dumnezeiesc, mai înălţător şi mai împlinit, decât un creştin care se roagă în limba strămoşilor, care-şi cinsteşte sfinţii, părinţii
Ce poate fi mai dumnezeiesc, mai înălţător şi mai împlinit, decât un creştin care se roagă în limba strămoşilor, care-şi cinsteşte sfinţii, părinţii şi înaintaşii, care-şi păstrează cu sacralitate credinţa, tradiţiile, graiul, precum o fac voloce
Desprinsă parcă dintr-o lacrimă a cerului, înălţată într-un timp record – 26 mai-14 septembrie 1488, sprijină bolţile divinului una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ștefan cel Mare. Acel duh înălţător ne-a însoțit prin periplul frumuseţilor de basm, prin locuri copleșitoare, încărcate de mit şi istorie. Sub paza părintească a bătrânelor Obcini, înveşmântate în verdele pădurii, odihnește de secole o așezare mândră, încărcată de poveşti şi legende, o alee tăcută te îndeamnă să pătrunzi în tainele Sfintei Mănăstiri VORONEŢ...
Anul acesta deschiderea competițiilor sportive, ce vor avea loc pe tot parcursul anului de învățământ, a avut loc pe terenul sportiv modern, deschis cu câțiva ani în urmă, vis a vis de cel vechi.
Părerile savanţilor despre vechimea Mioriţei oscilează între vremuri recente şi vremea dacilor. Părerismul a dominat şi la interpretarea conţinutului Mioriţei. Opinii neîntemeiate au dus la denigrarea celei mai frumoase şi mai valoroase creaţii literare a strămoşilor noştri, la dispreţ pentru cioban şi pentru români. Metodologia de cercetare a textelor folclorice în trecut era deficitară. Principala eroare a fost interpretarea Mioriţei ca o relatare despre ceva petrecut în realitate, la fel ca în Baltagul lui Mihail Sadoveanu. George Călinescu a afirmat cu hotărâre că Mioriţa este un mit, însă a fost ignorat de majoritatea savanţilor, în frunte cu Mircea Eliade. Toate miturile arhaice consemnează obiceiuri, sisteme de sentimente şi scopuri ale unor colectivităţi. La suprafaţă ele pot părea compuse din istorii adevărate. În profunzime, ele conţin viziuni poetice asupra misterului vieţii dintr‑o anume perspectivă. A citi un mit ca o cronică a unui fapt real înseamnă a nu vedea pădurea din cauza copacilor şi nici copacii din cauza pădurii.
Adevărul e că dacă îţi doreşti ceva mult în viaţă, visele şi gândurile se materializează. Au prins contur şi ale mele – să vizitez MĂNĂSTIREA SFÂNTUL ONUFRIE DIN LAWROW, din apropierea Vechiului Sambor, actuala regiune Lviv, în ale cărei cripte subterane au fost înmormântaţi, în sec. XVII-lea, voievozii Ştefan Petriceicu, Domn al Moldovei, şi Constantin Şerban Basarab, domnitorul Ţării Româneşti
România este un Rai pământesc, o Patrie pentru orice român. Românii din afara granițelor s-au dezrădacinat, poate unii doar trupește, alții, din păcate, și sufletește, adică și-au uitat țara.. Mai grav este că unii români din țară au uitat și ei valoarea românului și a României, dezrădăcinându-și mintea și inima din pământul românesc și din credința lui ortodoxă drept măritoare !
…avem toate temeiurile să o considerăm pe Vavila Popovici drept un model de respect față de înaintași, dar și față de contemporanii demni de o asemenea considerație. Nu doar în poezia sa, dar și în eseurile publicate până în prezent, scriitoarea dă ample dovezi de apreciere a marilor personalități,
Dacă nu vom da importanță simțirilor sufletului nostru, nu vom putea avea parte de sentimentele nobile, ne vom transforma în simple animale sau chiar roboți.