S-au perindat ca într-un vis de groază 79 de ani de la cea mai amplă şi zguduitoare deportare a românilor bucovineni din apocaliptica noapte de 12 spre 13 iunie 1941, când gospodarii au fost ridicaţi de la casele lor şi duşi în neagră străinătate împreună cu copiii şi bătrânii. Acele momente înfiorătoare ale urmărilor din sângeroasele nopţi din februarie de la Lunca şi 1 aprilie de la Fântâna Albă din 1941, unde au fost omorâţi sute de români fără nici o vină, mulţi dintre cei răniţi, rămaşi în viaţă, au fost îngropaţi de viu în gropi comune, alţii încarceraţi, interogaţi, murind în chinuri cristice, iar rudele acestora fiind deportate, le-a resimţit aproape fiecare familie de români din Bucovina cedată şi înstrăinată...
La Şcoala românească din Voloca perpetuă o frumoasă tradiţie de a-l omagia, în fiecare an la 26 octombrie, de ziua glorioasei bătălii din Codrii Cosminului, pe Ştefan cel Mare şi Sfânt, graţie căruia mai vorbim în limba română, elevii depunând flori la bustul Voievodului moldav din curtea şcolii. Având ca liant dragostea pentru Cuvântul Matern, faţă de Neam, credinţa în Dumnezeu, respectul faţă de consăteni, pedagogi, părinţi, directorul Gheorghe Poclitar, prin magia cuvântului matern, se străduieşte ca această sărbătoare a sufletului românesc să lumineze mereu la Şcoala românească din Voloca cu liucoarea Graiului Matern pentru toţi cei peste 320 de elevi,
Părintele Pavel le aminteşte neîncetat că „ datoria lor este să vorbească frumoasa limbă pentru care au murit părinţii şi bunicii lor, că aici trebuie să se nască români”...
Luna iunie a rămas cea mai tragică din istoria românilor – se împlinesc 79 de ani de la tragedia celor mai ample deportări staliniste de după anexarea nordului Bucovinei şi Ţinutului Herţa de către sovietici. O lumânare plânge în neuitare, iar rugăciunea îi ţine mereu vii în inimile noastre. Astăzi, de Duminica Mare, de Rusalii, Sfântul Duh a pogorât peste toţi sfinţii neamului – şi peste cei din ceruri, care ne ocrotesc, şi peste cei de pe pământ, care s-au jertfit pentru continuitatea neamului, pentru libertate, credinţă, limbă şi Ţară.
Miorița este moștenirea noastră nepieritoare și inalienabilă. Esteconștiința noastră de noi înșine ca națiune și ca indivizi, e mândria noastră de români în lume. Miorița este izvorul nemuririi limbii române,
Tratatul a fost semnat în mare secret nu la Bucureşti si nici la Constanta ci la Neptun, în condiţii de maximă securitate, mai multe autocare ale tineretului P.R.M şi Vatra Românească care intenţionau să protesteze fiind blocate pe drum de politie. Populaţia României nu era informată şi întreaga poveste era trecută sub tăcere. Era vorba de o ruşinoasă recunoaştere, a anexărilor ilegale făcute de URSS în iunie 1940, la 57 la ani distanţă, după ce chiar PCR ezitase să facă asta
Miorița este moștenirea noastră nepieritoare și inalienabilă. Esteconștiința noastră de noi înșine ca națiune și ca indivizi, e mândria noastră de români în lume. Miorița este izvorul nemuririi limbii române,
Pentru al treilea an consecutiv, elevii români care învață în clasele I-III din Ucraina vor fi sprijiniți de România cu o bursă anuală. Astfel, pentru 5500 de copii, statul român va asigura burse de studiu în valoare de câte 1000, a specificat Ovidiu Burdușa, secretarul de stat al Departamentului pentru Românii de Pretutindeni (DRP).
Adresarea ALIANŢEI SOCIETĂŢILOR NAŢIONAL-CULTURALE ROMÂNEŞTI DIN UCRAINA, preşedinte Dumitru CAULEA
Ziua Românilor de Pretutindeni, sărbătorită la 31 mai, în ultima duminică a lunii, e deosebită şi prin faptul că are o conotaţie spiritual-culturală de ne a uni în aceste momente dramatice pentru însăşi existenţa noastră ca neam, de a ne reaminti cine suntem, de unde ni se trag rădăcinile și încotro ne ducem. Important e nu că suntem români din hotarele istorice sau din diaspora, ci
Voce selectă a Bucovinei, posedând şi o distinctă ţinută scenică, interpreta Maria DOVGHEI ar fi excelat pe marele scene ale lumii, dar a ales să rămână la Cernăuţi, prin vocea-i măiastră de soprană, în care, ca într-o corală divină, răsună toate trilurile primaverili, cu murmurul lin de izvoare, cu arome de crin şi liliac, să ne adune în lacrima sufletului mângâierile şi bucuriile vieţii, cu armoniile cântecului popular românesc.
Marele sculptor român Constantin Brâncuşi spunea atunci, când a făcut coloana infinitului, că trebuie în permanenţă să învăţăm să urcăm, să ajungem cât mai sus, fiindcă de acolo putem vedea departe. Parafrazându-l pe Brâncuşi, putem afirma că de la Voloca, comună românească, din vârful coloanei fără de sfârşit a neamului, se văd ca în palmă rezultatele frumoase la învăţătură ale elevilor. Adeseori primarul Valentin Hlopina, directorul Gheorghe Poclitar şi şefa de studii Maria Onofreiciuc îi povăţuiesc pe tineri să înveţe, pentru a parcurge destoinic, cu rezultate frumoase, acest drum al vieţii ce ne înalţă spre infinit.
De obicei e sărbătoarea ultimului clopoțel la şcoala românească din Cupca. Anul acesta, cu părere de rău, sărbătoarea ultimului sunet va avea loc doar la distanță
La 27 mai 1600, în timpul domniei lui Mihai Viteazul, pentru prima dată, s-a realizat unirea politică a celor trei țări românești cu un singur conducător. Într-un hristov emis la 27 mai, Mihai Viteazul se intitula “Domn al Țării Românești, Ardealului și Moldovei” și își confecționa bine cunoscută pecete pe care figurează cele 3 țări române surori.
Odată cu scurgerea vertiginoasă a timpului, pentru fiecare dintre noi baştina, locuirile natale de unde ni se trag rădăcinile, capătă conotaţii sacre, devenind aerul pe care-l respirăm, rază de speranţă în prourul dimineţii, lacrimă la apus de soare… O prezenţă notorie în presă, scriitoarea Vavila Popovici, originară din Bucovina istorică, de 12 ani locuieşte în Carolina de Nord, dar inima îi e mereu ACASĂ…