A fost un om de cuvânt, care și-a respectat jurămintele. Odată instalat la domnie, Alexandru a acționat în vederea consolidării statului est-carpatic. A introdus în Sfatul Domnesc dregătorii precum logofăt, vornic, staroste, paharnic, postelnic sau vistier.
În pofida uzurpatorilor și a angoaselor lor apocaliptice, Louis Aragon, cunoscut pentru ambivalențe sexuale înainte și după mariajul lui cu Elsa Triolet — relație repusă în discuție — a spus că viitorul omenirii va fi feminin, sau nu va mai fi. Scriitoarea franceză, Meena Goll spune că „Femininul este viitorul planetei. Secolul XXI va fi feminin sau nu va fi.” Profeția ei optimistă, departe de a fi religioasă, este convergentă cu profeția din Biblie, că femeia va zdrobi capul șarpelui. Papa Ioan-Paul II, deși celibatar, a spus că „Viitorul
"Numai cine nu are țară înțelege cât de important e s-o ai şi să lupți pentru ea!" Noi avem o țară splendidă şi nu mai ştim cum să scăpăm de ea. Ruşine!!" . Şi am mari dubii că în România, pe undeva, se mai învață cântece despre patrie. Iar acum citesc că geografia şi istoria României stau să fie scoase din programa şcolară. Cine mai suntem noi, oameni buni? Ne dizolvăm încet,
Inițiativa Asociației C.C.P.C.T. Arboroasa este menită să comemoreze, cu respectul cuvenit, pe românii noștri din Valea Siretului care au fost victimele tragediei de acum 80 de ani, la Fântâna Albă. Тu este un proiect, ci o inițiativă populară destinată în principal tinerilor, elevi și studenți. Dorim ca, împreună cu voi toți, să zidim în anul 2021 o cutumă comemorativă pentru românii din toată țara, care va fi continuată în anii care urmează. Vă propunem ca, în data de joi, 1 aprilie 2021, ora 18, să aprindem o lumânare pentru sufletul românilor uciși acum 80 de ani în nordul Bucovinei de comuniștii sovietici. În această zi, vom îmbrăca portul național și vom purta insigna cu simbolul comemorării.
Când nu mai avem nici un sprijin, nici o susţinere, în clipe de deznădejde, privirile ne sunt orientate spre Patria noastră istorică – România. Şi de astă dată, tot Patria-Mamă ne-a venit în ajutor. Mai bine zis, Excelenţa Sa, dna Irina-Loredana Stănculescu, Consulul General al României la Cernăuţi, care e tot o adevărată Mamă pentru noi, românii de la această margine de Ţară, a fost acea care a înţeles că trebuie să acorde o mână de ajutor, căci românii din Cernăuţi merită să aibă un Palat Naţional reparat şi amenajat, că nu e de demnitatea unui om care se stimează să participe la diverse manifestări într-o sală delăsată, nici a unui bun gospodar să-şi desfăşoare evenimentele cu ecou naţional într-un grajd, precum era până mai ieri sediul Societăţii „Mihai Eminescu” din Cernăuţi. ..
Scriitorul și publicistul basarabean Nicolae Dabija a murit în această noapte, pierzând lupta pentru viaţă, în consecinţa complicațiilor provocate de coronavirus, transmite
Mulţumim Patriei noastre istorice! Dar oare când copiii, nepoţii noştri (unii nepoţi ai acestor lideri lăudăroşi ce îşi asumă meritele de-acum învaţă în şcoli ucrainene) vor învăţa în altă limbă străină neamului românesc, aceşti lideri „merituoşi” şi „sârguincioşi” vor mai avea cu ce se lăuda? Până încă nu e de tot târziu, ar trebui toate societăţile, consiliile şi alianţele să se unească ca să susţină, în primul rând, profesorii de română, să se rezolve odată şi pentru totdeauna problema studierii Limbii Române în şcolile cu predarea în română, de altfel Patria-Mamă va acorda burse copiilor care nu vor mai învăţa în Limba strămoşilor…
Era prezent deseori la manifestările noastre de suflet, la Cernăuți, unde...
Programul de burse acordate membrilor minorității românești din Ucraina reprezintă un angajament pe termen lung al Departamentului pentru Românii de Pretutindeni din cadrul Secretariatului General al Guvernului (SGG-DRP). Acesta este integrat în strategia de sprijinire a eforturilor pe care românii din afara granițelor le depun pentru a-și păstra identitatea lingvistică. Continuarea acestui program este asumată explicit în Programul de Guvernare 2020-2024, fiind considerată o prioritate la nivelul politicilor pentru românii de pretutindeni.
Forțele active ale creației binelui sunt patriotismul, sufletul curat, credința în Dumnezeu
Din negura de vremi,/ Pe freamătul de frunze/La tine tu mă chemi…”, scria cu atâta dragoste şi tristeţe Poetul nepereche. Acum, la acest început de Mărţişor, când sărbătorim Ziua Mamei, această melancolie ne pătrunde din nou în suflet, mai bine zis, ea nu ne-a părăsit niciodată, de când ne-a părăsit scumpa şi sfânta noastră mamă. Chiar şi de acolo, din sferele divine, prin lacrima primăverii, ea e talismanul care ne poartă norocul şi ne veghează destinul. Mama e îngerul care ne însoţeşte pretutindeni. Nici timpul, nici distanţa, nici chiar moartea, nimic nu ne poate despărţi de ea, .„Cea mai veche carte din lume este mama, cea mai frumoasă carte din lume este mama.
La festival au participat profesori din școlile cu predare în limba română din regiunile Cernăuți și Transcarpatia. Oaspeți de onoare au fost Excelența Sa, Doamna Consul General al României la Cernăuți Irina Loredana Stănculescu, profesori din Republica Moldova, România și Italia.
În afară de mărțișorii confecționați am mai organizat o expoziție de ziare, broșuri, desene dedicate sărbătorii primăverii, Mărțișorului.
Bunelul după tată, Nicolae NICHITA al lui Gheorghe al lui Petrea Marandei, care avea o tăbăcărie de dubit piei şi un mic atelier de făcut încălţăminte, a fost arcănit de o coadă de topor din sat, un trădător de neam, slugoi al bolşevicilor, Pricoche Avasâloaie, şi dus la munci silnice în lagărul morţii de pe ţărmurile lacului Onega, unde a murit de foame…Înţelegând că-l părăsesc ultimele puteri, că vine cea cu coasa în spinare să-l scape de suferinţă, a dorit să-şi găsească liniştea veşnică în pământul străbun, rugându-i pe cumnatul său Iluţă şi pe vecinul Procopie Poclitar, să nu le spună bolşevicilor c-a decedat, ci să-l ducă acasă, apoi a închis ochii pe veci, iar trenul fluierând asurzitor, îl ducea, în fuga mare, spre baştină, la care atât de mult a visat în surgiun. La morgă, la Cernăuţi, soţia-i Leontina cu greu l-a recunoscut, după o muşcătură de cal la şold. Dar îi rămase doar semnul, căci carne nu mai avea pe oase, decât pielea întinsă. Nu avea nici buze, dinţii îi erau dezveliţi şi cântărea vreo 20-25 de kilograme. Cum de s-a mai ţinut sufletul în trupul lui atât de vlăguit era de neînţeles. Or, îl mai ţinea în viaţă gândul că o să-şi odihnească osemintele chinuite în glia străbună. Şi soarta i-a îndeplinit ultima dorinţă...
În acest an zicem „Adio, Mărţişor!”. Nu mai ştii ce să crezi… Ne vom bucura de Mărţişor, de primăvară, stând în casă şi depănând firul de mătase din aleasa salbă a frumuseților tradiţiei noastre româneşti ce ţin de sosirea primăverii, de înmugurirea speranţelorюю.