Deşi am aşteptat, cu sufletul la gură soarta „recomandărilor” , proiect ce s-a aflat în discuţie până la 28 ianuarie curent, în care Ministerul Învăţământ şi Ştiinţă al Ucrainei „recomanda” direcţiilor şcolilor să aleagă care limbă să fie studiată şi câte ore să-i fie rezervate, adresarea unor profesori de română din regiune, cu rugămintea de a fixa orele pentru fiecare disciplină în parte şi de a spori numărul de ore la română, precum sunt la ucraineană sau măcar cum au fost până acum, ca Materna să fie limba de bază în şcolile cu limba română de predare, să-i fie repartizate şi fixate orele necesare de studiu, şi de data aceasta n-a fost luată în consideraţie. Ba mai mult, numărul de ore de română nu numai că nu au sporit, ci au fost reduse.
Asemena sărbători ale sufletului românesc educă la elevi dragostea de limba maternă, de frumoasele valori naţionale - neam, credință, datini, tradiții, obiceiuri...
Dar oare mai puţin însemnată a fost jertfa miilor de martiri masacraţi la Lunca şi Fântâna Albă, exterminaţi în lagărele comuniste, închisori, decedaţi în chinuri cristice, de ger şi foamete în Siberia, Kazahstan, în lagărele morţii de pe ţărmurile lacului Onega…, eroi care au mers la moarte pentru dreptul de a fi liberi, de a se numi ROMÂNI? Or, pentru a avea viaţă trebuie să jertfeşti. Astfel şi Nicolae Toma, redactorul-şef al ziarului românilor din Ucraina, „Zorile Bucovinei”, intuind clar consecinţele, însă manifestând demnitate şi respect faţă de adevărul istoric, faţă de neamul din care i se trag rădăcinile, în 2007 a renunţat la propunerea Comitetului de Stat al Ucrainei pentru Minorităţi ca publicaţia să fie înregistrată ca ziar al minorităţii moldovenilor din Ucraina, şi la glotonimul „limbă moldovenească”, care urma să fie veşmântul ziarului.
Comunicat de presă: Oana Ursache a fost numită secretar de stat al Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Un subiect important in cadrul discutiilor a fost reprezentat de provocarile din sfera invatamantului, inclusiv in ceea ce priveste scolile cu predare in limba română.
Din conducerea institutului mai făceau parte Gelu Voican Voiculescu și Petre Roman. Persoanele erau numite pe viață, iar 70% din buget se ducea pe salariiю Institutul nu e o simplă sinecură politică, o instituție care toacă bani publici. Avem de-a face cu o fraudă financiară, precum şi cu o ticăloşie morală. Institutul, condus de inculpatul Ion Iliescu şi de Gelu Voican Voiculescu, ambii trimişi în judecată în Dosarul Revoluţiei din 1989 pentru infracţiuni contra umanităţii, a fost un institut de mistificare a adevărului despre Revoluţie
Ce facem – rămânem fără ziare româneşti, fără limbă? Cine să ne protejeze? Suntem ai nimănui…
...au murit ca nişte sfinţi, în chinuri cristice, cosiţi de mitralierele călăilor sovietici, înecându-se în apele însângerate ale Prutului. Martorii spuneau că apele Prutului clocoteau, înroşite de sângele românilor masacraţi.
De pe pământul răzeșilor lui Ștefan cel Mare îți scriu, din Munții Neamțului, pe unde a ajuns oftatul dorului Domniei tale. Văile îți poartă ecoul poeziei ,,sub caldul sărut al luminii”.Că, de când te-ai ridicat la ceruri, noi toți ne-am găsit mai săraci și cu sufletul încărcat de cuvinte nespuse…Că doar Vrednicia ta putea să ne scape de durerea inimii și s-o prefacă în cântec…Iar de-l vei întâlni pe domnul Eminescu ,să-i spui și lui că noi,dascălii, om păzi cât om putea scumpa noastră limbă românească.
…DAR TRAGEDIA PRĂBUȘIRII TOTALE A AVUT LOC PRIN DICTATUL DE LA VIENA.
Avem veşti îmbucurătoare din România, scrie ex-primarul Cernăuţiului O. Kaspruk în pagina sa de Facebook. În cadrul Programului de Cooperare Transfrontalieră România-Ucraina, Spitalul Clinic pentru Copii din Cernăuţi, în parteneriat cu Spitalul Judeţean de Urgenţă „Sf. Ioan cel Nou” din Suceava, beneficiază, din partea României,
România n-a fost nicicând „ocupantă”, „cuceritoare de teritorii străine”, după cum afirmă Kobevko. Şi le-a apărat doar pe ale sale. N-a prădat Cernăuţiul, ci a construit case, teatre, şcoli, drumuri, poduri etc., nici nu l-a acaparat, ci armata română, în frunte cu generalul Zadic, a intrat, la 11 noiembrie 1918, triumfătoare în oraşul lui Alexandru cel Bun, fiind întâmpinată de populaţie cu flori, pâine şi sare. Nu i-ar strica „prietenului” Kobevko câteva lecţii de istorie! Eginald Schlattner, preot şi scriitor sas din Sibiu: "Tin la aceasta tara si stiu ca Dumnezeu ma vrea aici. ..Iar daca astazi va pot saluta in limba noastra comuna, germana, acest lucru il datorez Patriei mele, Romania, care niciodata nu ne-a interzis limba materna, nici chiar in acele noua luni de zile, de la 23 august 1944 la 9 mai 1945, cand Regatul roman s-a aflat in razboi cu Reichul german. In septembrie 1944, fiecare copil de sas s-a dus la scoala lui germana, unde se predau doua ore de limba romana ca limba straina, incepand cu clasa a III-a". În România exista peste zece sisteme scolare in care limba de predare nu este cea romaneasca, ci limba materna a copilului… In Parlament sunt 19 etnii reprezentate, caz unic in Europa !". Asta este Romania europeană!. Aceasta înseamnă că România e cu adevărat ţară democratică, „pan”, „gospodin” Kobevko! Deşi nouă, românilor din Ucraina, care suntem băştinaşi, aici ne-au tăiat buricul, pe pământurile străbune din Ţara de Sus a Moldovei lui Ştefan cel Mare, numită de austrieci Bucovina, nu suntem venetici, veniţi de pe-aiurea, ca cei ce nu încap de noi, care nu se ştie de ce naţionalitate sunt: ucraineni sau ruşi…, ni se interzice, prin lege, să studiem în limba maternă – română. Oare cine şi unde i-a „altoit” celui ce ne „iubeşte nespus de mult” atâta ură şi ostilitate faţă de români? Să fi fost când studia rusa la Universitatea din Cernăuţi?...
În aceste zile când comemorăm jertfele masacrului de la Lunca Prutului din februarie 1941, nu putem să nu conştientizăm că pomenirea martirilor de la Fântâna Albă, masacraţi la 1 aprilie 1941, nu e doar o datorie faţă de acei care şi-au sacrificat tinereţea la altarul de jertfă al neamului, ci e şi un prilej al întăriri unității românilor bucovineni, la care şi-a pus şi îşi pune sufletul preotul protoiereu mitrofor Ion GORDA, parohul Bisericii „Sfântul Nicolai” din comuna Voloca, protopopul raionului Hliboca, organizând în fiecare an aici, la Fântâna Albă,
Una din îndatoririle pe care le are Departamentul pentru Românii de Pretutindeni este finanțarea asociațiilor românești, oriunde s-ar afla ele în lume, a scris pe pagina sa de Facebook Secretarul de Stat pentru Românii de Pretutindeni, Ovidiu Burduşa.
S-au împlinit 80 de ani de lacrimi şi durere din tragica noapte de 6 spre 7 februarie 1941, când un grup de aproximativ 600 de tineri români, majoritatea din Mahala, au fost măcelăriţi, cosiţi de mitralierele grănicerilor sovietici doar pentru faptul că au dorit să trăiască liberi în Ţara lor. E bine că nu-i uităm, dar te strânge în spate cum unii din conaţionalii noştri, pe care cred că nici în cot nu-i doare, au pierdut bunul simţ al măsurii, omeniei, împânzind Internetul, de o săptămână bună, postând zilnic pentru senzaţii… pe lacrimi şi durere.